Posts tagged mama

Mos Craciun nu e mama mea!

Conversatie acum 5 minute.

„Catinca m-a sunat Mos Craciun si mi-a zis ca e ora la care trebuie sa te culci!”

” Da de ce?”

” Pai la ora asta dorm toti copiii!”

„Bine…da sa stii ca eu te ascult pe tine nu pe Mos Craciun!”

„Da de ce nu-l  asculti pe Mosu’?”

„Mos Craciun nu e mama mea…tu esti mama mea!”

Comments (8) »

Ne nastem cu instinct matern?

O intrebare pe care mi-o tot pun de cateva zile..privind-o uimita pe Catinca! Nu, nu este vorba despre instinctul matern al meu…ca mama ci de instinctul matern cu care se naste sau pe care il dobandeste un copil….

M-am pus pe citit..si am tot citit…am gasit, absolut intamplator , cateva explicatii si concepte care m-au mai luminat , scrise de un medic renumit si un profesionist in adevaratul sens al cuvantului pe care, din intamplare, il cunosc…AICI

Sa va povestesc ce m-a impins la aceasta documentare….de o perioada incoace, fata mea a devenit foarte mamoasa cu jucariile ei, dar mai ales cu un bebelus primit de la mama mea, bebelus care daca il  apesi pe burtica, plange, rade, sfoaraie, striga papa, mama etc. Ce inseamna a devenit mamoasa?

1. Cand il pune sa planga il ia repede in brate si incepe sa-l legene. Pe mine asta m-a uimit cel mai tare pentru ca fi-mea nu are notiunea de leganat…ea nu a fost leganata in brate si nici nu-mi amintesc sa-i fi aratat cineva acest gest in vreun context anume.

2. Acum doua zile mi-a spus ca este mamica lui (ok, asta fusese invatata si i se explicase de catre bunica mea…ca asa cum eu sunt mama ei, ea este mamica lui bebe si trebuie sa aiba grija de el)…continuarea insa…nu i-a fost spusa de nimeni….”il ubesc muttttt si pup bebelica”…ea nu este o pupacioasa…nu pupa pe nimeni in afara de jucariile favorite (nici macar pe noi!), iar cuvantul „iubire” a fost asoaciat de o imbratisare…ori noi ii spunem ca o iubim de 100 de ori pe zi fara sa fie obligatoriu sa o si imbratisam.

3. Sta cuminte si dintr-o data tasneste de langa mine, fuge, ia bebelusul si imi spune „mami, bebelica poame (foame)…mamica da papa”….ok…din nou poate fi un comportament copiat, dar este intotdeauna asociat de ceva necopiat – gen legenat inainte de masa, cuvinte de alint  etc, etc.

Exemplele ar putea continua si sunt nenumarate.

Ceea ce ma framanta pe mine este: Cat este instinct matern nativ si cat este imitatie si invatare din mediul in care traieste? Eu una, uitandu-ma la copilul meu (si stand de dimineata pana seara cu el) si stiind exact cat si ce a fost invatat, cat si ce imita…cu greu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca, totusi, exista, intr-un anumit grad si instincte native care, legate de imitatie si  invatare…se dezvolta. Apoi, vin si ma contrazic de una singura spunandu-mi: daca ele exista nativ atunci cum Dumnezeu exista mame care-si parasesc copiii, care-i lasa in metrou, care, mai rau ii omoara….mare mister. Mi-ar placea foarte tare sa gasesc o carte sau ceva care sa ma mai lumineze in acest sens….dar nu asa…filosofic…ci cu niste exemple concrete bazate pe studii reale.

Voi ce parere aveti?

Comments (13) »

Tata doar cu „numele”?!(sau „Asta este treaba femeii”)

Mamaaa…cate rosii o sa-mi iau in cap! Domnilor care va simtiti atinsi…sunteti invitatii mei…deja mi-am pus casca de protectie!

Ehhh, nu chiar asa vroiam sa incep, dar mai bine sau fiu pregatita nu? Acest articol dedicat mamelor care trec prin situatiile de mai jos!

Acest specimen, „barbatus infiptus in canapelus dand directives muierii (zis si femeia mea!)”….inca exista! Din pacate, acest specimen este este strans legat, de cele mai multe ori si  de cuvantul tata!

L-am vazut printre cunoscutii mei, l-am vazut in parcuri, cu o figura chinuita si absolut disperata (a omului tarat in lanturi la locul de supliciu), l-am vazut in magazin, la cumparaturi, plangandu-se cu voce de bariton unui prieten, la telefonu’ mobil, ca-l chinuie nevasta-sa….Din fericire, la mine in casa nu l-am vazut si ma consider cea mai norocoasa femeie din lume! Pe bune, cred ca orice femeie, cand face un copil cu un barbat se asteapta la o participare „activa” a acestuia in viata copilului!

Cu tristete constat insa ca exista 3 categorii de tati, nu doar una…asa cum ar fi normal: TATAL (adica tatal model), tatal de weekend si tatal cu „numele”.

Despre prima categorie… Tatal! Ehhhh, pe nenea acesta, oricare ar fi numele lui…il admir si il iubesc din toata inima (apropo, dragul meu sot…te iubesc!)

1. Este de regula genul de barbat pe care orice mamica il admira: in parc este in general imbracat in costum (sau are macar  camasa care-l „tradeaza”) si arata proaspat aterizat de la „birou”, este foarte atent la copilul lui, expert in joglatul intre cataratul copilului pe tobogan cu o mana si vorbitul la telefonul mobil cu cealalta. Este tatal care intotdeauna isi aduce aminte sa-i dea putina apa copilului, sa-l stearga pe maiini cu un servetel umed, sa-i puna jacheta cand se racoreste si palariuta cand bate sorele. Sta in picioare, la numai cativa pasi de copilul lui…

2. Este tatal responsabil care atunci cand ajunge acasa spune din proprie initiativa „du-te tu unde ai treaba” ca stau eu cu fata/baiatul.

3. Este tatal pe care-l vezi cu copilul suit in  carutul de cumparaturi, plimbadu-se alene si lasandu-si copilul sa admire rafturile, care stie ce marime de pampersi trebuie sa cumpere, ce lapte praf, ce tip de cereale, care este cascavalul favorit al copilului si se eschiveaza admirabil atunci cand piticul cere cu inversunare la raftul cu dulciuri!

4. Este tatal care se scoala noaptea si face biberoane, cot la cot cu mamica, care verifica copilul de febra..printre doua rafale de sfoaraiala, care stie ce medicamente trebuie sa-i dea.

5.  Este tatal care este in stare sa-si imbrace copilul (chiar daca potriveste hainele aiurea) astfel incat sa plece cu el de acasa fara ca mamei sa-i fie frica de faptul ca micutului  i-ar fi prea cald sau prea frig.

6. Este tatal care, seara, oricat de obosit ar fi, orice ar avea de facut, isi face timp pentru copilul lui..se joaca, glumeste, construieste, se joaca si cu papusile daca este nevoie si daca este cazul! 😀

7. Este tatal care intreaba cel putin o data pe zi ce face copilul, ce nazbatii a mai facut, daca a mancat, dormit etc!

8. Este tatal care daca pleaca undeva…chiar daca nu-i plac magazinele si shoppingul…vine intotdeauna cu ceva dragut acasa macar pentru copil (daca nu si pentru nevasta!).

9. Este tatal care e in stare sa hraneasca copilul…nu sa-i faca mancare, dar macar sa aiba idee  care ii sunt mesele intr-o zi, la ce ora mananca si cam ce ar trebui sa pape copilul lui….

10. Este tatal si sotul care nu da nevestii plecate de acasa 15.000 de telefoane ca s-o intrebe cand se intoarce sa stea cu copilu’ „ca e pe cale sa inceapa meciul” sau ca”vine X la o bere”.

11. Este tatal care, in orice situatie, se gandeste intai la binele si la interesul copilului sau si de abia dupa aceea la ceea ce pierde sau castiga el personal printr-o anumita actiune sau gest!

12. Este tatal pe care copilul se bucura sa-l vada, se bucura sa-l strige, isi manifesta dorul si dragostea pentru el

Tatal de weekend….el este undeva la mijloc!.

Tatal de weekend este in general cel cu bunavointa, dar foarte multa lipsa de timp si uneori de chef. Este foarte prezent in viata copilului 2 zile pe saptamana…doua zile in care este dispus sa faca eforturi pentru a fi activ in viata fiicei/fiului lui!

1. In parc…il vezi…e stangaci, dar binevoitor! Nu se prea descurca cu umblatul in geanta copilului..nu stie foarte clar ce si unde se afla…de regula sta mai retras de alte grupuri de copii pentru ca nu prea stie cum sa gestioneze situatiile….

2. Acasa, ajuta si el cum poate, dar foarte stangaci…nu prea este curajos in a ramane singur cu copilul…ca nu prea stie cum sa procedeze, de regula se lasa rugat insistent de sotie pentru a face anumite lucruri.

3. Nu stie niciodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cu ce-l imbraca, dar daca este pus intr-o astfel de situatie intreaba si executa cum poate mai bine!!!

4. Seara, dupa ce ajunge acasa nu prea are timp si chef sa mai stea cu copilul (uneori poate copilul deja doarme!) si prefera sa-si cufunde ochii intr-un ziar sau la televizor…mutumindu-se sa-si pupe odrasla si sa-i spuna cateva cuvinte dragute..dar recupereaza in weekend cand il suie in carca si pleaca lelea la plimbare!

5. E baiat bun, dar mai are de lucrat!

 

Tatal cu numele….acel specimen…care mi-a dat ideea acestui articol!

1. Il vezi in parc…extrem de rar! Daca este singur are o mutra posaca, enervata, se uita chioras la fiecare om din jurul lui, inclusiv la copii. In general, sta pe o banca si vorbeste non-stop la telefon, tragand avid dintr-o tigara, uitand sa mai priveasca in jur sa vada ce-i face copilul. Daca totusi il baga in seama o face urland de pe banca „mai da-te jos de acolo ca te ia mama naibii…”, „treci incoace”, „hai imediat acasa!”. Isi pune geaca pe el, dar ignora complet nevoile copilului ( frig, cald, sete sau altceva). E genul la care copilul se duce si spune ca ii este sete, iar el raspunde „daca nu ti-a pus ma-ta in geanta apa, eu nu am de unde sa-ti dau” (asta in timpul aceleasi convorbiri telefonice importante!).

Exista si specimenul numarul 2- cel venit cu nevasta si copilul in parc…el, de regula, este ala cu expresia de om siluit. Sta agatat de carut sau trantit pe banca comod, in timp ce nevasta alearga de colo-colo sa dea copilul in leagan, in tobogan, sa-i duca lopatica si galeata….Din cand in cand, de regula dupa ce nevasta tocmai s-a asezat pe banca…ii spun pe un ton autoritar…”vezi ca e murdar la gura”, „du-te si sterge-i mucii ca sunt pana la brau”, „vezi ca mananca nisip”. Nu-si ridica partea dorsala de pe banca decat atunci cand se termina „supliciul” si-l vezi parca cum se insenineaza cand ii spune copilului „du-te la ma-ta sa-ti puna o bluza pe tine si sa o luam spre casa”! Yep!

2.  Nu stie si nici nu-l intereseaza vreodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cand face baie, cum face baie, unde ii sunt hainele…”astea sunt treburi de femeie ca de aia e mama!”

3. Nu-si schimba niciodata programele pentru si in functie de copilul lui..iar daca o face ii scoate ochii nevestei zeci de ani! Prefera sa lase copilul sa planga langa el pe covor (pana vine ma-sa de la bucatarie!) decat sa piarda o secunda din „meciul cel mare” sau din „filmul cel interesant”. De cele mai multe ori, striga exasperat  „plange fi-tu/fi-ta”!

4. Se stramba si se face ca un arici daca indrazneste nevasta sa-l trimita sa cumpere o cutie de lapte, fructe sau altceva pentru copil…de cele mai multe ori spunand „da’ tu ce mama naibii ai pazit toata ziua?”

5. Bericica, prietenii, pescuitul, meciul si alte „pasiuni” sunt lucruri la care NU se renunta pentru somnul copilului, foamea copilului etc, etc…ba chiar ar fi de preferat ca micutul/micuta sa nu cumva sa fie prin preajma ca „deranjeaza” cu prezenta!

6.  El trebuie sa fie cel mai important – inainte de copii, inainte de orice. Macarea lui trebuie sa fie calda pe masa, copilul spalat si culcat cand vine de la munca (ca sa nu-i sta in drum nu de alta!), camasile calcate si femeia fierbinte in pat! Iaca asa! Ca daca nu….scandal mare! Cum adicatelea sa pape copilul inainte in timp ce lui ii chioraie matele si ii arde buza dupa o berica…dupa o zi de munca atat de grea ca sa aduca banu in casa? Eh?

7. Femeia este cucoana aia care ii gateste, il spala, tine casa curata, are grija de plod si nu trebuie sa se planga niciodata pentru ca el, munceste din greu ca sa-i intretina! Copilu’…ahhhh…e chestia aia mica care se tot invarte prin casa si ii miorlaie din cand in cand ….intr-un mod absolut enervant : „tataaaaaaaa, vreau si eu o masina”, „tataaaaa, hai sa jucam fotbal…..”, ‘tataaaaa….”. Ah, da si copilu’ e ala cu care se lauda la diversi „pretenari de beuta”: „Ia uite ce copil frumos am! Si e desptept foc! Seamana nu mine!…Hai, acum intinde-o de aici ca noi avem treaba..du-te la ma-ta!”

8. Lista este lungaaaaa…atat de lunga ca nu-mi ajunge blogul sa scriu situatiile vazute!

Daca esti barbat, ai copil si ai citit: incearca sa ajungi TATAL! Daca esti deja TATAL, toata stima, tot respectul si admiratia…femeia si copilul de langa tine sunt norocosi! Mai mult, copilul tau isi va aminti de tine!

Daca faci parte din categoria 2, tatal de weekend…ok, ai circumstante atenuante, dar straduieste-te sa ramai in „lumea” copilului tau….sa se bucure de tine si cu tine…pierzi lucruri absolut uimitoare!

Daca faci parte din categoria 3 – din punctul meu de vedere….du-te si impusca-te ….pentru ca nu-ti meriti familia…nici copilul, nici nevasta…In cazul in care vei alege sa traiesti (si asta o vei face mai mult ca sigur pentru ca esti mult prea egoist si plin de tine)…vei fi un om tare trist…pentru ca berea, prietenii, meciurile si toate „pasiunile” trec…familia insa ramane…o familie care nu va da doi bani pe tine, pentru care vei fi un strain, iar in ochii propriului copil vei fi „tipul ala care zicea mereu ca este tata, dar care tot timpul ma usuia ca pe un catel sa nu-i stau in drum!”

Cat despre voi, mamicile, indiferent de ce fel de sot aveti parte…nu lasati niciodata copilul sa sufere din cauza unui „TATA DOAR CU NUMELE”…mai bine tata lipsa decat asa!

Comments (2) »

De ce mi-am facut blog?

Azi m-am decis sa-mi fac blog….cred ca de la cutremur mi se trage ( mi-a zgaltiait creierii aseara), avand in vedere ca pana acum mi se parea o pierdere de vreme. De ce blog? 

 Pentru ca brusc mi-am dat seama ca as vrea ca fiica mea, Catinca, sa poata citi peste niste ani cum gandea mama ei, ce gandea mama ei cand ea avea un an si 8 luni!

Pentru ca brusc am realizat ca vrea sa nu uit si vreau sa impartasesc si altor mame retetele pe care i le-am facut copilului meu de cand am inceput diversificarea…

Nu va amagiti, nu sunt genul de mama casnica…din contra, pana sa o am pe Catinca bucataria mea era acea camera in care intram sa-mi iau un pahar cu apa , o cafea…si locul care nu stiu din ce motiv…se aglomera cel mai tare in timpul numeroaselor petreceri pe care le dadeam eu si sotul meu.

De ce Blog?

Pentru ca azi am realizat ca mi-e dor sa scriu…mi-e atat de dor de meseria mea de baza, aceea de jurnalist….n-am mai scris de multa vreme…nu asa cum o fac acum…simtind profund ca VREAU.

De ce Blog?

Pentru ca viata mea s-a schimbat de cand am nascut…s-a schimbat radical…imi lipseste cariera mea de altadata, imi lipseste „actiunea”…si cu toate acestea…ultimii doi ani…cred ca au fost cei mai frumosi din viata mea…si continua.

Nu scriu pentru ca e la moda sa ai blog, nici pentru ca forumul pentru mamici pe care intru frecvent (ca un drogat dupa doza zilnica!) nu-mi satisface nevoia de informatie…scriu de placere, scriu din dorinta de a impartasi cuiva ceva…un „cuiva” care poate se va folosi de umila mea experienta de viata, un „cuiva” care poate se va linisti sau relaxa vazand ca mai este macar o persoana care are aceleasi trairi.

Azi este o zi tare ciudata…ploua torential 2 minute, apoi te orbeste soarele 10 minute, apoi iar ploua torential…exact ca zilele din viata noastra…una rece…un calda! Un moment perfect sa incepi sa scrii pe un blog!

Bine ati venit pe blogul meu!

Comments (5) »