Posts tagged parc

Cu magaru’ prin Bruxelles!

IMG_6009Da, COCO (celebrul magar cu nume de papagal!) si-a facut iesirea (intrarea??!!) in lumea buna bruxelleza….Daca tot ne-a venit landoul de acasa, azi am fost somata sa merg in parc cu bebe si cu COCO.

Dupa o tura prelungita prin parc, intrerupta din cand in cand de pauzele de baut laptic sau apa, mangaiate de un soare caldut ca de primavara…Coco, a ajuns si la magazin si a admirat putin oferta de shopping a belgienilor. Al naibii magar cum se plimba el prin tari straine! Oricum, COCO, nu este roman …este italian(din Roma), asa ca povestea suna asa: un magar italian, stabilit in Romania cu acte in regula, ajunge sa locuiasca la Bruxelles! Ce spuneti, tare aranjamentul nu? 😀

IMG_6008

IMG_6011

IMG_6017

IMG_6020

IMG_6029

IMG_6033

Comments (11) »

Cu bebe (papusa!) la plimbare!

 Azi, intre 12.00-13.00, plimbare cu bebe (proaspat cadorisit cu un costumas nou!), parcul George Henri si un cer minunat, brazdat de avioane (cum este de fapt tot timpul!!!!). O zi frumoasa de toamna bruxelleza!

Fara prea multe cuvinte sau comentarii…las pozele sa vorbeasca!

IMG_5902

 

IMG_5887

IMG_5889

 

IMG_5890

 

IMG_5891

 

IMG_5895

 

IMG_5897

 

IMG_5899

IMG_5901

La final, fara legatura (aparent doar!) cu frumusetea parcului…..o tanti care utilizeaza punga speciala pentru „chestii” de catel!

punga

Comments (4) »

Doua fete cucuiete singure in Bruxelles!

Prima zi singura in Bruxelles! La inceput am fost speriata de ideea ca vom ramane singure, fara tati, de joi pana duminica. Oauu…singura intr-o tara straina, cu copilul mic ! Ei bine, tati, sa stii ca noi avem deja programul facut pana te intorci tu ! Azi am fost la magazin sa luam carpete pentru dormitor, dar n-am mai gasit ! Ne-am intors cu un manunchi de spanac, niste fasole verde si niste pasta de tomate. In drum, am vrut sa ne oprim langa parcul de la masinute (stiti …locul unde s-a petrecut prima criza de plans a Catincai !), dar cum toate parcarile erau cu bleu (m-am invatat minte !) am renuntat sa oprim si Catinca a zis ca vrea la ratuste in Malou! Asa ca am fost la ratuste, am fost si am facut si poza cu leul cel mare si am profitat sa vizitam putin si parcul. Asa am descoperit moara…nu stiu cat de bine m-am priceput eu sa-i explic ce e cu moara, dar ei i-a placut « rotita » si concluzia la tot ce i-am povestit a fost ca moara face faina, oamenii fac paiine si noi o cumparam de la magazin !

O zi frumoasa de toamna, doar noi doua, in Bruxelles !

Daca mai avem vreme o sa mergem dupa amiaza la magazinul romanesc sa-mi iau gris. Maiine vrem sa mergem la piata (sa vedem si noi cum arata piata de sambata !) si daca mai avem timp sa dam o fuga pana la magazinele Dod (despre care ne-a spus nasa !) care sunt pe « soseaua fara nume » (asa a botezat-o tati pentru ca in primele zile reusise sa ma scoata din minti de cate ori pronunta numele acestei sosele !) , iar dupa-amiaza vom merge la Wolubilis- sarbatorile romane (poate vine si nasa cu fetele !). Am inteles ca acolo sunt si teatre de papusi in aer liber, mesteri care fac vase si palarii, tot felul de activitati culturale in aer liber. Sper ca o sa ne distram, mai ales ca este foarte aproape de casa (cochetez cu gandul sa lasam masina acasa, dar cred ca cineva va obosi tare asa ca…). Duminica vine tati asa ca vedem noi ce program facem.

Frumusetile naturii…de la stanga la dreapta !

IMG_5688

Prietenele gratioase ale Catincai !

IMG_5686

 

IMG_5690

 

IMG_5691

Leul cel mare si leoaica cea mica !

IMG_5692

Parcul Malou …in plimbare !

IMG_5695

 

IMG_5700

 

IMG_5711

Moara !

IMG_5697

 

IMG_5699

Comments (6) »

De bine ce-am venit!

De bine ce-am venit…si ca sa-mi creasca putin gustul amar legat de ceea ce se intampla pe la noi si nu ar trebui sa se intample…ieri m-am „luat de gat” cu niste paznici din parcul Floreasca.Langa aleea principala de la baza parcului exista un intrand de 5×5 m pe care s-au pus (inteleg ca de vreo 2 zile) pietricele pline de paf si de mizerie….dar s-au pus. Ieri seara, stand pe aleea principala, impreuna cu vreo 6-7 copii de varsta Catincai si tot atatea mamici…fi-mea isi ia galeata si lopata si se duce sa o umple cu pietricele. 10 pasi mai incolo stau aceeasi 3 paznici de parc (daca asa s-or numi) pe care acum o luna i-am rugat sa alunge un betiv agresiv care facea ca toate alea exact in mijlocul locului de joaca al copiilor si care mi-au raspuns atunci ca ei sunt pusi acolo ca sa pazeasca lumea sa nu calce pe flori si sa nu le rupa si ca daca doresc sa anunt politia.

Revenind….fi-mea se duce sa-si umple galeata..in mijlocul altor copii mai marisori care se jucau „frumos” aruncand cu pietre unii in altii. Ma ridic sa ma duc s-o iau de acolo si pentru ca eram singura mama care s-a deranjat sa se ridice si al carei copil oricum nu facea niciun rau…se gandesc domnii paznici sa se ia de mine…ca sa iau copilul de acolo ca pietrele alea sunt puse pentru trecere si ca locul de joaca al copiilor este in centru asa ca s-o duc acolo! Nu mi-a venit sa cred ce aud si i-am intrebat iritata „cum adica locul de joaca al copiilor este in centru?” „Pai da, daca vreti sa se joace cu pietre o duceti in mijloc nu aici…aici nu e loc de joaca pentru copii!” Si mai iritata intreb: „Unde scrie, unde exista panouri care semnaleaza ca orice copil nu are voie sa se joace in acest parc decat acolo in mijloc?” ” Pai doamna, pe noi ne iau la trei pazeste daca gasesc pietre pe alee.”

M-au apucat furiile si le-am explicat personajelor ca daca au impresia ca si-au gasit prostul sa-l caute in alta parte a parcului, ca din ceea ce vad nu exista pancarte care sa semnaleze ca intr-un parc copilul nu are voie sa se joace decat la locul de joaca, ca fata mea nu a aruncat pietre absolut nicaieri ci doar si le-a pus in galeata si ca daca sunt smecheri sa ma „amendeze” pentru incalcarea legii. De asemenea i-am intrebat daca nu-i ia nimeni la trei pazeste pentru rahatii in care calcam, pentru faptul ca dorm si isi fac veacul toti vagabonzii si betivii pe la locul de joaca si pentru faptul ca peste tot in iarba si la locul de joaca zac sticle sparte.

Raspunsul: „Pupatea-si pe portofel ne iei cu smecherii din astea…”

Mi s-au aprins toate becurile si (in jurul meu a inceput galagia..s-au trezit si celelalte mame care au sarit de fund in sus) si le-am zis ca copilul meu se joaca ACOLO si ca daca nu le convine sa cheme politia, sa ma amendeze sau daca nu sa se care naibii de acolo si sa ma lase in pace!

S-au carat de acolo! O victorie amara!

Ca o paralela…iaca ce se intampla in parcurile din Bruxelles la ora 13, la pranz! Oamenii vin si-si mananca pranzul, in pauza de masa, isi fumeaza linistiti tigarile…PE SPATIUL VERDE! E drept, la final isi duc toate mizeriile la cos…si nici n-am vazut picior de paznic!Fotografii-0089

Fotografii-0090

Comments (2) »

Se intampla in Romanika!

De abia incepusem sa ma consolez cu gandul ca sunt eu o „mama nebuna” care vrea perfectiune pentru copilul ei si ca lucrurile „ciudate” care ni se intampla,  de genul celor din articolul meu  Din ciclul un neuron bolnav, unul ametit si restul lipsa la apel , sunt de fapt doar exagerarile mintii mele si nicidecum nepasarea absolut incredibila (sau sa spun tembelismul!) a autoritatilor in materie…iata ce citesc eu azi pe blogul scris de ADRA_BELL .

O noua confirmare a lipsei neuronilor! Bravo dragilor, mergeti inainte ca asa e bine si frumos….sa inoculam bebelusilor inca din scutec perceptele importante precum VOTUL! Acum…daca ei vor avea deja probleme cu vederea din cauza panourilor vostre luminoase  sau probleme de auz din cauza megafoanelor…ce mai conteaza…s-o milostivi, la un moment dat ,cineva sa-i aduca de mana la vot…peste ani si ani!

 

Comments (2) »

Tata doar cu „numele”?!(sau „Asta este treaba femeii”)

Mamaaa…cate rosii o sa-mi iau in cap! Domnilor care va simtiti atinsi…sunteti invitatii mei…deja mi-am pus casca de protectie!

Ehhh, nu chiar asa vroiam sa incep, dar mai bine sau fiu pregatita nu? Acest articol dedicat mamelor care trec prin situatiile de mai jos!

Acest specimen, „barbatus infiptus in canapelus dand directives muierii (zis si femeia mea!)”….inca exista! Din pacate, acest specimen este este strans legat, de cele mai multe ori si  de cuvantul tata!

L-am vazut printre cunoscutii mei, l-am vazut in parcuri, cu o figura chinuita si absolut disperata (a omului tarat in lanturi la locul de supliciu), l-am vazut in magazin, la cumparaturi, plangandu-se cu voce de bariton unui prieten, la telefonu’ mobil, ca-l chinuie nevasta-sa….Din fericire, la mine in casa nu l-am vazut si ma consider cea mai norocoasa femeie din lume! Pe bune, cred ca orice femeie, cand face un copil cu un barbat se asteapta la o participare „activa” a acestuia in viata copilului!

Cu tristete constat insa ca exista 3 categorii de tati, nu doar una…asa cum ar fi normal: TATAL (adica tatal model), tatal de weekend si tatal cu „numele”.

Despre prima categorie… Tatal! Ehhhh, pe nenea acesta, oricare ar fi numele lui…il admir si il iubesc din toata inima (apropo, dragul meu sot…te iubesc!)

1. Este de regula genul de barbat pe care orice mamica il admira: in parc este in general imbracat in costum (sau are macar  camasa care-l „tradeaza”) si arata proaspat aterizat de la „birou”, este foarte atent la copilul lui, expert in joglatul intre cataratul copilului pe tobogan cu o mana si vorbitul la telefonul mobil cu cealalta. Este tatal care intotdeauna isi aduce aminte sa-i dea putina apa copilului, sa-l stearga pe maiini cu un servetel umed, sa-i puna jacheta cand se racoreste si palariuta cand bate sorele. Sta in picioare, la numai cativa pasi de copilul lui…

2. Este tatal responsabil care atunci cand ajunge acasa spune din proprie initiativa „du-te tu unde ai treaba” ca stau eu cu fata/baiatul.

3. Este tatal pe care-l vezi cu copilul suit in  carutul de cumparaturi, plimbadu-se alene si lasandu-si copilul sa admire rafturile, care stie ce marime de pampersi trebuie sa cumpere, ce lapte praf, ce tip de cereale, care este cascavalul favorit al copilului si se eschiveaza admirabil atunci cand piticul cere cu inversunare la raftul cu dulciuri!

4. Este tatal care se scoala noaptea si face biberoane, cot la cot cu mamica, care verifica copilul de febra..printre doua rafale de sfoaraiala, care stie ce medicamente trebuie sa-i dea.

5.  Este tatal care este in stare sa-si imbrace copilul (chiar daca potriveste hainele aiurea) astfel incat sa plece cu el de acasa fara ca mamei sa-i fie frica de faptul ca micutului  i-ar fi prea cald sau prea frig.

6. Este tatal care, seara, oricat de obosit ar fi, orice ar avea de facut, isi face timp pentru copilul lui..se joaca, glumeste, construieste, se joaca si cu papusile daca este nevoie si daca este cazul! 😀

7. Este tatal care intreaba cel putin o data pe zi ce face copilul, ce nazbatii a mai facut, daca a mancat, dormit etc!

8. Este tatal care daca pleaca undeva…chiar daca nu-i plac magazinele si shoppingul…vine intotdeauna cu ceva dragut acasa macar pentru copil (daca nu si pentru nevasta!).

9. Este tatal care e in stare sa hraneasca copilul…nu sa-i faca mancare, dar macar sa aiba idee  care ii sunt mesele intr-o zi, la ce ora mananca si cam ce ar trebui sa pape copilul lui….

10. Este tatal si sotul care nu da nevestii plecate de acasa 15.000 de telefoane ca s-o intrebe cand se intoarce sa stea cu copilu’ „ca e pe cale sa inceapa meciul” sau ca”vine X la o bere”.

11. Este tatal care, in orice situatie, se gandeste intai la binele si la interesul copilului sau si de abia dupa aceea la ceea ce pierde sau castiga el personal printr-o anumita actiune sau gest!

12. Este tatal pe care copilul se bucura sa-l vada, se bucura sa-l strige, isi manifesta dorul si dragostea pentru el

Tatal de weekend….el este undeva la mijloc!.

Tatal de weekend este in general cel cu bunavointa, dar foarte multa lipsa de timp si uneori de chef. Este foarte prezent in viata copilului 2 zile pe saptamana…doua zile in care este dispus sa faca eforturi pentru a fi activ in viata fiicei/fiului lui!

1. In parc…il vezi…e stangaci, dar binevoitor! Nu se prea descurca cu umblatul in geanta copilului..nu stie foarte clar ce si unde se afla…de regula sta mai retras de alte grupuri de copii pentru ca nu prea stie cum sa gestioneze situatiile….

2. Acasa, ajuta si el cum poate, dar foarte stangaci…nu prea este curajos in a ramane singur cu copilul…ca nu prea stie cum sa procedeze, de regula se lasa rugat insistent de sotie pentru a face anumite lucruri.

3. Nu stie niciodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cu ce-l imbraca, dar daca este pus intr-o astfel de situatie intreaba si executa cum poate mai bine!!!

4. Seara, dupa ce ajunge acasa nu prea are timp si chef sa mai stea cu copilul (uneori poate copilul deja doarme!) si prefera sa-si cufunde ochii intr-un ziar sau la televizor…mutumindu-se sa-si pupe odrasla si sa-i spuna cateva cuvinte dragute..dar recupereaza in weekend cand il suie in carca si pleaca lelea la plimbare!

5. E baiat bun, dar mai are de lucrat!

 

Tatal cu numele….acel specimen…care mi-a dat ideea acestui articol!

1. Il vezi in parc…extrem de rar! Daca este singur are o mutra posaca, enervata, se uita chioras la fiecare om din jurul lui, inclusiv la copii. In general, sta pe o banca si vorbeste non-stop la telefon, tragand avid dintr-o tigara, uitand sa mai priveasca in jur sa vada ce-i face copilul. Daca totusi il baga in seama o face urland de pe banca „mai da-te jos de acolo ca te ia mama naibii…”, „treci incoace”, „hai imediat acasa!”. Isi pune geaca pe el, dar ignora complet nevoile copilului ( frig, cald, sete sau altceva). E genul la care copilul se duce si spune ca ii este sete, iar el raspunde „daca nu ti-a pus ma-ta in geanta apa, eu nu am de unde sa-ti dau” (asta in timpul aceleasi convorbiri telefonice importante!).

Exista si specimenul numarul 2- cel venit cu nevasta si copilul in parc…el, de regula, este ala cu expresia de om siluit. Sta agatat de carut sau trantit pe banca comod, in timp ce nevasta alearga de colo-colo sa dea copilul in leagan, in tobogan, sa-i duca lopatica si galeata….Din cand in cand, de regula dupa ce nevasta tocmai s-a asezat pe banca…ii spun pe un ton autoritar…”vezi ca e murdar la gura”, „du-te si sterge-i mucii ca sunt pana la brau”, „vezi ca mananca nisip”. Nu-si ridica partea dorsala de pe banca decat atunci cand se termina „supliciul” si-l vezi parca cum se insenineaza cand ii spune copilului „du-te la ma-ta sa-ti puna o bluza pe tine si sa o luam spre casa”! Yep!

2.  Nu stie si nici nu-l intereseaza vreodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cand face baie, cum face baie, unde ii sunt hainele…”astea sunt treburi de femeie ca de aia e mama!”

3. Nu-si schimba niciodata programele pentru si in functie de copilul lui..iar daca o face ii scoate ochii nevestei zeci de ani! Prefera sa lase copilul sa planga langa el pe covor (pana vine ma-sa de la bucatarie!) decat sa piarda o secunda din „meciul cel mare” sau din „filmul cel interesant”. De cele mai multe ori, striga exasperat  „plange fi-tu/fi-ta”!

4. Se stramba si se face ca un arici daca indrazneste nevasta sa-l trimita sa cumpere o cutie de lapte, fructe sau altceva pentru copil…de cele mai multe ori spunand „da’ tu ce mama naibii ai pazit toata ziua?”

5. Bericica, prietenii, pescuitul, meciul si alte „pasiuni” sunt lucruri la care NU se renunta pentru somnul copilului, foamea copilului etc, etc…ba chiar ar fi de preferat ca micutul/micuta sa nu cumva sa fie prin preajma ca „deranjeaza” cu prezenta!

6.  El trebuie sa fie cel mai important – inainte de copii, inainte de orice. Macarea lui trebuie sa fie calda pe masa, copilul spalat si culcat cand vine de la munca (ca sa nu-i sta in drum nu de alta!), camasile calcate si femeia fierbinte in pat! Iaca asa! Ca daca nu….scandal mare! Cum adicatelea sa pape copilul inainte in timp ce lui ii chioraie matele si ii arde buza dupa o berica…dupa o zi de munca atat de grea ca sa aduca banu in casa? Eh?

7. Femeia este cucoana aia care ii gateste, il spala, tine casa curata, are grija de plod si nu trebuie sa se planga niciodata pentru ca el, munceste din greu ca sa-i intretina! Copilu’…ahhhh…e chestia aia mica care se tot invarte prin casa si ii miorlaie din cand in cand ….intr-un mod absolut enervant : „tataaaaaaaa, vreau si eu o masina”, „tataaaaa, hai sa jucam fotbal…..”, ‘tataaaaa….”. Ah, da si copilu’ e ala cu care se lauda la diversi „pretenari de beuta”: „Ia uite ce copil frumos am! Si e desptept foc! Seamana nu mine!…Hai, acum intinde-o de aici ca noi avem treaba..du-te la ma-ta!”

8. Lista este lungaaaaa…atat de lunga ca nu-mi ajunge blogul sa scriu situatiile vazute!

Daca esti barbat, ai copil si ai citit: incearca sa ajungi TATAL! Daca esti deja TATAL, toata stima, tot respectul si admiratia…femeia si copilul de langa tine sunt norocosi! Mai mult, copilul tau isi va aminti de tine!

Daca faci parte din categoria 2, tatal de weekend…ok, ai circumstante atenuante, dar straduieste-te sa ramai in „lumea” copilului tau….sa se bucure de tine si cu tine…pierzi lucruri absolut uimitoare!

Daca faci parte din categoria 3 – din punctul meu de vedere….du-te si impusca-te ….pentru ca nu-ti meriti familia…nici copilul, nici nevasta…In cazul in care vei alege sa traiesti (si asta o vei face mai mult ca sigur pentru ca esti mult prea egoist si plin de tine)…vei fi un om tare trist…pentru ca berea, prietenii, meciurile si toate „pasiunile” trec…familia insa ramane…o familie care nu va da doi bani pe tine, pentru care vei fi un strain, iar in ochii propriului copil vei fi „tipul ala care zicea mereu ca este tata, dar care tot timpul ma usuia ca pe un catel sa nu-i stau in drum!”

Cat despre voi, mamicile, indiferent de ce fel de sot aveti parte…nu lasati niciodata copilul sa sufere din cauza unui „TATA DOAR CU NUMELE”…mai bine tata lipsa decat asa!

Comments (2) »

Prietenei mele i s-a pus „pata” :D

Ei da…prietenei mele i s-a pus pata aia neagra, in parc,  in seara asta,  si-a luat copilul si a plecat…pai de ce? Pai pentru ca am ajuns sa nu ne mai pese de copiii nostri ce sa mai vorbim de ai altora….

Cat copilul e foarte mic..stai langa el si-l pazesti…si dai marunt din buze la adresa parintilor care au copii mai mari si care au uitat cum e sa ai copil mic – stau calmi pe banca si fumeaza…privind de la distanta ce „frumos” se joaca pustii lor aruncandu-si pietre in cap unii altora, ciomagind copii mai mici cu betele rupte de prin vreun pom, trosnind  in cap vreun bebe care se nimereste in calea lor…veti spune..exagerezi…ba bine ca nu!

Mie una mi s-a parut foarte interesant subiectul asta deschis de o mamica…si foarte educativ http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136682

pentru ca din pacate il traiesc in fiecare zi in parc….

Nu am nimic cu copiii, e normal, vin la locul de joaca sa se joace, dar cu parintii lor…asta este alta istorie…frate, pazesteti-l…stai cu ochii pe el, mai ales daca-l stii nazbatios. Un copil mai mare stie sa se fereasca (aproximativ)..pe cand un bebe habar nu are…cat ai fi tu de parinte de bebe…sunt lucruri care tin de „fractiunea de secunda” si te trezesti cu copilul cu fata in nisip! Nu zice nimeni ca trebuie sa stai mereu cu gura pe el..”nu face aia” , „nu face ailalta”, dar sunt reguli elementare pe care un copil mai mare, care intelege ce i se spune ar trebui sa le stie..gen: „daca vezi un bebe, fereste-l tu ca el nu stie sa se fereasca..nu intra ca bolidul in el!”, „daca esti sus pe tobogan si vezi ca un parinte tocmai se chinuie sa-si ia bebelusul de acolo (bebelus care evident se da greu dus din locul respectiv) asteapta cateva secunde…nu te da pe tobogan sa-i arzi una fix in freza!”, „nu arunca cu pietre in prejama bebelusilor (de fapt nu arunca cu pietre deloc)”, „nu te juca cu ciomage si bete” etc, etc….

Revenind la prietena mea…i s-a pus pata si a plecat cu copilul de acolo….pentru ca intr-o „hoarda” de copii mai marisori nesupravegheati (cum a numit-o ea la nervi)…nu a reusit sa-si fereasca copilul si nici macar sa-l dea pe tobogan…copilul mic, trebuia luat in brate de mama si suit pe un tobogan…dar in momentul in care se „pravalesc” peste tine unul dupa altul copii mai mari care intamplator arunca si pietre pe tobogane (ca e la moda!)…si tu stai si astepti de 15 -20 minute sa-l sui acolo…pleci! 

In tot acest timp eu stateam cu fi-mea care se juca impasibila in pietris (ca nu-i nisip, e pietris) si priveam cu uimire cum un baietel a venit, i-a luat tricicleta copilului cu care se juca fi-mea (cu tot cu geanta mamei lui agatata de ea+geanta copilului) si a plecat (initial, mamica cu care eram l-a lasat ca a zis ca doar se suie pe ea, dar el a decolat cu viteza) – mamica lui, dupa cum s-a descoperit ulterior cand mamica „praduita” il cauta deja nevoasa din priviri pe „atacator” :D, statea calma pe banca…mult mai departe de locul faptei, cu un alt grup de mamici si discuta despre cutremur..nepasandu-i absolut deloc unde se afla copilul ei (locul de joaca cu pricina este mare…chiar mare!). Si-a luat luat copilul in brate si s-a dus fuga sa-si recupereze lucrurile…i-a spus mamicii politicos ca aceea este tricileta ei si geanta ei (subliniind putin cuvantul geanta). Raspunsul: „Ahaa…am vazut ca a venit cu ea, dar am crezut ca i-a dat-o cineva!” …”cu geanta pe ea, doamna” i-a raspuns mamica razand fortat…”ei…asta este!”

Da, asta este! Sa nu-ti vina sa-i iei la pumni??? Nu cred ca mamica respectiva astepta scuze  (cel putin asta spune ea)…ca de, este copil, nici sa-l ia la bataie „ca s-ar fi simitit ea vinovata ca ia bietul copil bataie din cauza ei” (aici am citat-o…dar macar acolo, putin interes legat de ceea ce se intampla in jur…si mai ales de ceea ce se intampla cu propriul copil (daca copilul ala o zbughea afara din parc direct in strada…ca nu era departe de strada?)

Acum un episod propriu…acu’  doua saptamani era sa ma „iau de gat” cu o bona! Pe bune! Se intampla in celebrul parculet  de la Dorobanti despre care v-am  mai povestit . Stateam in picioare langa fi-mea care se juca cu o galeata si o lopatica in nisip….tricicleta noastra..le 10 metri de mine, lipita lateral de o banca. Apare o bona cu doi copii..o fetita cam de varsta fetei mele (poate putin mai mare)…si inca un copil de vreo 4-5 ani (nu stiu nici in ziua de azi ce era  fetita sau baietel- ca erau saracii asa imbroboditi ca ziceai ca vine frigul de la Polul Nord – fi-mea era in hanorac si fara caciula ca erau 21 de grade afara!). Bona imi da tricicleta la o parte (desi nu era in calea ei si nu o impiedica sa se aseze pe banca, se pune comod pe bancuta si isi aprinde o tigara.  Copilul mai mare vine si se arunca in nisip, la trei metri de fi-mea cu o galeata, o lopata si un ciomag  de vreun metru in mana…maimuta mea…contrar obiceiului (ca de regula ea asteapta sa vina copiii la ea nu se duce ea la ei…) se ridica si isi ia jucariile si o ia vesela spre copil…in secunda doi am auzit un marait (pe cuvant, parca era catel!) si am vazut cum o porneste ciomagul spre ea…asa ca am avut prezenta de spirit si m-am bagat intre ei. Ciomagul m-a altoit pe mine…si inca destul de bine…ca am si acum vanataie..nu ca ar fi avut copilul mare putere, dar batul era destul de gros si a fost bine plasat (cam la nivelul ochilor copilului meu si la nivelul genunchiului meu!). Incerc sa-i spun copilului ca fetita nu vrea decat sa se joace cu el si mai primesc un ciomag peste picioare:D. Mi se pune pata…si uitandu-ma in jur (ca si cum nu stiam cu cine este venit copilul!) intreb copilul, retoric, evident..cu cine este el in parc (intre noi fie vorba….urasc sa fac eu educatie sau sa admonestez copii altora…normal este sa o faca parintii sau bona lui, nu un strain!)….Aud o voce plictisita de pe banca…’lasati doamna, are probleme cu capul..stiti sunt frati…sunt cam handicapati amandoi”. Mi-a sarit tafna si o intreb „dumneavoastra sunteti mama?” „Nu, eu sunt bona raspunde zambind gales…si tragand din tigara”..”pai bine doamna…daca stiti ca sunt violenti, ca au probleme sau ce o fi…de ce nu stati langa ei…dumneavoastra ati vazut ce era sa se intample??”…”Pai si ce sa le fac doamna, n-auziti ca sunt dusi cu capul???” ..ma rog..a urmat un schimb de replici foarte dragute…dupa care i-am spus ca daca vreodata o sa vad parintii copiilor o sa am grija sa afle cum are grija „o asa-zisa bona” de ei…si mi-am luat copilul si am plecat de acolo….

De ce atata nesimtire…de ce atata indiferenta…de ce naiba ma mai mir atata?????

Comments (7) »

Din ciclul un neuron bolnav, unul ametit si restul lipsa la apel!

Am o „boala” pe astia de la Primarie si pe astia care se ocupa de administrarea parcurilor…i-as concedia frate, in masa, dar inainte i-as pune sa faca nitica munca fizica in folosul comunitatii (din aia grea..exact aia de care nu le pasa lor!).

Episodul 1

Acum doua- trei saptamani m-am convins definitiv ca acolo lucreaza personaje care au dat de multa vreme la ziar, la rubrica „pierdut”, toti neuronii…iar aia care le-au mai ramas sunt vai de mama lor, ametiti si bolnavi….

La Dorobanti, cartierul lui peste prajit si al fitelor bucurestene, unde gasesti pe metrul patrat vuittoane si masini de lux mai multe decat in magazinele care le comercializeaza…exista un parc…un parculet, un rondulet…sau cum naiba i-o spune, exact in spatele  pietii Dorobanti…uite ca nu-mi amintesc exact cum il cheama, dar editez maiine si va spun! Ehh, in acest parculet ma mai duceam cu fetita mea…pentru ca e la coltul strazii de locuinta mamei mele si pentru ca in parcul Floreasca sunt mai mult leagane pentru copii mari. Toate bune si frumoase daca „neuronii lipsa la apel” ai Primariei nu ar fi lasat in cele 4 colturi ale locului de joaca, special amenjat pentru bebelusi si copii foarte mici, cate un grup de patru tarusi din metal care ieseau din nisip aproximativ 20 de centimetri…si au stat asa…au tot stat asa…pana intr-o zi cand o „mama nebuna” care vine mereu cu copilul in parc a reusit sa-i prinda la telefon (nu stiu prin ce minune!!!) si sa-i faca cu ou si otet….Ce s-a intamplat atunci? Veti raspunde in cor…NIMIC!

Episodul 2

GRESIT! S-a intamplat ca doua zi dupa ce imi spusese „mama nebuna” ca a facut reclamatie…apar si eu relaxata in parc sa-mi las copilul sa se tarasca prin chestia aia de-i spune nisip  (care oricum, in orice parc ,este plina de scuipatul sictirit al adolescentilor rebeli care fumeaza, beau si se drogheaza seara dupa ce se da „stingerea” la copii prezenti cu parinti la „locul faptei”…asta ca sa nu mai vorbim de rahatii si pisatii de caini!) si sa-l las sa se dea in leagane si pe tobogan…cand ce-mi vad ochii???

Oameni buni, niste oameni carora le plecasera chiar toti neuronii la plimbare au venit acolo peste noapte si au montat, intr-un spatiu de joaca amenajat pentru bebelusi si copii foarte mici APARATE DE FITNESS! Pe langa absurdul situatiei in sine, cred ca deja va imaginati ca toti bebelusii erau calare sa ridice, sa se balanseze, sa-si scoata ochii si sa le vina in cap cate un aparat de tractiuni…Pe cuvantul meu de onoare daca nu mi-a venit sa ma duc sa aduc o drujba electrica (nu ca as avea!) si sa fac totul bucati…in momentul in care am constatat ca in mai putin de o ora de stat acolo au fost vreo 4 accidente cu aceste aparate, accidente in care au fost implicati evident, bebelusi care si-au spat capul, buza, au cazut peste ei aparatele…..

Episodul 3

In urmatoarele doua zile s-a dus vestea ca sunt aparate de fitness la pitici in parc si s-a umplut parcul de vasnicii descendenti ai Smecherilor de Dorobanti, pusti de 13-14-15 ani, chiulind de la Jean Monnet…care printre doua fumuri de tigare si trei injuraturi de mama se balansau periculos de aproape de capetele bebelusilor de langa ei cu aparatele de fitness…..

Episodul 4

In mijlocul parcului troneaza o mare pancarta pe care scrie ca parcul este amenajat de Primaria Sectorului 1 (pe sistemul, prostul nu-i prost destul pana nu-i si fudul!) si se da un numar cu 0800 pentru sugestii si reclamatii…ei bine, de 3 saptamani tot sun si tot sun la numarul cu pricina si se intampla doua fenomene previzibile: ori nu raspunde nimeni, ori doamnele sunt plictisite si atunci ridica telefonul din furca si-l inchid imediat!

Concluzii nu mai trag…ca este inutil….asta este mintea si nivelul de inteligenta al celor care lucreaza la Primarie!

Leave a comment »