Posts tagged copii

Maine se deschide CreaShop Hobby&Crafts

Incepand de maiine pasionatii de handmade, crafting, lucru manual (fiecare ii spune cum doreste), oamenii creativi, mici si mari, vor avea un nou magazin online de unde sa se aprovizioneze cu materiale.  Ideea www.creahobbycraft.ro  , adica CreaShop Hobby&Crafts a aparut din dragostea pentru handmade a unei mamici (adica eu) si a  fetitei ei (adica Catinca). Ne place sa facem cu mana noastra tot felul de minuni ca sa ne coloram, sa ne infrumusetam casa si viata. Ne plac oamenii creativi, oameni de la care intotdeauna consideram ca avem de invatat lucruri minunate. Ne place oferta infinita de materiale, accesorii si de tehnici de lucru si ne dorim sa cream si altora posibilitatea de a „gusta” din aceste placeri. Desi suntem la inceput si, ca orice magazin debutant, nu vom avea rafturile pline ochi, promitem ca incet, incet, sa le umplem cu materiale destinate tuturor tehnicilor de lucru, de care sa beneficieze atat adultii cat si copiii. Noi nu vindem seturi de creatie care, odata folosite, vor fi aruncate si uitate intr-un colt…noi va oferim bucatele „natur” de vise, accesorii care va ajuta sa le infrumusetati si sa le faceti obiecte de decor-obiecte si si decoratiuni care vor sta la loc de cinste in viata voastra, a apropiatilor sau a celor care le vor cumpara. Va oferim o fereastra catre imaginatie, un  loc unde scrapbookingul, felicitarile manuale, tehnica servetelelui, tehnica confectionarii de bijuterii, modelajul, mozaicul etc sunt „regine si regi”. Avem oferte speciale pentru cadre didactice, pentru clienti fideli, pentru amatori si profesionisti  avem materiale de cea mai buna calitate din tari  (Belgia, Franta, Olanda, Germania) unde handmade-ul nu mai este un hobby ci un mod de viata. Partenerii, colaboratorii si toti prietenii nostri vor avea, in curand, la dispozitie un blog al magazinului, un loc special, unde vor putea arata tututor minunile create de ei cu materiale achizitionate de la noi, vor putea posta tutoriale, sfaturi si indrumari pentru cei care vor sa incerce si ei sa creeze, sa guste aceasta pasiune numita handmade…. 

Va asteptam cu drag,

Oana si Catinca

Comments (6) »

Despre barbarie si mame!

Azi, Amira mi-a atras atentia (printr-o postare pe blogul ei) asupra unei postari. M-am cutremurat efectiv cand am citit si inca incerc sa-mi spun ca este doar o gluma proasta…din pacate insa nu reusesc. Oameni buni, exista inca mame (MULTE!!!) care cred in educatia prin bataie „sora cu moartea”. Fiecare dintre noi, ca mame, ne mai pierdem cumpatul, mai avem nervii intinsi…dar de aici pana la ceea ce am citit  pe acel blog, pe care fie vorba intre noi l-as reclama la protectia copilului (la fel ca si pe toate specimenele care au comentat acolo) e drum lung. Ca urmare logica a lasitatii (pentru ca probabil dupa ceea ce au citit acolo mamele sanatoase la cap au inceput sa reactioneze!), proprietara blogului a blocat toate comentariile la postare…lasand insa „lectii” demne de urmat de orice bruta care in capul ei poarta numele de mama: batai cu o curea uda pe fundul uscat sau mai bine cu o curea uscata pe un fund ud…restul va las sa citit voi cu ochii vostri ca sa nu credeti ca inventez. Insasi postarea in sine este ca o chemare catre brutalitate „Reguli fundamentale” de folosire a pedepsei corporale!” Este, dupa parerea mea un ghid complet si bine pus la punct al „barbariilor” explicand in amanunt efectele „aplicarii palmelor” peste fata, ce metode da bataie sa utilizezi si cum sa nu folosesti palma ci alte obiecte…..cand l-am citit mi-am amintit de o carte citita cu multa vremein urma  in care se povestea despre „scoala” unei organizatii teroriste in care membrii erau invatati cum sa bata fara sa lase urme…credeti ca alaturarea este o exagerare….eu am sentimentul ca nu. Eu una sunt absolut revoltata de ceea ce s-a scris acolo si as vrea sa cred ca amaratii aia de copii, care au ca mame astfel de personaje  vor ajunge sa traiasca, intr-o zi o viata mai buna, in care nu se vor mai teme ca cineva ii tine cu maiinile in sus nu stiu cate minute, ca ii va bate cu cureaua, cu batul inca de cand au 15-18 luni (asa cum specifica autoarea postarii si acolitii ei!)

Ceea ce m-a socat insa cel mai mult din aceasta postare, dincolo de bete, curele si celelalte, a fost insa aceasta parte:

Trebuie oare ca bataia sa provoace durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea” lui. Doua sau trei lovituri usoare aplicate acolo unde trebuie, reusesc sa transmita mesajul, “Trebuie sa ma asculti!” In sfarsit, este necesara aplicarea pedepsei imediat dupa savarsirea greselii, daca nu, atunci ea nu se mai aplica deloc. Memoria unui copil mic nu este suficient dezvoltata pentru a retine o fapta gresita pe care a savarsit-o cu zece minute in urma. Apoi, cand pedeapsa a fost executata si lacrimile au incetat, copilul trebuie luat in brate si reasigurat de dragostea parinteasca. Lasati copiii sa vi se arunce in brate. Imbratisati-i cu toata dragostea. Faceti-i sa simta siguranta pe care o gasesc numai in bratele dumneavoastra. Leganati-i cu blandete. Spuneti copilului cat de mult il iubiti si cat este de important sa nu isi supere “mamica”.”

Voi mai intelegeti ceva? Eu una nu pot sa declar decat un singur lucru: „boala”. Copiii nostri nu sunt nici animale (asta daca ne gandim ca unii aplica astfel de tratamente animalelor), nici roboti…sunt oameni, cu sentimente, care au, de o suta de ori, ba nu, de o mie de ori mai multa memorie si simt de un milion de ori mai tare suferinta decat noi adultii.  La finalul postarii este pus ca sursa  “Cresterea copiiilor” – James Dobson…ca o scuza sau ca o mandrie ca si altii gandesc precum posesoarea blogului. Mai mult, in dreapta blogului, troneaza un link care te trimite la Biblie ….hello???? Cum vi se pare?  Ahhh, n-am terminat…pe acelasi blog exista un link catre „prietena ” bloggeritei, un psiholog care cica iti raspunde la intrebari….. oare femeia aceea, psiholog fiind, nu se simte deloc rusinata sa-si asocieze numele cu astfel de mizerii si de minti bolnave?

Ultime intrebari (retorice) si va las ca deja mi-am stricat definitiv ziua de azi ….oare cand vom reusi sa nu mai traim ca in Evul Mediu si sa eliminam definitiv din viata copiilor nevinovati astfel de specimene care se auto-numesc cu mareeee mandrie „mame”? Care este rotita aceea pe care trebuie s-o inlocuim in creierul omului pentru a-l face sa realizeze ca bataia in stil barbar, „fara semne” fizice, lasa o cicatrice in suflet, atat de adanca incat nu poate fi stearsa niciodata?

Bat, curea, durere, palma facuta pentru mangait nu pentru batut (mai bine bat!)…..

Eu una nu pot spune decat : Rusine!

PS: Am  vrut sa pun mai joc cateva citate din comentariile de pe acel blog, dar pur si simplu nu am putut sa dau copy/paste…nu am putut, e prea de tot. Desi ar merita sters de pe fata pamantului (ceea ce probabil se va intampla doar cu acea postare – dupa reactiile de pe blogurile mamicilor intregi la minte)…am sa va pun totusi linkul ca sa cititi cu ochii vostri ororile. AICI

Comments (34) »

Azi, dansuri!

Ne pregatim intens de prima lectie de dans!:D  Catinca  si-a facut deja (de vreo 10 ori) bagajul si este foarte incantata ca mergem la dansuri. Voi incerca sa filmez sau sa pozeze cate ceva, dar nu stiu inca daca am voie! Revin pe seara!

Comments (4) »

Uraaa… copilul meu chiar vorbeste franceza!

Pana acum 5 minute am trait cu acea convingere ca fi-mea stie o multime de cuvinte in franceza, ca stie sa cante…dar eram convinsa ca nu vorbeste in adevaratul sens al cuvantului, ca nu este capabila sa formuleze o propozitie sau fraza, cap-coada, decat daca i-o spune cineva si ea o repeta, intelegand desigur ce inseamna. In plus, Catinca accepta sa comunice cu mine in limba franceza executand ceea ce ii spun eu sa faca (semn clar ca intelege),  spunand cuvinte disparate, adica aratand diverse obiecte, parti ale corpului, etc si numindu-le in franceza sau repetand imedait dupa mine o fraza sau o propozitie.

Acum 5 minute….ii pregateam tatalui ei ceva de mancare si a simtit mirosul mancarii pe aragaz si a venit fuguta. Privindu-ma fix in ochi m-a intrebat pentru prima data, din proprie initiativa, intr-o franceza extrem de corecta ca pronuntie: „Qu’est ce que je peut manger ?”. Imediat dupa aceea, pentru ca eu ramasesem muta si o priveam ca o proasta s-a dus la frigider, l-a deschis si a inceput sa scormoneasca….

Sunt asa mandra cum nici nu va inchipuiti…chiar era important pentru mine sa o aud legand cuvinte in fraze si facand-o din proprie initiativa – „bagaj” de cuvinte are destul de bun, dar chiar m-a surprins tare cat de corect a legat…instinctiv, e clar….dar bine!

Comments (10) »

„A venit Mosul si l-am pupat pe nas”

Da, a venit Mosul si Cati l-a pupat pe nas. Nu o data, de mai multe ori. Dupa fiecare pupic se rusina si se lipea de mami. De ce pe nas? Pai daca avea barba mare si alba….:D

Cum a intrat pe usa Cati s-a si repezit la pungile Mosului si se pregatea sa inhate un cadou lucitor, cu ambalaj cu printese. Mosul a oprit-o si i-a spus ca intai trebuie sa stea de vorba amandoi…Cati l-a ignorat (dar cadoul nu l-a luat) si l-a tras de mana sa-i arate ce trandafiri frumosi a primit ea de la tati. Apoi, i-a aratat ce trandafiri frumosi are mami de la tati si apoi, bradul. Intr-un final, Mosul, batran si obosit, a reusit sa ajunga pe un fotoliu si sa-si salute „spectatorii” : prietenii nostri si bunica Ada si strabunica Mia (care asistau la eveniment, in direct, pe skype). Catinca i-a cantat Mosului cantecul cu Mos Craciun cu plete dalbe si a fost foarte fericita ca am cantat si noi, toti, impreuna cu ea. Ca atare, Mos Craciun, fericit ca toata lumea stie sa cante a intrebat-o pe Catincuta  ce si-a dorit ea cel mai mult sa primeasca…evident, raspunsul a venit prompt: tablita ca la gradinita. Mosul i-a explicat ca, deoarece este foarte batran si nu putea s-o care a dus-o in Blegia si i-a inmanat Catincai o felicitare muzicala (cu Clopotica) in care se gasea fotografia cu tablita montata. Distractia de abia aici a inceput pentru ca piticutei ii luceau ochii de fericire cand vedea cate cadouri a adus Mosul si nu stia ce pachet sa desfaca mai intai (cu atatia bunici, parinti, unchi, nasi si prieteni +Mosul care chiar a facut cadouri foarte apreciate…chiar a avut multe pechete de desfacut).

Ca atare…continuam povestea in imagini:

„Uite Mosule ce trandafiri am eu”

Mosul face glume…Catinca este in al noualea cer!

In sfarsit primul cadou

Explicatii privind cadourile

Aici Catinca promite ca o sa fie cuminte si ca nu o sa se mai fataie noaptea prin casa, dand din deget foarte serioasa…

Si ii explica Mosului ca uneori mai si minte cate putin….

Continuam sa stam tantose, dar pe mami nu o parasim…

Si ii cantam Mosului…

Primul cadou luat a fost abandonat, iar Mosul o intreba pe Cati ce si-a dorit ea cel mai mult

O fata de genul….”Ala e cadoul meu????”

Bucuria cand vede tablita: „E mai frumoasa decat cea de la gradinita”

Primul pupic pe nas!

„Frumoasa” Moxie cu zapada…

Cadou pentru bebe…un trening nou nout cu „printese”. In urmatoarea poza, bebe care vine sa-si primeasca darul!

Un amanunt asupra caruia tin sa va atrag atentia…in prim-plan, pe masa, se afla lady, vagabondul si magarul Aiurel care au primit de la bunica Ada clopotei de pus la gat si l-au asteptat aliniati pe Mosul.

Una din pozele care imi place foarte mult desi este umbrita de „fotograful” care nu mai umblase pana atunci cu aparatul nostru(vor mai fi si altele de acest gen)

Atenta la Mos Craciun

Singurul cadou la care se face „oauuuuu…” sunt hainele…judecati voi ce gandesc eu cand o aud facand asa! 😀

Ce credeti voi ca se intampla aici? Mosul i-a cerut mamicii sa stea pe piciorul lui si sa-i spuna o poezie….ete na! Cadou fara poezie nu se poate, dar de stat la el pe picior nu am stat ca-i batran si cu cele x kilograme ale mele…cadoul insa l-am „primit” intr-un plic….pentru ca Mosul a zis sa nu-mi comande casuta de colectionar si sa ma lase sa mi-o aleg eu direct de la magazin, cand ajung in Belgia. Ei, ce spuneti, am fost cuminte nu-i asa? (ceea ce nu stie Mosul – „distractia” de abia incepe..pentru ca ideea de a face o astfel de casa se concretizeaza de abia dupa ce o mobilezi…hahaha)

Mami il ajuta pe Mosu’, iar Adita invata sa desfaca daruri pentru copii (ca la anul, pe vremea asta o sa aiba de desfacut pentru puiul ei!)

Mosul nu este chiar atat de batran…poate sa stea in „patru labe” ca sa-si aleaga o bomboana, la invitatia Catincai, din cosul cu dulciuri.

Catinca alege ea in locul Mosului niste Mosi Craciuni mici…iar Mosul ii explica aici cum s-au folosit domnii aia care au facut ciocolata de imaginea lui si nu-i i-au platit drepturile de imagine…Fata Catincai va arata cat de mult a inteles, dar macar este atenta, orchi si urechi la ce spune Mos Craciun.

Pleaca Mosul….un alt pupic pe nas.

Cum sa faci un copil fericit!

Pana la anul…cu bine Mosule si multumim de cadouri!

Mai jos….tati in rol de cameraman, mami desfacatoare de cadouri, Adita viitoare mamica, Cati printesa, Mos Craciun in rolul lui Mos Craciun si Andrei fotograf si viitor tatic. Poza a fost facuta pe automat.

Hei…nu am terminat…mai e ceva. Catinca a constatat inca din acea seara, dar si a doua zi, ca Mosul e cam batran si a uitat sa-i aduca niste cadouri de pe lista- cea mai mare grija era papusa Clopotica. Am linistit-o spunadu-i ca probabil isi va aminti si le lasa pe la bunici..dar despre acestea, intr-o postare viitoare.

Comments (5) »

Azi

Azi m-am trezit si m-am dus la patul ei. Am privit-o cum dormea linistita. S-a trezit si mi-a zis din nou „mamico, te iubesc”. Azi, mi-am amintit ca acum niste anisori ma pregateam sa impodobesc un brad, cu niste vagi simptome de greata si ascundeam cu mare greutate un secret pe care tocmai il aflasem….si pe care urma sa-l fac cunoscut lui tati in devenire punand un cadou sub brad: doua teste de sarcina cu liniute rosii. O privesc si ma minunez…de ea, de mine, de timpul care a trecut, de ochii ei frumosi, de glasul ei subtirel care lalaie prin casa „Mos Craciun cu plete dabe’. Pentru mine sarbatorile de Craciun au un plus de farmec pentru ca imi amintesc cum a fost.

Ieri, cand am impodobit bradul, bunica Ada, mama mea, i-a spus ca ea a „impodobit” prima data bradul cand era la mine in burtica….nu a parut impresionata, dar eu mi-am amintit momentele acelea.

Azi vine si tati (pe care il asteptam cu drag), iar maiine vom impodobi toti trei bradul si va fi asa frumos…. Suntem acasa, se apropie Craciunul, iar eu chiar sunt fericita.

Azi, as vrea sa fac ceva ce isi doreste  Catinca…nu stiu ce…ba da, vreau sa mergem sa ne plimbam noi doua, prin parc, sa ne mangaie soarele asta frumos si sa culegem impreuna pietre magice (bucati de zapada)…daca vom mai gasi si nu s-au topit toate.

Da, azi m-am trezit tare bine dispusa…si cand ma uit la ea ma cuprinde o bucurie si mai mare …in fond, ea este Soarele de pe strada mea!

Sa aveti o zi frumoasa

Comments (8) »

Catinca Fashion-ista

In fiecare an i-am luat Catincai ceva de imbracat, special pentru Craciun. Desigur, avem rochita de catifea de Craciunita care ne va veni pana la 5 ani (pentru ca strabunica i-a facut un mare volan cand am cumparat-o si acum ii vom descoase volanul), dar mai luam ceva pentru a doua zi de Craciun cand de regula mergem in vizita la bunici.

Ieri, ma duc eu cu ea in mall sa-i „las lui Mos Craciun mesaj sa-i aduca bluza cu balerina de la Zara dupa care tanjeste de ceva vreme”…executam bluza, o indesam in stilul tipic, in geanta, in timp ce Catinca isi face ochi dulci cu o domnisoara negresa de la coada. Plecam mai departe la C&A unde vad un pulover foarte, foarte misto, Disney. Este o jecheta neagra cu insertii argintii in lana, brodata cu o Minnie imbracata in rochita rosie de Craciunita, cu mansetele si gulerul alb din blana. I-o arat!

„Iti place asta mami?”

Raspuns sec si la obiect:

” Da, dar sa fie alta culoare- roz, rosie. Negru nu-mi place, este pentru oameni mari.”

Respir adanc si ma gandesc: s-o iau de ciuf sau sa ma bucur?!

” Catinca, uite are blanita si pe Minnie”, insist eu pentru ca fetita asta nu protesteaza niciodata indiferent cu ce o imbrac.

„Da, mami, dar e neagra.” Pleaca de langa mine si incepe sa scotoceasca preocupata printr-un raft cu bluze.

Langa jachete vad o rochie, din aceasi colectie. Rochie cu talie lunga, camasa alba „falsa” pe dedesubt si fusta rosie cu patratele negre . O iau in mana si ma uit la ea.

„Aia e draguta, o probam?” aud in spatele meu.

Ma intorc cu o privire criminala si ii tai vorba…”dar este neagra ca si puloverul!”

„Da, dar asta are fusta rosie si bluza aia alba asaaaa, pe dedesubt!”

Pfuiiiiii….

Probam rochia, cadem de acord ca este urata si nu vine bine.

Plecam si intram la H&M unde Catinca vine tinand la piept o bluza cu Hello Kitty, rosie pe care insista sa o „lasam la casa ca poate i-o aduce Mosul”.

S-a dus visul meu de a-i lua o rochie ceva…..imi spun in gand.

Fac doi pasi si Catinca se agata de un stender…”uite mami, uite ce rochie de printesa!”

In acel moment i-am urat pe asta de la H&M ca vand iarna rochii in bretele! La naiba, e iarnaaaaaa, hello!

Rochia, frumoasa, ca dintr-o tafta, rosie cu buline mari negre si umflata ca un gogosar, cu multe volane rotunjite….dar este in breteleeeeeee! Ii explic Catincai ce gandesc si ii spun ca nu luam o astfel de rochie.

„Da, poate la vara o sa o luam ca atunci o sa fie cald”, incheie copilul meu docil.

Concluzie:

Rochie nu am luat.

Copilului meu nu-i place negrul pentru hainele de copii (ceea ce, intre noi fie vorba, mie imi convine – desi jacheta aia chiar era frumoasa!).

Am copil pasionat de moda….ma obisnuisem cu ideea ca-i place sa fie asortata, dar nu ma lovisem inca de „personalitate” atunci cand alegem haine.

Concluzie la concluzie:

Am incurcat-o….Catinca a inceput sa creasca…sa vezi ce ma asteapta!

Comments (4) »

O pisica lesinata

 O poveste lunga cu efect intarziat ! Intr-o seara Catinca statea pe oala si tot vorbea, se tot foia si isi tot facea de lucru. Era tarziu si trebuia sa doarma. Ca atare…ma apuca pe mine sa i-o spun pe aia cu « la popa la poarta… » spunand in loc de pisica moarta..pisica lesinata. Intrebare instantanee : «  ce este aia lesinata ? ». « lesinata, inseamna ca sta intinsa in iarba»….A tacut brusc si a devenit serioasa….cand s-a ridicat de pe oala ma intreba: «  A plecat pisica aia mami ? ». Brusc mi-a venit ideea sa folosesc pisica in scopuri extrem de importante….asa ca pisica lesinata a devenit pisica buna care o pazeste sa faca  diverse lucruri si o aplauda daca le face si devine rea si il ia pe Coco, pe x sau pe y daca nu face anumite lucruri. Din acea zi cum vede o pisica ma intreaba daca seamana cu pisica lesinata. Incet, incet…si-a format o imagine proprie: Pisica lesinata nu seamana cu Matou (motanul vecinei), este colorata (nu stiu in ce culoare), are ochi frumosi (de ce oare ?), e pufoasa si iubeste copiii cuminti…la cei care nu sunt cuminti le ia « jucariile iubite ». Avand in vedere ca la fi-mea nu prea functioneaza pedepsele….existenta pisicii lesinate este foarte buna mai ales ca o inspaimanta suficient cat sa faca ceva, dar fara sa se simta terorizata . Zilele trecute mi-a zis ca a visat pisica lesinata…ca o mangaia si il pupa pe Coco pentru ca fusesera cuminti.

Comments (10) »

Apropo….

Mecanismul de invatare al copiilor este fantastic…eu una nu-l inteleg, dar ma uimeste pe zi ce trece cum fac ei conexiunile in capsorul lor si ajung sa inteleaga sensul cuvintelor si expresiilor!

Catinca mananca supa …singura „pentru ca la gradinita nu o sa aiba cine sa-i dea”  (asta i-am tot spus eu ca sa o fac sa manance singura!

„E foarte buna mami supa…mananc singura ca la gradinita nu o sa imi dea nimeni in gurita….”

„APROPO, vreau sa merg la gradinita….” pauza…si apoi „APROPO, vreau sa merg si la patinoar!”

„Apropo” nu este un cuvant pe care eu sau cei apropiati mie il folosesc prea des…l-a auzit probabil o data sau de doua ori si totusi il foloseste!

Comments (4) »

Si fetitele se joaca cu masinute!

Cel putin Catinca!

A fost plimbata cu masina de cand avea 3 zile, adoarme invariabil in masina, admira masinile, masina ei este cea mai frumoasa, a „condus” masina cu printese la un an si cateva luni, se joaca cu masinutele (una care a fost a lui taica-su si inca una de acceasi dimensiune care i-a fost cumparata de bunici!), face garaje din cuburi pentru ele. Mai nou, este „lovita” de pasiunea Cars…masinile acelea vorbitoare cu ochi, dinti si gura. I-a cumparat tatal ei un DVD cu un film Cars. Eu am fost extrem de sceptica, mai ales ca fi-mea NU se uita la desene animate mai mult de 4-5 minute. De cand are dvd-ul asta…e in stare sa stea nemiscata si jumatate de ora (un adevarat record!) si imi spune mereu ca masinutele sunt „preferatele ei”. S-a uitat la Bambi 10 minute, la dalmatieni vreo 5, la donald vreo doua episoade…dupa care mi-a spus ca ea nu mai vrea sa se uite ca vrea sa „vada masinutele!”.

In concluzie…si fetitelor le plac masinile…si chiar am de gand sa o las sa se joace cat vrea cu asa ceva si sa nu merg pe principiul „fetitele se joaca  numai cu papusi nu cu masini!”…intre noi fie vorba are si cu cine sa semene – eu ador sa conduc, taica-su adora masinile….deci…o fac pilot de curse???? 😀

Comments (10) »

10 motive pentru care i-as da lui Dumnezeu nota 10!

Unul din motivele pentru care nu ma gandesc inca la al doilea copil este frica! Frica majora (si in 99% din cazuri reala!) ca cel de-al doilea copil nu va mai fi  la fel de cuminte, de mancacios, de ascultator etc ca primul. Daca aici detectati o nota de egoism in ceea ce scriu…ei bine, cred ca este reala.

Catinca a fost si este cam tot ceea ce-si poate dori un parinte. Am zece motive pentru care i-as da lui Dumnezeu, in fiecare zi, NOTA 10.

Iata-le:

1. Bebelus fiind s-a trezit o singura data pe noapte pentru alaptare (si mai tarziu, pentru biberon). E drept ca „singura data pe noapte” dura de la 2 noaptea pana pe la 4.30 pentru ca domnisoara era puturoasa la supt si mai adormea, mai sugea, iar adormea….Ulterior, cand a mai crescut putin (uite ca nu mai stiu exact pe la cate luni!) si-a scos si biberonul de noapte….ca atare, cred ca de pe la 7-8 luni am dormit toata noaptea.

2. Fiind primul copil am citit mult si am auzit miliarde de pareri venite din toate directiile, legate de somn. Ei bine, am facut cum a vrut copilul meu…adica l-am lasat sa doarma. Catinca nu a fost leganata pe genunchi, plimbata in brate sa adoarma, tinuta de mana, bibilita…a dormit si punct. Am pus-o in pat si „somn”…INTOTDEAUNA, chiar si cand a fost bolnavioara. Singurele exceptii au fost episodul de Craciun din 2008 cand a avut ceva obsesii si nu vroia sa se culce (obsesiile se numau brad si tata) si singura modalitate de a o culca era sa o las sa adoarma in brate la taica-su pe la 1 noaptea. Peste noapte se mai trezea de doua ori sa verifice daca tata e la locul lui si bradul la locul lui. Bradul trebuia sa fie la locul lui, tata nu trebuia sa fie ca altfel nu se mai culca (asa ca tata se ascundea in baie si eu faceam turul casei cu ea!). Episodul asta a durat 2 saptamani, lungi, in care eu eram disperata ca a luat-o copilul razna. Al doilea episod s-a petrecut acum cateva luni cand s-a speriat ingrozitor de un vagabond pe strada si cand tot vreo 2 saptamani „vroia umpic in brate” . Putinul insemna foarte putin. Un minut la mine in brate era suficient si se culca. Ambele episoade…au trecut aproape de la sine…fara mari smecherii si tertipuri de „rezolvare”. In concluzie, copilul meu a dormit in camera lui din ziua 1, timp de 5 luni am dormit cu randul (ori eu ori taica-su!) cu ea in camera, dupa care, ne-am mutat alaturi in camera noastra. Somnul de dupa-amiaza este sfant: ne punem in pat si adormim. fara scandal, fara plansete, fara tragedii.  A existat o perioada, tot foarte scurta cand nu prea vroia sa doarma (avea vreun an) dupa-amiaza si ma tot „luptam” cu ea…dar nu refuza pusul in pat…pur si simplu statea acolo si vorbea, se juca, lalaia…In ziua de azi, fata mea merge la nani, ne spunem noapte buna, bem laptele, seara o spunem pe „aia cu Doamne- Doamne” (adica Inger, ingerasul meu!), aranjam dupa un ritual bine definit papusile in pat, stingem lumina si gata.

3. Mancarea….a fost o chestie magica de la bun inceput. A mancat bine, a baut mult lapte (mult mai mult decat norma varstei ei!), bea in continuare. Am diversificat-o usor, fara probleme (doar branza de vaci nu a fost acceptata niciodata), mananca orice ii dau in afara de mazare care nu-i mai place. Mananca multe fructe si enorm de multe lactate. Mi-a luat intotdeauna bine in greutate si indiferent daca a fost vorba de febra, eruptie dentara sau viroza…a mancat excelent. A fost tot timpul peste media de greutate a varstei, dar acum nu se mai vede acest lucru pentru ca este inalta (ne apropiem de 97 cm…!).

4. S-a ridicat in picioare la 7 luni si la 11 luni mergea singura prin nisip (ca sa fure sticla de suc a vecinului de prosop!).

5. A vorbit foarte repede iar acum vorbeste perfect (ba chiar incepe sa vorbeasca incet, incet franceza), dar nu vrea sa cante si sa invete culorile. 😀 Pune un miliard de intrebari si inregistreaza tot felul de lucruri pe care ti le tranteste cand nu te astepti. Are o memorie excelenta a locurilor si lucrurilor. Stie exact fiecare bila de la cine a primit-o (are vreo 70 de bile!), retine locurile prin care am mai fost (chiar daca am fost o singura data!) si ce am facut acolo. Retine nume, figuri si stie sa le asocieze.

6. Nu face crize decat foarte rar (si alea se declanseaza din „nimic”), dar se potoleste extrem de repede. Nu se da cu fundul de pamant, asculta cand i se explica si te intelegi cu ea. Retine reguli de baza  (ceea ce este mai important le si respecta) privind siguranta si securitatea ei: nu se suie in lift fara mine, nu se apropie de cuptor, nu umbla la fire si prize, nu umbla la butoanele de la aragaz etc, etc.

7. Este un copil extrem de cuminte (chiar si eu ma minunez!) si rabdator. Sta 2 ore pe scaun la restaurant si se distreaza, merge la cumparaturi cu orele si nu se plange si nu se taraie pe jos…isi manifesta oboseala exact ca un copil mare: „am obosit, vreau acasa!” (si asta foarte rar!).Inca ceva: face curatenie in urma ei. Ajutata, dar face si comenteaza extrem de rar ….

8. Nu este bolnavicioasa. A avut si ea viroze, febra mare de la dinti, dar una peste alta sunt un parinte norocos pentru ca este rezistenta si are un sistem imunitar foarte bun.

9. Este sociabila cu oamenii pe care-i cunoaste si foarte, foarte precauta cu necunoscutii. Nu primeste mancare si nici altceva de mana unui strain. Am fost socata zilele trecute cand in Cora i s-a oferit ceva pentru degustare si ea a a raspuns in romana „nu vrea…am si eu acasa!”

10. Nu se indeparteaza niciodata de mine, indiferent unde suntem (chiar si in parc prefera sa ma aiba in raza ei vizuala!). In magazin intotdeauna o las sa faca ce vrea ea, tocmai pentru ca stiu ca daca me uit este langa mine…si oricum vorbeste continuu si imi alege ea ce sa cumpar…asa ca daca s-ar lasa tacerea as sti ca nu mai e langa mine. Apropo de magazine…nu darama din rafturi, nu strica, nu arunca…nici lucrurile ei, nici ale altora, nu ia sa puna in cos fara sa ma intrebe pe mine.

Toate lucrurile astea vin din „ghidajele” aplicate de mine, de taica-su si din faptul ca per total, familiile noastre ne-au respectat deciziile privind cresterea ei, dar  lucrurile astea vin, in primul rand,  de la Dumnezeu. Mi-a daruit un copil aproape perfect.

Sincera sa fiu…in micile ei momente de „scapari” (mofturi, maraieli…etc) ma intreb daca merita sa ma supar doar pentru atat…avand in vedere cate alte zeci si sute de „+” am.

Da stiu…sunt o norocoasa…si ma bucur ca Dumnezeu a „zambit” asa cand am nascut-o!

La  final…un mic remember!

Catinca Maria 0144

 

Catinca Maria 2132

 

Catinca Maria 2144

 

Catinca Maria 2774

IMG_0273

EforieNord Iulie-August 2008 303

 

IMG_3815

 

IMG_3944

 

IMG_4855

Imagine041

 

IMG_4939

IMG_5050

IMG_5218

Comments (21) »

Am fost „la animale”!

Daca pentru Sofia este „la dinozauri” pentru noi a ramas „la animale”. Azi am fost pentru a doua oara la Muzeul de Stiinte Naturale din Bruxelles…ca data trecuta ne-au data afara dupa o ora si ramasesera multe de vazut. Nu ne-am intalnit cu Irina, Sofia si Mihai pentru ca am luat hotararea brusc, cand am vazut ca afara e urat si sta sa ploua. Cat am stat noi in muzeu, vremea s-a indreptat pentru ca apoi sa se strice din nou …asa-i aici vremea!

Despre muzeu…ce sa va zic, daca nu m-ar fi durut stomacul (una din celebrele mele crize !) cred ca mai stateam cateva ore. E frumos rau de tot si atat de mare ca am reusit sa ma pierd si sa vizitez cateva sali de vreo 3 ori! 😀 Oamenii astia au imaginatie si chiar stiu sa faca niste chestii misto…care s-ar putea face si in Romania cu o investitie medie si fara mari batai de cap. cea mai impresionanta pentru mine, ca adult, dar mai ales pentru Catinca a fost sala care arata ca o padure-loc de joaca pentru copii. Va voi pune poze si va voi explica la momentul respectiv. de asemenea mi-a placut stupul imbracat in sticla (pe bune…cu albine vii si toate cele!). Despre felul in care este amenajat in rest, despre mesele computer cu explicatii…nu mai vorbesc, alea deja sunt investitii care la noi nu stiu cand si daca se vor mai face!

La final, va voi pune si doua filmulete cu reactiile Catincai!

IMG_5967

IMG_5969

IMG_5970

Cu dedicatie pentru bunica Ada…stie ea de ce!

IMG_5973

 

IMG_5978

 

Stupul…nu se vede foarte bine, dar alea sunt albine vii !

IMG_5982

 

IMG_5984

 

Padurea magica…un gen de labirint …cu multe usi care se deschis si in spatele carora se ascund diverse pasari si animale. Nu va lasati pacaliti, sertarele nu sunt false…Catinca a deschis toate usile si eu toate sertarele ca sa citesc explicatiile despre fiecare pasare si animal in parte. Floarea din imaginea de mai jos ascunde o vitrina cu insecte pe categorii. Mai era un panou mare, in forma de copac care avea in fata lui un pupitru cu butoane si in dreptul fiecarui buton era scris numele unei pasari. Apasai si o anumita caseta din panou se intoarcea si aparea o vitrina mica cu respectiva pasare. In acelasi timp ti se povestea ce este pasarea, ce face etc…si auzeai sunetele pe care le scoate ea… Casuta din imagine ascundea si ea in interior o poveste despre un animal! Super frumos!

IMG_5989

 

IMG_5988

 

IMG_5990

IMG_5991

 

IMG_5992

 

Comments (21) »

Am fost trimisa „la cratita!”

Azi, o maimuta mica si smechera a primit de la mami o punga plina cu fructe, legume, furculite, cutite,farfurii si alte minuni din plastic, speciale pentru bucataria copiilor! Ea ar fi vrut si o punga plina cu baghete, chifle de hamburger, pizza si alte minuni (tot din plastic!) …dar sa nu intindem coarda! Am ajuns acasa si eram si eu, ca si ea, extrem de curioasa ce fructe, ce legume…exista acolo. Mai mult, vroiam si eu sa „ma joc” putin cu ea ca sa vad daca stie toate fructele si legumele, daca le identifica etc. Catinca…deja „inarmata” cu oalele si cratitile ei (nici geaca nu o scosesem de pe ea si deja le luase de la locul lor ca sa faca mancare!)  m-a privit chioras si cu o voce foarte ferma mi-a spus:

„Tu sa te joci cu oalele si legumele tale…nu cu ale mele!”

Asa ca am fost expediata la cratitile mele….si nefericirea mea a crescut cand maimuta buclucasa venea ostentativ la mine si se prefacea ca taie o lamaie sau o rosie.

Na, asa imi trebuie daca am dat in mintea copiilor!

Comments (1) »

„Catincisme”!

„Mami acum vreau sa fac o magarie!” (ma auzise pe mine spunand ca este o magarie ce se intampla ….)

IMG_5841

„Mami uite fac o smecherie!” (impaturea o batista!)

In fiecare seara, inainte de culcare….”acum sa o spunem  pe aia pentru Doamne-Doamne!” (adica Inger, ingerasul meu!)

In spate, in scaunul de masina, vorbeste continuu, ca de obicei. La un moment dat: : „Mi-am pus caciula….mami, tati, nu-i asa ca sunt frumoasa cu caciula mea?”

Ce este Coco? „Magar”. Cine este Coco (asteptam un raspuns de genul prietenul meu!).” Iubitul meu, frumosul meu!”

„Mami, iesi afara si spune-le la copii ca nu am facut pipi pe mine si am facut la olita!”

La magazin: „Au revoire madame…sa papi tot !”

Eu nervoasa ca se tot foia in scaunul de masina si nu reuseam sa-i leg centurile: „Mami ploua tare si ma uda, lasa-ma sa-ti prind centurile”. Ea: „Lasa-ma sa te tin de manuta ca sa nu te mai ploua!”

Catinca…privindu-si genunchiul cu o vanataie mare….se apleaca si-l pupa zgomotos: „Mami am pupat genunchiul ca sa treaca repede bubita!”

IMG_5844

Logica: ” De ce fac eu pipi asa mult? ” Pentru ca bei apa multa. „De ce beau apa multa?” Pentru ca asa este sanatos. „Si daca beau suc mult o sa mai fac pisu mult?”…..”ahhhhhh, da”…”Da’ daca beau bere? ” Tu nu bei bere ca esti mica. „Aha… tati e mare si bea bere si nu face pisu mult!”

Pupatul propriilor parti ale corpului (mai ales picioarele…Doamne, narcisista mai e!) a devenit un obicei..In aceasta dimineata, fata mea s-a trezit si a spus: „Bonjour piciorutelor!” dupa care si-a pupat fiecare picior in parte.

Placinta: Am facut placinta cu branza si stafide si placinta cu mere. Catinca mi-a dat tarcoale si a „facut” si ea placinta in vasele ei. Cateva ore mai tarziu, Catinca manca de pranz, iar tatal ei (aflat si el prin zona la „vanatoare” de placinta!) era cu noi in bucatarie. Copilul a simtit atractia tatalui…si spune: „tati, ai grija la placinta mea…nu te apropia!”

Comments (12) »

Despre mame, despre alegeri!

Sunt in urma cu cititul pe bloguri si totusi azi, citind la Bogdana si la Alina am ajuns la o postare dintr-un blog pe care nu mai intrasem pana acum, un blog unde s-a comentat intens…atat de intens incat s-a ajuns la grosolanii, feminism, mojicie….s-au vehiculat concepte, s-a aruncat cu rosii…totul din cauza unor alegeri pe care le fac niste mame!

Unele mame aleg sa-si alapteze copilul pana la Sfantul asteapta! So what?

Unele mame aleg sa nu-si alapteze copilul deloc si prefera biberonul! So what?

Unele se machiaza, altele nu, unele ies la cafea cu prietenele dupa ce nasc si au o viata sociala, altele nu. So what?

Unele umbla sleampate si copilul lor devine centrul universului, ratiunea lor de a trai, altele nu stiu cum sa-l puna mai repede in bratele unei bone si sa se intoarca la viata de dinaintea sarcinii, sa bata cafenelele cu prietenele si sa mearga la sala ca sa-si recapete silueta de dinainte. SO WHAT?

Cine  si ce ne da dreptul sa ne judecam unele pe altele, sa aratam cu degetul si sa incadram o anumita mama intr-o anumita categorie? O spuneam si in comentariul meu de la postul respectiv: exista cumva legi scrise intr-o directie sau alta – legi care sa spuna ca o mama este denaturata sau proasta sau tampita daca alege sa faca intr-un fel sau altul? Exista niste norme sociale care ne impun sa plimbam carutul machiate si date cu ruj sau care din contra ne impun sa impingem carutul imbracate intr-un trening jerpelit, singurul (dintr-un sifonier plin!)  care ne incape in acel moment?

Unde scrie ca esti o tampita daca stai acasa doi ani cu copilul (pentru ca asa iti permite legea!) sau unde scrie ca esti o idioata daca te intorci la munca dupa cateva luni de la nastere? De ce aud mereu alte generatii de mamici care-si manifesta frustrarea de a nu fi avut suficient timp (prin lege!) sa stea acasa cu bebelusul prin aruncarea cu clatita in capul mamicilor care au posibilitatea sa o faca? Cotizante de 2 ani, 10 sau 15ani…este un drept pe care legea ti-l da si de care tu poti profita pentru a-ti creste copilul, pentru a fi alaturi de el in cele mai frumoase momente…de ce trebuie mereu sa moara capra vecinului, doar pentru ca a ta a fost bolnava?

 N-am vazut in parcuri pancarte pe care sa scrie „Interzis alaptatul in public”, nici „Loc de alaptat”…am vazut insa o multime de mame care isi alapteaza pruncul, pe o banca ferita …din dorinta de intimitate si din pudoare…asa cum am vazut mame care tin copilului la gurita un biberon cu lapte? SO What? E un lucru care tine de alegerea fiecaruia.

Sunt mama…am un copil de 2 ani, minunat, cuminte, care din fericire mi-a lasat destul de mult timp sa fac „lucruri” si in aceeasi masura nu mi-a lasat destul timp ca sa fac „lucruri”. Nu regret nimic din ceea ce am facut sau nu am facut pentru ca a fost ALEGEREA MEA! Fiecare dintre noi avem dreptul sa alegem asa cum credem ca ne este noua si familiei noastre mai bine, fara sa ne uitam cu teama in jur, ca vom fi judecati sau priviti chioras, fara sa ne pese de soapte. A avea un copil  este un „job” permanent…mai „permanent” decat orice job din lume si fiecare il face asa cum stie mai bine, cum crede mai bine, fiecare evolueaza si merge pe o carare unica.

Exista acum o multime de curente despre care am citit si rascitit: atasament parental, purtarea wrap-ului, alaptarea continua pana la orice varsta, diversificarea de la x varsta dupa unii, de la x varsta dupa altii. Se vehiculeaza nume sonore, studii medicale, demonstratii, teste, decizii ale celui mai inalt for medical din lume etc, etc….si totusi, fiecare dintre noi, mamele, ajungem sa facem o medie, ajungem sa alegem ceea ce credem noi ca ni se potriveste structurii, credintei, dorintei noastre de a ne creste copilul. Nu e nimeni nici tampit, nici inapoiat nici prost daca nu urmeaza toate studiile…fiecare face o alegere si traieste cu ea!

Nu mi-a placut niciodata ideea cu wrapul si nici nu sunt de acord in totalitate cu acel concept de copil atasat permanent de mama, purtat in brate permanent. Am citit despre ele, m-am documentat si am ales! Ma simt confortabil cu alegerea mea care este undeva la mijlocul tuturor acestor concepte: imi tin copilul in brate ori de cate ori are chef, dar el nu cere in brate non-stop, ii ofer caldura, il mangai, dar el nu se catara ca o maimutica mereu la mine in brate…cu toate acestea, conceptele despre care vorbeam spun ca un copil „purtat” este mai fericit, mai zambitor, nu plange etc. Ei bine, nici copilul meu nu plange, este fericit si zambitor. Sunt o mama denaturata pentru ca nu ma alatur acestui curent si am ales sa-mi plimb copilul in carut si, mai tarziu, de mana? Nu cred. Sunt pur si simplu o mama care a ales ceea ce crede ea ca este mai bine. Sunt denaturate mamele care au ales sa „poarte” acei copii lipiti de ele pana la o varsta marisoara? NU. Au facut o alegere si traiesc fericite cu ea, convinse, ca si mine, ca au facut ceea ce este mai bine pentru copilul lor.

Am alaptat putin, foarte putin. Ghinionul a facut sa imi pierd laptele in urma unei probleme la stomac (cu medicatia de rigoare si chinurile de rigoare!)….m-am straduit cat am putut sa prelungesc momentele de alaptare…dar nu a fost sa fie. In plus, copilul meu a fost extrem de mancacios de la bun inceput si laptele meu putin nu i-a ajuns…sugea in gol mititica….sunt denaturata pentru ca ii completam cu lapte din biberon ca sa o satur si asta dupa ce o tineam la san pana amorteam si eu si ea? As fi vrut sa am lapte sa o alaptez pana la un an. La un an m-as fi oprit pentru ca asa simt eu…asta ar fi fost alegerea mea! De ce se tot arunca cu noroi in mamele care alapteaza pana la Sfantul asteapta…de ce se da cu noroi in mamele care nu alapteaza sau aleg sa alapteze doar o perioada de timp (le scoatem pe cele care nu alapteaza din motive medicale!)? Se vorbeste despre ignoranta, despre exagerare, despre dezgust, despre inconstienta…oameni buni, traim intr-o lume in care Slava Domnului avem de ales si chiar avem de ALES! Din fericire laptele de mama a fost „creat” sa existe si sub forma de praf …aproape identic cu cel al mamei. Da, laptele de mama este de departe cel mai bun si nu ma apuc eu iar sa fac teoria chibritului…dar exista intotdeauna optiunea 2, salvatoare pentru foarte multe mame, comode sau nu!  Revin si spun din nou…de ce ne mananca pe noi sa ne uitam in ograda altuia si sa-l judecam? Este cumva copilul nostru acela care este hranit asa (oricare ar fi acel asa?), este cumva o crima pentru umanitate sa alegi intr-un fel sau altul? Veti spune ca indiferenta nu este buna…si ca genereaza si face si drege…ok, de acord, dar cine imi da mie dreptul sa ma uit chioras la viata altei femei fara sa stiu toata datele despre viata ei? Cum as putea sa stiu vreodata toate datele despre viata ei daca acea femeie nu sunt EU?

Postarile pe care le-ma citit pe blogul acela mi-au lasat un gust extrem de amar…gustul pe care ti-l lasa frustrarile altor oameni, duhoarea aia mizerabila de care m-am saturat, pe care o simti ca mama cand se uita lumea la tine ca la felul 16 pentru ca faci ALEGERI: pentru ca alegi sa nu indopi bebelusul cu pufuleti, pentru ca nu-i dai copilului tau de 1 an sau 2 ciocolata, pentru ca face sau nu face pipi in pampers, pentru ca vorbeste sau nu vorbeste, pentru ca merge prea devreme sau prea tarziu, pentru ca nu are sau are caciula etc.

Sunt multe lucruri in cresterea unui copil pe care le consider gresite,  la care nu subscriu cu zambetul pe buze! Le spun…incerc sa le spun daca mi se da un semn cat de mic ca un „cineva” si-ar dori parerea mea…sau le spun cuiva daca povestesc experientele proprii…dar nu le bag nimanui pe gat ca fiind axiome! Eu am ales asa, altul alege cum vrea el! Eu consider ca el greseste, poate daca-i spun va face ca mine, poate nu!  „Spusul” asta insa, cand vine vorba de copilul altuia, trebuie obligatoriu sa fie unul informativ si nu imperativ…argumentat cat se poate de mult…si STOP! Mai departe de atat nu mergi! Ma deranjeaza enorm cand aud lucruri de genul-  „cum nu i-ai dat inca ciocolata? Al meu mananca deja de un an!” si nu dau doi bani pe o astfel de remarca. Apreciez insa o informatie de genul: „acum ai putea sa-i dai ciocolata neagra pentru ca se spune ca este mai sanatoasa…in cantitati mici, ca sa nu devina dependenta”…o astfel de adresare ma face sa ma duc sa caut, sa cercetez si sa ma gandesc daca da sau nu!

Revin la postarile de pe blogul respectiv…poate sunt putin incoerenta, dar credeti-ma…nu mi-a venit sa cred ce am citit acolo!

Mame sleampate versus mame dichisite.

Eu am impresia ca acea cucoana  care a scris acolo, sub anonimat, NU este mama. Serios. 

Dupa ce am nascut am fost sleampata, multa vreme….am avut multe kilograme in plus, nu ma incapeau hainele, altele nu aveam chef sa-mi cumpar de frica sa nu „ma culc pe o ureche” si sa abandonez ideea de a mai incapea in hainele mele de 54 de kilograme. Asa ca am fost sleampata, in mare parte a timpului. Inainte sa nasc imi cumparam in fiecare saptamana cate ceva de imbracat, de incaltat, ma machiam, ma vopseam. Ei bine, dupa ce am nascut, nu am avut chef, timp si rabdare sa ma ocup de asa ceva, desi, undeva in fundul sufletului, mi-o doream. Catinca era centrul Universului meu…asa cum este si acum. Intr-un fel, faptul ca nu vorbea, nu mergea, nu ma putea privi constienta de schimbari….m-a ajutat sa ma mentin sleampata, chiar daca cei din jurul meu (familia) faceau presiuni pentru „schimbarea imaginii”. Adidasii au inlocuit pantofii, balerinii au inlocuit tocurile si da, ma uitam cu jind la hainele mele din dulap….un an din viata mea am fost SLEAMPATA…madam blugi, trening si tricou! So what? Intr-o zi, am descoperit ca intru in blugii de 57 de kilograme si brusc am avut o revelatie VREAU! Imi vreau hainele inapoi, imi vreau kilogramele inapoi, imi vreau colantii mulati…si i-am capatat inapoi! Pe toti! Acum am 54 de kilograme (cu 24 mai putin decat exact cu o zi inainte de nastere!) si ma simt mult mai frumoasa decat inainte. Am facut o alegere atunci: am fost eu slempata si m-am concentrat pe bebe sa fie cat mai „scos din cutie”, cat mai alintat, cat mai plimbat cu carutul (apropo, am facut la un moment dat incercarea de a ma duce in parc pe tocuri- Catinca tocmai invata sa mearga…ce greseala!!!!!). Acum, am facut o alta alegere…sa fiu EU, cea de dinainte! Si sunt! Pe tocuri, in fuste scurte, colanti si orice imi trece mie prin cap! Am descoperit chiar ca imi sta mult mai bine machiata doar cu rimel si putin fard de pleoape! Mai mult de atat, am langa mine, ma tine de mana,vorbeste cu mine, merge cu mine la cumparaturi, cel mai pretios lucru de pe Pamant, o am pe Catinca! Spunea Bogdana ca pentru fiecare lucru vine o vreme…mare dreptate are…fiecare dintre noi are momente de delasare, de insingurare, de cochetarie, de lux….

24 de kilograme in plus, un bebelus care plange si suspina, un carut greu de coborat niste trepte (pentru ca nu exista rampe),un carut de urcat si coborat repetitiv in masina, „meniurile bebelului” intinse pe toate hainele, un copil care invata sa mearga si dupa care trebuie sa alergi permenent, tarat prin nisip dupa el…hello!!!! cine naiba vrea machiaj, tocuri si rochii smechere in astfel de momente? Asa ca da, nu aratam cu degetul mamicile nemachiate, nedichisite si fara unghii facute….

Ca se poate si altfel…da, se poate! Am vazut cazuri de mamici care s-au dus direct de la coafor la spital sa li se faca cezariana. Am vazut cazuri de mamici care nu au renuntat la sala, la intalnirea de joi cu fetele, la masajul de vineri, la vuitton, la cumparaturile de sambata! Este o chestiune de time management si de alegere! Sunt de admirat, dar nu toata lumea poate fi la fel, nu toata lumea face aceste alegeri…pentru ca atunci cand alegi ceva…faci o alegere in detrimentul altui ceva….lasi copilul singur, sari o alaptare si iti mulgi laptele sa i-l lasi in biberon, nu lasi copilul sa alerge in voie pentru ca „esti pe tocuri” si nu poti alerga dupa el, nu intri in nisip pentru ca-ti murdaresti pantalonii albi, nu-l tii in brate in orice moment pentru ca poate sa regurgiteze pe bluza ta in orice secunda…etc, etc. ALEGERI!

As putea continua la nesfarsit sa scriu…dar am obosit si gustul amar dupa cele citite tot nu mi-a trecut! Anonimi sau nu…cei care au aruncat cu pietre in acea postare mai au multe de invatat in viata asta…cat despre mine…ma bucur din inima ca viata mi-a scos in cale oameni mai mult buni decat rai, mai mult toleranti decat cu „spirit fascist”. Da, sunt fericita cu alegerile pe care le-am facut…si nu voi schimba niciodata nimic din structura mea interioara doar ca „sa dau bine la public”.

Comments (14) »

Doua fete cucuiete singure in Bruxelles!

Prima zi singura in Bruxelles! La inceput am fost speriata de ideea ca vom ramane singure, fara tati, de joi pana duminica. Oauu…singura intr-o tara straina, cu copilul mic ! Ei bine, tati, sa stii ca noi avem deja programul facut pana te intorci tu ! Azi am fost la magazin sa luam carpete pentru dormitor, dar n-am mai gasit ! Ne-am intors cu un manunchi de spanac, niste fasole verde si niste pasta de tomate. In drum, am vrut sa ne oprim langa parcul de la masinute (stiti …locul unde s-a petrecut prima criza de plans a Catincai !), dar cum toate parcarile erau cu bleu (m-am invatat minte !) am renuntat sa oprim si Catinca a zis ca vrea la ratuste in Malou! Asa ca am fost la ratuste, am fost si am facut si poza cu leul cel mare si am profitat sa vizitam putin si parcul. Asa am descoperit moara…nu stiu cat de bine m-am priceput eu sa-i explic ce e cu moara, dar ei i-a placut « rotita » si concluzia la tot ce i-am povestit a fost ca moara face faina, oamenii fac paiine si noi o cumparam de la magazin !

O zi frumoasa de toamna, doar noi doua, in Bruxelles !

Daca mai avem vreme o sa mergem dupa amiaza la magazinul romanesc sa-mi iau gris. Maiine vrem sa mergem la piata (sa vedem si noi cum arata piata de sambata !) si daca mai avem timp sa dam o fuga pana la magazinele Dod (despre care ne-a spus nasa !) care sunt pe « soseaua fara nume » (asa a botezat-o tati pentru ca in primele zile reusise sa ma scoata din minti de cate ori pronunta numele acestei sosele !) , iar dupa-amiaza vom merge la Wolubilis- sarbatorile romane (poate vine si nasa cu fetele !). Am inteles ca acolo sunt si teatre de papusi in aer liber, mesteri care fac vase si palarii, tot felul de activitati culturale in aer liber. Sper ca o sa ne distram, mai ales ca este foarte aproape de casa (cochetez cu gandul sa lasam masina acasa, dar cred ca cineva va obosi tare asa ca…). Duminica vine tati asa ca vedem noi ce program facem.

Frumusetile naturii…de la stanga la dreapta !

IMG_5688

Prietenele gratioase ale Catincai !

IMG_5686

 

IMG_5690

 

IMG_5691

Leul cel mare si leoaica cea mica !

IMG_5692

Parcul Malou …in plimbare !

IMG_5695

 

IMG_5700

 

IMG_5711

Moara !

IMG_5697

 

IMG_5699

Comments (6) »