Posts tagged forum

Si totusi exista…..

Zilele astea am descoperit cu stupoare, bucurie, speranta…un amalgam de sentimente frumoase…ceva ce pierdusem de multa vreme…am descoperit ca inca mai exista multi oameni carora LE PASA! Am aflat ca inca sunt oameni care isi rup din putinul timp liber pentru a ajuta un necunoscut…sau un cunoscut „virtual” (cum a fost in cazul meu), care fac efortul de a citi zeci de intrebari si de a raspunde la ele cu proptitudine…Am descoperit ca inca oamenii se mai ajuta intre ei…

E un sentiment tare placut sa ajungi sa crezi ca acolo…undeva la multi kilometri departare, exista oameni care au puterea de a nu te face sa te simti pierdut si dezorientat, exista oameni care-ti sar in ajutor.

Sa va spun povestea mea! In foarte scurt timp, „Soarele de pe strada mea” nu va mai fi un soare de Romania..ci unul de Belgia (desi, din ce aflu eu de pe acolo…o sa cam fie singurul soare …ca vremea este capricioasa in Belgia). Impreuna cu sotul si cu fiica mea ne vom muta pentru cativa anisori (pentru inceput vreo 2) acolo. Sotul meu a obtinut un job la Bruxelles, un job care ne ofera noi perspective, atat noua ca adulti, dar mai ales Catincai. De aflat am aflat acum cateva zile…si am intrat ingrozitor in panica atunci cand a venit vestea..pentru ca sotul meu va trebui sa fie la noul loc de munca fix la mijlocul lunii iunie….M-a cuprins brusc frica: nu stiu aproape pe nimeni acolo (din fericire nasii mei locuiesc acolo,dar au atat de multe de facut si atat de putin timp liber ….), tara straina, avem de inchiriat apartament, unde, cum, ce acte, ce luam, ce nu luam, cum facem, cine vizioneaza apartamente, ce face cu fata….toate problemele existentiale pe care le implica o veste de genul: „stii, intr-o luna trebuie sa te muti cu catel si cu purcel intr-o alta civilizatie, o tara necunoscuta”.

Am inceput sa caut pe toate forumurile si pe toate site-urile romani plecati acolo care ma pot ajuta intr-un fel sau altul cu informatiile de care aveam atata nevoie. Am ajuns pe un forum al expatilor romani in Belgia unde am scris…si nu mi-a raspuns decat o persoana si aia intr-o doara! Ulterior, acest site mi-a mai fost recomandat de unele persoane si da, am gasit unele informatii utile, mai vechi…ori n-am avut eu noroc…ori nu stiu ce sa zic, dar oricum la acest forum eu nu mai apelez vreodata.

Surpriza mare a venit insa din cu totul alta directie. Forumul Desprecopii…acolo, exista un subiect al „pralinutelor Belgiene”..carora le-am scris si, in scurt timp, mi-au raspuns cateva fete de acolo sau altele de pe forum (stabilite si ele in Belgia). Am pus zeci de intrebari…am primit raspuns. Am avut tupeul chiar sa pun, in mailurile mele catre ele chiar si linkuri ale unor apartamente de inchiriat…ca sa-mi zica si mie daca sunt intr-o zona ok sau nu…si mi s-a raspuns….Oameni buni, cand spun „mi s-a raspuns” nu ma refer la un raspuns din ala de doua randulete…ci la pagini intregi de informatii, la comentarii detaliate privind fiecare apartament postat, etc, etc. Fetele acelea au petrecut o gramada de vreme in fata calculatorului PENTRU MINE SI FAMILIA MEA fara sa ne cunoasca, fara sa fim prieteni, fara sa, fara sa…..! O gramada de vreme din timpul lor…..Le-am multumit fiecareia in parte, dar as vrea sa le multumesc din nou, aici , pe blogul meu si sa le spun ca pentru mine, felul in care s-au purtat ele a insemnat acel „motor” de care aveam nevoie pentru a-mi face curaj sa plec! Acum, nu mai simt ca ma duc intr-un oras complet strain…stiu ca ,oricand, pot apela la un sfat de la cineva chiar acolo, la fata locului….stiu ca am prieteni- pentru ca pe ele le consider deja prietenele mele! Va multumesc mult de tot Raluca, Antoanela, Agnes, Ardeiash si Karinna (care, desi nu mai are cont pe desprecopii si nu sta in Belgia mi-a fost alaturi tot timpul cu sfaturi minunate!)

Daca tot am ajuns sa va povestesc acest episod din viata mea as vrea sa-l mai intaresc cu un exemplu: acum cateva zile stateam de vorba cu o prietena despre plecarea noastra. Prietena mea imi spune ca are o cunostinta in Bruxelles, plecata acum 6 sau mai multi ani din tara si din una in alta ajung sa aflu ca acea „cunostinta”..era si „cunostinta” mea . Acum multi ani, colaborasem profesional foarte, foarte bine si la un moment dat ea a disparut din firma si nu am mai stiut de ea. Mi-a dat mailul ei si i-am scris, gandindu-ma totusi ca nu-si va aminti de mine (in profesia mea si a ei intram in contact cu foarte multi oameni si de regula, ajungi sa uiti…daca sunt prea multi!). La numai 5 minute dupa ce i-am trimis mail am primit un raspuns cald si dragut in care imi spunea sa-i trimit orice intrebari si ma invita sa stau la ea pe perioada cat imi caut apartament! Oauuuu! Monica, te pup si iti multumesc si tie pentru ajutorul dat.

Abia acum inteleg de ce se „enerveaza” cei plecati in strainatate pe conationalii lor care, din diverse motive, arunca cu pietre in ei…abia acum inteleg de ce acesti oameni, plecati in strainatate, se infurie impotriva celor care au ceva impotriva emigrantilor, expatilor etc…si mai inteleg un lucru: exista multi romani plecati care nu si-au pierdut omenia…ba chiar as spune ca au „castigat-o” atunci cand au plecat…care sunt gata sa faca gesturi remarcabile pentru romani pe care nu-i cunosc…lucru care, din pacate, aici, loco, in Romania….il gasesti din ce in ce mai rar sau este din ce in ce mai putin vizibil.

Admirabil pentru cei care sunt asa cum sunt fetele enumerate mai sus….extraordinar pentru oameni ca mine (care aveam mari indoilei in privinta plecarii mele acolo!)…destul de trist ca am ajuns sa simt caldura romanilor care sunt la mii de kilometri departare ca pe ceva exceptional si nou in „peisajul” vietii mele de bucurestean…care nu a simtit extrem de des aceasta caldura aici, printre o multitudine de „ai lui”. Atata vreme cat insa exista oameni ca ele….eu cred ca mai exista o sansa!

Ma voi duce acolo si da, vrea sa ma vad cu fiecare dintre aceste fete…sa le cunosc personal! Va multumesc fetelor!

Comments (3) »

De ce mi-am facut blog?

Azi m-am decis sa-mi fac blog….cred ca de la cutremur mi se trage ( mi-a zgaltiait creierii aseara), avand in vedere ca pana acum mi se parea o pierdere de vreme. De ce blog? 

 Pentru ca brusc mi-am dat seama ca as vrea ca fiica mea, Catinca, sa poata citi peste niste ani cum gandea mama ei, ce gandea mama ei cand ea avea un an si 8 luni!

Pentru ca brusc am realizat ca vrea sa nu uit si vreau sa impartasesc si altor mame retetele pe care i le-am facut copilului meu de cand am inceput diversificarea…

Nu va amagiti, nu sunt genul de mama casnica…din contra, pana sa o am pe Catinca bucataria mea era acea camera in care intram sa-mi iau un pahar cu apa , o cafea…si locul care nu stiu din ce motiv…se aglomera cel mai tare in timpul numeroaselor petreceri pe care le dadeam eu si sotul meu.

De ce Blog?

Pentru ca azi am realizat ca mi-e dor sa scriu…mi-e atat de dor de meseria mea de baza, aceea de jurnalist….n-am mai scris de multa vreme…nu asa cum o fac acum…simtind profund ca VREAU.

De ce Blog?

Pentru ca viata mea s-a schimbat de cand am nascut…s-a schimbat radical…imi lipseste cariera mea de altadata, imi lipseste „actiunea”…si cu toate acestea…ultimii doi ani…cred ca au fost cei mai frumosi din viata mea…si continua.

Nu scriu pentru ca e la moda sa ai blog, nici pentru ca forumul pentru mamici pe care intru frecvent (ca un drogat dupa doza zilnica!) nu-mi satisface nevoia de informatie…scriu de placere, scriu din dorinta de a impartasi cuiva ceva…un „cuiva” care poate se va folosi de umila mea experienta de viata, un „cuiva” care poate se va linisti sau relaxa vazand ca mai este macar o persoana care are aceleasi trairi.

Azi este o zi tare ciudata…ploua torential 2 minute, apoi te orbeste soarele 10 minute, apoi iar ploua torential…exact ca zilele din viata noastra…una rece…un calda! Un moment perfect sa incepi sa scrii pe un blog!

Bine ati venit pe blogul meu!

Comments (5) »