Posts tagged Paris

A Paris, mon cher!

Weekendul asta am decis sa mergem la Paris. Cum tati avea liber joi si vineri…am plecat de joi pana sambata. Am fi stat noi pana duminica, dar am zis sa aiba Catinca o zi la dispozitie sa se odihneasca din moment ce maiine este ziua cea mare, ziua in care incepe gradinita. Asa cum v-am mai povestit, de Paris ma leaga multe amintiri, ma leaga momente din copilaria mea…Eram putin mai mare decat Catinca si da, acolo am mers prima data la gradinita. Au trecut 30 de ani…si nu ma asteptam ca mintea mea de copil sa fi stocat atat de multe informatii in imagini care sa-mi foloseasca 30 de ani mai tarziu. Am recunoscut fara mare greutate strada unde am stat, am recunoscut imediat cartierul, magazinul de fructe de la coltul strazii etc…am recunoscut locurile pe unde ma plimbau mama si cu tata…mi s-a parut totul familiar, intr-un mod ciudat, usor umbrit de vreme si modificat de modernism… Am simtit o stragere de inima cand am intrat in Paris…franturi de imagini din mintea mea se suprapuneau acum cu realitatea….Parisul este altul decat il stiau ochii mei de copil si totusi acelasi cand l-am privit prin ochii Catincai: cladiri imense, vitrine pline cu minunatii, lumini multe, aglomeratie, Tour Effeil.

In mod cert Catincai ii vor ramane in minte asa cum mi-au ramas si mie anumite locuri pentru ca le va lega de ceva. Unul dintre ele va fi cu siguranta Tour Eiffel din cauza luminitelor de pe toata suprafata lui, din cauza caluseilor de care s-a indragostit si din cauza ca „l-a tinut” ca sa nu cada. Al doilea va fi Catedrala Sacre Coeur unde a „castigat” prima ei medalie (a se citi a scos singura de la un aparat o medalie inscriptionata cu Sacre Coeur)…in rest, numai ea stie ce va tine minte. Experienta proprie imi spune ca un copil tine minte exact lucrurile la care nu se asteapta adultii.

Am privit Parisul cu ochii adultului care a invatat tot liceul (liceu de franceza) despre istoria Frantei, despre monumentele de acolo, cu ochii adultului „indopat turistic” de magia Parisului, de romantism, de Sena, de cafenelele pariziene, de pictori si buchinisti, de pietele de flori, de Champ Elysee si magazinele de lux, de magia gradinilor Tullerie unde azi se sta la plaja pe scaune de lemn sau in iarba, de Bateau Mouche care aluneca incet pe Sena….am ajuns la concluzia ca daca as fi trait la Roma probabil nu as fi fost atat de impresionata cum am fost cand am vizitat-o…..Parisul mi s-a parut maret, luxos, frumos,cosmopolit, dar  nu mi-a atins coarda sensibila asa cum ma asteptam…. In mod cert a fost vorba  si de vreme care ne-a dat rau de furca…am dardait de nu mai puteam! (prognoza spunea 17 grade – au fost maxim 8 grade, vant taios, ploaie-  asa ca si eu si sotul am plecat ca niste flori…doar Catinca a avut haine groase adecvate vremii- urmare logica…eu m-am „captusit” putin !). Daca veti vedea in unele poze mutra mea ceva mai posomorata e din cauza ca eram super ofticata ca nu prea puteam face mare lucru pe frigul ala…

Am apucat sa facem un tur complet al Parisului cu autobuzul turistic, din care ne-am dat jos in cateva puncte importante. Desi imi doream foarte mult n-am reusit sa ajung sa vad George Pompidou …una din imaginile care mi-au ramas in minte din copilarie si nu am reusit s-o conving pe Catinca sa se lase pictata de unul din pictorii din Montmartre (era deja foarte obosita cand am ajuns acolo!). Data viitoare…pentru ca in mod cert va exista o data viitoare…sper cat mai curand! N-am apucat sa fac nici shopping pentru ca am fost pe fuga, dar nu am ratat unul din magazinele unde mergeam cu mama…din pacate, ochii de adult l-au gasit acum complet neinteresant. I-am luat totusi Catincai de acolo o fusta si o pereche de pantaloni de marinar…

In mod cert Parisul este un loc in care este extrem de greu sa mergi, ca turist, cu un copil mic, fie el si foarte cuminte cum a fost Catinca. Ai atat de multe de vazut, este atat de  multa aglomeratie….Totusi, trebuie sa spun, Catinca a fost extrem de cuminte si as putea spune chiar mai rezistenta la „alergatura” decat noi adultii.  I-a placut foarte mult Parisul, i-a placut sa se plimbe peste tot pe unde am fost si a dormit lemn dupa plimbarile noastre lungi. A mers cu toate mijloacele de transport posibile – pentru prima data: metrou, tren, funicular, vapor, autobuz turistic….:D.

Vreau sa ne intoarcem acolo…mai am multe locuri prin care vreau sa pasesc….weekendul asta a fost experimental…urmatorul il vom planifica mai bine! Suntem la doar 3 ore si jumatate distanta (cu masina!) si ar fi pacat sa nu mergem din nou!

Joi – Ziua 1

Vineri – Ziua 2

Sacre Coeur favorita Catincai!

Montmartre

Cu vaporul

Sambata, ultima zi!

Jardin de Tullerie+Louvre

Am plecat spre casa…ora 18 si ceva…Cati deja doarme!

Asta e pentru bunica mea…ca sa ma creada ca e lumina si la 9 seara…am ajuns acasa!

Comments (12) »

Calatorii- Franta prin ochii unui copil, unei adolescente, unui adult!

A fost odata ca niciodata o fetita de 5 ani, un urs numit Tetu (care mai exista si azi, intr-o forma de dezintegrare avansata!) , mamica, taticul si bunicii ei Mia si Nele, doi bunici pe care nu vroia deloc sa-i lase acasa, in Romania. Aceasta fetita a trebuit intr-o zi sa plece in prima ei calatorie, catre o tara numita Franta, un oras numit Paris…un oras despre care toata lumea spunea ca este minunat…dar ea vroia la Mia ei nu in orasul acela cu mami si cu tati. Dar a plecat…pentru cativa ani! Mintea si sufletul ei de copil a „stocat” informatiile si peste ani, fetita si-a amintit, fara sa fie ajutata, urmatoarele:

Parisul este un loc unde ploua tot timpul, unde rareori ajungi sa porti sandale, unde tu, copil „cocolosit” de Romania, privesti cu ochii mari cum ceilalti copii umbla in sosete si sandale pe 18 grade. Parisul este un loc unde exista un muzeu mare, Louvre, pe care ea, fetita de 5 ani l-a vizitat de atat de multe ori incat invatase prezentarile ghizilor pe dinafara. Ce a retinut un copil de 5 ani din celebrul muzeu? Tabloul Giocondei, niste scaune mari (asa pareau!) aurite si un perete care mirose ingrozitor a pipi…lumea vorbea ca era un rege, cam nerusinat – dupa parerea ei de fetita, care nu facea pipi la wc ci pe perete.

Fetita a retinut si o cladire mare, numita George Pompidou…i-au placut mult scarile rulante imbracate in niste tuburi de sticla. De asmenea a retinut un bulevard mare careia mami si tati ii spunea Champs Elysees, cel mai frumos bulevard pe care-l vazuse ea pana atunci, plin de luminite in apropiere de Craciun. Cele mai ‘magice’ amintiri le-a avut legate de Craciun cand a fost la niste magazine mari (imense zicea ea!) care aveau vitrine cu tot felul de animale, din plus, miscatoare…mirosea a castane coapte, amestecate cu mirosul ploii si sus, pe o cladire era o reclama luminoasa frumoasa cu „pisicile aristocrate”…atunci a mancat  mere trase in zahar ars rosu!

Fetita isi mai aminteste curtea mare unde se juca cu copii, gradinita unde nu vroia sa mearga, dar unde exista un profesor pe care il adora, il chema Bernard. De altfel, Bernard si orele de lutarie (o camera mare plina cu lut, cuptoare unde copiii erau liberi sa faca tot felul de minuni!) erau singurele ei bucurii la gradinita! In clasa ei era o fetita…ei i se parea o printesa, era fata de conte. Fetita asta despre care toti spuneau ca este foarte bogata, venea in fiecare zi la scoala cu un animal. Odata a venit cu un sarpe (inofensiv, dar mare!) pe care l-a pierdut …din cauza asta s-au oprit toate orele de curs. Amintiri neplacute …are si din alea…a luat paduchi de le un copil murdar de la scoala, a facut pipi pe ea la gradinita pentru ca nu a stiut sa spuna in franceza ca vrea pipi (dar asta a facut-o sa invete repede franceza!).

La coltul strazii unde locuiau era un magazin cu fructe, in piata era o rotiserie care mirosea divin…si tot acolo era un magazin de reviste de unde mami o trimitea (ca sa vorbeasca franceaza!) sa ceara si sa cumpere singura figurine panini cu strumfi (niste cartonase autocolante pe care le lipeai in niste cataloage si faceai o poveste!)

Aromele, culorile, stralucirile…Paris…o lume pentru o fetita de 5 ani, „aterizata” dintr-o tara care nu avea aceste lucruri.

Franta…au vizitat mult si s-au plimbat…

Castele vechi, reci, intunecate ca vremea de afara, care nu-i placeau deloc…zone frumoase cu multe vii, colorate, un oras Lyon absolut superb (asa i s-a parut ei!), un peste sarat (imbracat in sare) care ei i-a placut la nebunie (simte si acum mirosul lui in nari!), un loc „la tara”: unde mergeau deseori cu prietenii…care avea o curte imensa si un deal in curte (o movila, spune adultul de azi!) care de fiecare data era cazemata copiilor. Tuturor le placea sa stea pana tarziu in noapte, vara…in acea curte…ei, fetitei, ii placea acolo pentru ca de acolo, de la un magazin, ii lua mami bomboana ruj si guma de mestecat care pocnea in gura.

Cea mai puternica amintire…Mont Saint Michelle…o insula si  peninsula (in timpul fluxului este insula, in timpul refluxului este peninsula!)  in acelasi timp, un spectacol marcant, inpaimantator si totusi magic pentru un copil de 5 ani…un loc pe care viseaza sa-l revada! Bratara lucrata manual pe care a cumparat-o mama ei de acolo si pe care ea o poarta azi cu mandrie.

Multe jucarii, magazine imense, colorate, pline de minunatii…Auchan, locul unde isi faceau cumparaturile si unde fetita se simtea ca intr-un rai…

Anii au trecut…fetita s-a intors acasa cu parintii ei, a inceput scoala…Franta a ramas in sufletul ei ca fiind acel oras intunecat si totusi extrem de luminos, cu arome de castane coapte, culori de mere trase in zahar rosu si lumini de neinchipuit.

Ajunsa adolescenta, fetita vorbea ca o frantuzoiaca, dar gandea ca o romanca…Franta era o amintire, un loc format din franturi de imagini, mirosuri, culori, lumini….iar ea vroia sa se intoarca acolo ca sa le completeze. La Paris nu a ajuns, in Franta da! Avea 17 ani…si mama ei, dupa o perioada foarte grea prin care trecusera amandoua, a facut un efort urias pentru a-si putea trimite fata, impreuna cu colegii ei intr-o excursie care avea ca destinatie finala…Franta!

Destinatia finala a fost Gorges du Tarn…un loc extrem de rustic, un satuc format din casute de piatra (absolut toate), in care se pescuieste direct cu mana, din rau…un loc unde se bea lapte proaspat de vaca si se mananca extraodinar. Un loc…la numai cateva zeci de kilometri de Marsilia. Ochii adolescentei au privit uimiti o alta Franta…o tara mult mai verde, mai colorata si mai vie decat Parisul pe care-l cunoscuse ea…mai vie, mai salbatica. A regasit pestele acela cu sare dupa miros, pe unul din cheiurile pline de pescari care-si vindeau marfa, din Marsilia. A mancat fructe de mare, salata de alge. S-a sprijinit de palmieri giganti si a stat si a privit apusurile de soare de sus, dintr-o casuta de piatra. Cand spunea Franta dupa aceasta calatorie nu se putea gandi decat la un singur oras: Avignon…celebrul oras-cetate langa care se afla podul atat de „cantat”….un oras care a marcat spiritul ei romantic de adolescenta. Stradute mici, atat de inguste incat daca intindeai maiinile in lateal atingeai peretii, muscate si flori atarnand de la geamuri si mici piatete pietruite…un orasel magic, cu mici magazine de artizanat local…un oras care face o adolescenta sa viseze la printul pe cal alb si printesele din povestile copilariei. Pe langa vegetatia vazuta…Marsilia a palit…a ramas vie amintirea celebrului Chateau D’ if, despre care Dumas povestea in „Contele de Monte Cristo”…o insula inconjurata cu apa de un albastru socant de stralucitor si transparent…o insula fara prea mari pretentii…dar cu mari povesti!

Si au mai trecut anii…multi ani. Adolescenta a devenit adult si a venit vremea sa completeze puzzle -ul…cel putin asa credea ea!  Impreuna cu sotul ei, la numai un an de la casatoria lor…au decis sa faca, cu masina, un mic tur al Europei, o mica extravaganta, avand ca destinatie finala…ce altceva decat Franta…de aceasta data Nisa.

Ochii si simturile adultului pierdut intr-o lume materialista, ratacit de visele copilariei si adolescentei au regasit totusi cateva elemente comune cu vremurile trecute: mirosul de castane coapte, merele si o Franta cu totul noua. O Franta a luxului…o Riviera franceza care rimeaza cu povestile din filme, Jandarmeria din Saint Tropez, Monte Carlo cu petreceri la care particpa Angelina Jolie, un Cannes luxos.. Adultul a fost fermecat de vilele cu piscine imense care parca se prabusesc in Marea Mediterana, de viata de noapte si petrecerile Nisei, de micul dejun (cafe au lait si croissant) luat la o cafenea minuscula de langa celebra piata de flori din Nisa. Adultul a fost fermecat de luxul din Monte Carlo, de mirosul de parfum scump care pluteste pe toata strazile Saint Tropezului, de inghetata de menta savurata pe cheiul la care stau acostate iahturi de lux, lucitoare…aroma bogatiei, aroma vietii fara griji in care te cufunzi cu mare usurinta si uiti de tot. S-au trezit dimineata si priveau pe geam marea…au ramas nemancati la pranz pentru ca habar nu aveau ca restaurantele se inchid in timpul pranzului…Adolescenta de altadata s-a intors in Marsilia…un oras care i s-a parut tern si neimpresionant pe langa ceea ce vazuse pe toata coasta…dar s-a dus din nou la Chateau d’If…si a descoperit istorie…alta decat in cartile lui Dumas…iar apa era la fel de transparenta si de uimitoare ca data trecuta. Adultul a descoperit locuri atat de frumoase…incat se va intoarce acolo mereu, mereu…o liniste combinata cu viata traita la maxim…lumina, soare, cald, oameni zambitori si relaxati…flori, cafenele micute cu una- doua mese..unde sa-ti pierzi vremea…. Riviera Franceza este de departe locul unde „vedeta” nu este vedeta ci doar un alt turist care se plimba alene pe strazile Cannes sau Monte Carlo, cu papucii in mana, palaria si ochelarii de soare. Riviera Franceaza este de departe un loc unde muritorul de rand (adica cel ce nu-i vedeta!) isi poate face o minunata vacanta la preturi decente, apropiate de Romania…este un mit ca este scump…nu cazarea este scumpa, mancarea, autostrazile…alea te omoara.

Daca ar fi vreodata sa ma mut si sa traiesc in alta parte (pentru tot restul vietii mele!) as alege unul din orasele mici de pe langa Cannes, Nisa sau Saint Tropez.  Nu in cele celebre..exista cateva orasele in jurul acestora care sunt un rai…

Aceasta a fost prima poveste a calatoriilor mele…Franta, locul de care ma leaga cele mai multe amintiri legate de calatorii, bune, rele…amintirile copilariei, adolescentei si maturitatii…locul in care ma voi intoarce mereu pentru un motiv sau altul….locul pe care vreau sa-l descopere incet, incet fetita mea – poate peste ani veti citi, pe acest blog, viziunea ei despre Franta.

Later update: Pozele adultului :D… Riviera Franceza !

Nisa

Buna dimineata…din camera noastra!

Promenade des anglais

Piata de flori!

Parcul de langa hotel…Albert I

Nisa seara

Cannes

Marsilia

Piata de peste

Chateau D’if

Monte Carlo

Petrecere Angelina Jolie

Circuitul de la Monte Carlo

Casino de Monte Carlo

Saint Tropez

Celebra jandarmerie!

Petele albastru deschis sunt piscinele luminate ale vilelor!

Comments (24) »