Posts tagged prieteni

Old times…

Pentru ca tati azi este ocupat cu facutul bagajelor (adica mami, ca tati bantuie pe la parinti si socri …:D)..s-a gandit el sa se serbeze mai devreme, adica ieri. Asa ca ne-am strans toti prietenii de suflet si finii intr-o carciumioara . Ziua de ieri a fost pentru mine (si sunt sigura ca si pentru el!) una absolut minunata. Eu una parca m-am intors pe vremuri, cand, neavand copii, ne strangeam cu totii si vorbeam ore in sir, despre de toate si despre nimic, ne contraziceam, radeam, depanam amintiri, purtam tot felul de discutii „filosofice”. Ieri, toata lumea si-a lasat copiii acasa cu bunicii si „ne-am intors in timp”. Singura care a venit cu bebele la purtator, a fost o viitoare mamica din grupul nostru. A fost ciudat si in acelasi timp minunat…ciudat pentru ca, inevitabil, faceam ce faceam si tot la copii ajungeam :D. Nu am fost in stilul tipic al mamelor care ajung sa discute numai despre copii…mai degraba tatii au fost de aceasta data cei care se laudau care mai de care cu zambetele, nazbatiile si evolutiile copiilor lor. A fost foarte frumos pentru ca, dupa multe vreme, am reusit sa ne strangem toti, ca pe vremuri…

Ma uitam la prietenii nostri si mi-am dat seama cat de schimbati suntem toti. M-am bucurat ca anii nu au trecut peste noi degeaba…peste niciunul dintre noi. Ma uitam la chipurile lor (unii dintre ei imi sunt prieteni de cand aveam 5 ani, la fel si in cazul sotului meu) si imi aminteam franturi din trecut, din copilarie, din adolescenta, din facultate…

Nu vreau sa devin nostalgica (desi clar sunt), dar am descoperit cu bucurie, ca am un grup de prieteni in care, fiecare individ in parte a urcat treapta cu treapta si niciunul nu a dat inapoi ca racul. Suntem altfel si totusi aceeasi….suntem mai intelepti si totusi nu ne-am pierdut obiceiurile de pe vremuri de a ne tachina unii pe altii, de a rade unii de altii…nu ne-am abandonat poreclele, nu ne-am blazat, nu ne-am pierdut ardorea cu care ne contraziceam pe diferite subiecte si nici interesul pe care-l avem unii fata de altii. Nu simtim nici o secunda ca nu avem ce ne spune, nu exista pauze in conversatie…Intalnirea de ieri mi-a dat o putere interioara si o bucurie foarte mare. Avem amintiri impreuna, dar ceea ce este mai frumos este ca avem prezent impreuna si acest lucru, din punctul meu de vedere, este ceva ce nu gasesti prea des in zilele noastre. Ne vedem destul de rar strasi la un loc, tot grupul…culmea este ca de fapt sunt doua grupuri care s-au unit, intr-un mod absolut minunat – grupul meu de prieteni si grupul sotului meu de prieteni+ cei care au aparut dupa ce ne-am cunoscut eu si sotul meu. Din tot grupul au mai ramas doar doi necasatoriti si fara copii…ceea ce nu este deloc un impediment pentru ca amandoi iubesc copiii la nebunie, ii iubesc si ii rasfata pe copiii nostri, ai celorlalti din grup si se integreaza perfect cu umor si interes chiar si in discutiile noastre despre „plozii nostri minunati”.

Un amanunt pe care l-am sesizat ieri…si este cam prima data de cand avem copii si vad ca se intampla asta. Toata lumea a stat cu telefoanele pe masa, pregatiti sa raspundem la vreun apel venit de la bunici, dar in orele petrecute impreuna, niciunul din noi nu a pus mana pe telefon sa sune acasa sa vada ce fac copiii- semn ca si ceilalti, cred eu, au simtit ca si mine acea intoarcere in timp.:D E drept, la un moment dat unii s-au ridicat brusc si au declarat ca este ora de mancare, de somn de etc a copiilor…dar, culmea, la final s-a intamplat din nou ceea ce se intampla pe vremuri. Ne-am oprit la usa restaurantului sa ne luam „la revedere”…unde am mai stat vreo 20 de minute de vorba…apoi ne-am dus la masini sa plecam…si iar am facut „un popas” pentru cateva minute….iar cand am ajuns acasa…ei bine, am mai vorbit putin la telefon intre noi (ce de’, nu ne vazusem de multa vreme:D) ca sa povestim cum au reactionat copiii la vederea cadourilor primite!

Asadar, ieri, din punctul meu de vedere, nu am serbat numai ziua lui tati ci a fost exact ca pe vremuri…good times, old times.

Asa ca dragii nostri prieteni care cititi (si stiu ca cititi!!!), eu va multumesc pentru ziua de ieri…mi-a lipsit, mi-ati lipsit…asa stransi cu totii la un loc.

Dovada:

Stanga, fina mea (aoleu ce ciudat suna!) Georgiana , prietena mea din coplarie (yep…de pe la vreo 5-6 ani ai ei si ai animei). Drepta, Mada, tot prietena mea din copilarie, Mada (cea care este un izovor nesecat de Hello Kitty pentru fi-mea, fapt pentru care, Catinca este mereu nerabdatoare sa o vada!). Si cu ea ma stiu de cand ea avea vreo 5 ani si ii faceam tot felul de lucruri ca sa o sperii si s-o terorizez… 

El este Cristi, tata de baieti gemenei si baiat dragut de felul lui, doar ca asa se stramba el intotdeauna la poze (nu am poze normale cu el va jur!)…Cristi, prieten cu sotul meu din facultate

Stanga este Dana, mama de gemenei si sotie de Cristi (sau Cristi sot de Dana:D) prietena veche de care ma leaga amintiri multe, care ii explica viitoarei mamici Adriana (o alta prietena veche de care ma leaga multe amintiri) cum este cu bebeii…adica face pregatire loco. Dupa privirea Adrianei…ceeea ce povesteste nu este incurajator….:D (Adriana este sotie de Andrei care s-a ascuns de poze), adica sotia celui mai bun prieten al sotului meu, prieten din frageda pruncie!)

El este Tudor, alias Boieru sau mai nou, de cativa ani, Mos Craciun :D….prieten si coleg din facultate cu tati. Locul la masa nu l-a ales el, dar asa s-a nimerit …oricum el este o sursa nesecata de bunadispozitie si glume.

Ea este Nico, mama finutei mele si prietena mea. Viata a vrut ca noi sa ne cunoastem la un moment dat, sa fim vecine usa in usa si best friends ever…Cristina, fetita ei mai mare este prietena cea mai buna a Catincai.

In dreapta, Gelu, sotul Nicoletei si Nichi, finul numarul 1, sotul Georgianei.

Sarbatoritul zilei in timp ce-si astepta invitatii…

Astia sunt prietenii nostri….si ma bucur ca SUNT.

Later edit: Am stat eu si m-am gandit si m-am decis sa caut poze mai vechi cu ei si sa le postez ca sa vada si ei ce tineri eram…hihihi.

Comments (4) »

Bye, bye 2010

Anul acesta a fost un an greu, pentru noi ca familie, ar mai ales pentru mine personal. Nu a fost un an urat, am avut multe realizari ca familie, multe impliniri, ne-a mers bine si i-am putut oferi Catincai cam tot ce a visat noaptea. Pentru mine personal a fost un an extrem de dificil, un an in care a trebuit sa accept schimbari majore in viata mea, sa ma adaptez, sa lupt cu totul si cu mine insumi, sa incerc sa trec peste frustrari, sa ma echilibrez. A fost un an presarat cu multiple imbolnaviri ale Catincai ceea ce m-a obosit fizic si psihic…am trecut prin momente de ingrijorare extrema care insa m-au facut sa-mi dau seama cat de puternica devin in momentele in care cineva drag are probleme- un lucru bun dintr-un anumit punct de vedere…

Daca ar fi sa trag linie si sa spun cum a fost una peste alta…as spune greu tare- nu rau, nu prost, doar foarte greu.

Azi este ultima zi din acest an si ma bucur ca se termina.

Vreau un an nou care sa-mi aduca, la nivel personal, mai multe inspiratie, mai multa putere de a „construi”, mai multa „actiune”.

Vreau un an nou in care sa ma regasesc, in care sa pun pe” picioare” ceva ce visez.

Vreau un an nou mai calm, cu mai putine framantari si temeri, cu mai putine frustrari.

Vreau, mai mult ca orice, un an nou cu o Catinca la fel de frumoasa si de desteapta, dar mult mai sanatoasa decat in anul ce a trecut.

Vreau un an nou cu toti ai mei mai sanatosi si mai linistiti.

Vreau un an nou cu un sot la fel de fericit si multumit ca in anul in care a trecut.

Bye, bye 2010, bine ai venit 2011.

Dragii mei prieteni virtuali va urez sa aveti un an 2011 linistit, frumos si insorit, la fel ca ziua pe care o vad eu azi, de aici, din varf de munte.

La Multi Ani!

Un schior adevarat

Comments (9) »

Cu gandul la ei!

Am o prietena buna…ma gandesc mereu la ea! Nu este genul ala de prietenie in care ne vedem zilnic si bem nenumarate cafele, genul de „prezenta obligatorie”…este un altfel de prietenie care exista de multi ani, o prietenie cu amintiri comune frumoase si momente cheie frumoase!  Zilele trecute m-a sunat dimineata (inca mai motaiam, dar nu dormeam adanc – asteptam sa aud un glascior: „mami, m-am trezit”!!) sa se asigure ca suntem toti trei ok…pentru ca ne visase urat (ce face sarcina din oameni…si mie mi se intamplau chestii din asta cand eram gravida!)…Nu stiu cat crede ea in vise, dar pe mine m-a uns pe suflet faptul ca m-a sunat! E placut sa stii ca ai prieteni care-si fac griji pentru tine.

Cum spuneam, am o prietena! In curand…sper ca nu mai curand de jumatatea lui noiembrie, voi avea o prietena mamica de gemeni, baietei! M-as fi bucurat sa fiu acolo cand naste, sa ma duc si eu imediat la spital, asa cum a facut si ea cu mine! Mi-ar fi placut sa fie fete ca sa le iau si eu cercei pe care sa-i poarte tot timpul asa cum poarta Catinca cerceii de la ea, dar sunt sigura ca gasesc eu ceva util si frumos si pentru voinicii ei!

De foarte multe ori, cand cochetam doar cu gandul unei sarcini, m-am gandit ca mi-ar placea sa am gemeni. Ea nu cred ca s-a gandit si iata ce a iesit! 😀 Doi dintr-o „lovitura” si baieti! Frumos tare!

Am o prietena care acum nu se simte foarte bine, care a avut probleme, langa care as vrea sa fiu sa mai schimbam o vorba doua, o incurajare ceva….desi nu sunt o mare bisericoasa ma rog sa le fie bine la toti trei si sa treaca perioada grea cu bine si sa fie voinicii sanatosi. Ma gandesc zilnic la ei si de abia astept sa fac „cunostinta” cu baietii.

Baieti, mai stati putin acolo in burtica…pana vin eu acasa, ok?

Danuta, tu stai potolita si ramai optimista pe care o stiu eu!

Vroiam  doar sa stiti, toti 4, ca ma gandesc la voi si ca maimuta Catinca nu a uitat ca „Dana are doi bebei in burtica”! Atat!

Leave a comment »

Tata doar cu „numele”?!(sau „Asta este treaba femeii”)

Mamaaa…cate rosii o sa-mi iau in cap! Domnilor care va simtiti atinsi…sunteti invitatii mei…deja mi-am pus casca de protectie!

Ehhh, nu chiar asa vroiam sa incep, dar mai bine sau fiu pregatita nu? Acest articol dedicat mamelor care trec prin situatiile de mai jos!

Acest specimen, „barbatus infiptus in canapelus dand directives muierii (zis si femeia mea!)”….inca exista! Din pacate, acest specimen este este strans legat, de cele mai multe ori si  de cuvantul tata!

L-am vazut printre cunoscutii mei, l-am vazut in parcuri, cu o figura chinuita si absolut disperata (a omului tarat in lanturi la locul de supliciu), l-am vazut in magazin, la cumparaturi, plangandu-se cu voce de bariton unui prieten, la telefonu’ mobil, ca-l chinuie nevasta-sa….Din fericire, la mine in casa nu l-am vazut si ma consider cea mai norocoasa femeie din lume! Pe bune, cred ca orice femeie, cand face un copil cu un barbat se asteapta la o participare „activa” a acestuia in viata copilului!

Cu tristete constat insa ca exista 3 categorii de tati, nu doar una…asa cum ar fi normal: TATAL (adica tatal model), tatal de weekend si tatal cu „numele”.

Despre prima categorie… Tatal! Ehhhh, pe nenea acesta, oricare ar fi numele lui…il admir si il iubesc din toata inima (apropo, dragul meu sot…te iubesc!)

1. Este de regula genul de barbat pe care orice mamica il admira: in parc este in general imbracat in costum (sau are macar  camasa care-l „tradeaza”) si arata proaspat aterizat de la „birou”, este foarte atent la copilul lui, expert in joglatul intre cataratul copilului pe tobogan cu o mana si vorbitul la telefonul mobil cu cealalta. Este tatal care intotdeauna isi aduce aminte sa-i dea putina apa copilului, sa-l stearga pe maiini cu un servetel umed, sa-i puna jacheta cand se racoreste si palariuta cand bate sorele. Sta in picioare, la numai cativa pasi de copilul lui…

2. Este tatal responsabil care atunci cand ajunge acasa spune din proprie initiativa „du-te tu unde ai treaba” ca stau eu cu fata/baiatul.

3. Este tatal pe care-l vezi cu copilul suit in  carutul de cumparaturi, plimbadu-se alene si lasandu-si copilul sa admire rafturile, care stie ce marime de pampersi trebuie sa cumpere, ce lapte praf, ce tip de cereale, care este cascavalul favorit al copilului si se eschiveaza admirabil atunci cand piticul cere cu inversunare la raftul cu dulciuri!

4. Este tatal care se scoala noaptea si face biberoane, cot la cot cu mamica, care verifica copilul de febra..printre doua rafale de sfoaraiala, care stie ce medicamente trebuie sa-i dea.

5.  Este tatal care este in stare sa-si imbrace copilul (chiar daca potriveste hainele aiurea) astfel incat sa plece cu el de acasa fara ca mamei sa-i fie frica de faptul ca micutului  i-ar fi prea cald sau prea frig.

6. Este tatal care, seara, oricat de obosit ar fi, orice ar avea de facut, isi face timp pentru copilul lui..se joaca, glumeste, construieste, se joaca si cu papusile daca este nevoie si daca este cazul! 😀

7. Este tatal care intreaba cel putin o data pe zi ce face copilul, ce nazbatii a mai facut, daca a mancat, dormit etc!

8. Este tatal care daca pleaca undeva…chiar daca nu-i plac magazinele si shoppingul…vine intotdeauna cu ceva dragut acasa macar pentru copil (daca nu si pentru nevasta!).

9. Este tatal care e in stare sa hraneasca copilul…nu sa-i faca mancare, dar macar sa aiba idee  care ii sunt mesele intr-o zi, la ce ora mananca si cam ce ar trebui sa pape copilul lui….

10. Este tatal si sotul care nu da nevestii plecate de acasa 15.000 de telefoane ca s-o intrebe cand se intoarce sa stea cu copilu’ „ca e pe cale sa inceapa meciul” sau ca”vine X la o bere”.

11. Este tatal care, in orice situatie, se gandeste intai la binele si la interesul copilului sau si de abia dupa aceea la ceea ce pierde sau castiga el personal printr-o anumita actiune sau gest!

12. Este tatal pe care copilul se bucura sa-l vada, se bucura sa-l strige, isi manifesta dorul si dragostea pentru el

Tatal de weekend….el este undeva la mijloc!.

Tatal de weekend este in general cel cu bunavointa, dar foarte multa lipsa de timp si uneori de chef. Este foarte prezent in viata copilului 2 zile pe saptamana…doua zile in care este dispus sa faca eforturi pentru a fi activ in viata fiicei/fiului lui!

1. In parc…il vezi…e stangaci, dar binevoitor! Nu se prea descurca cu umblatul in geanta copilului..nu stie foarte clar ce si unde se afla…de regula sta mai retras de alte grupuri de copii pentru ca nu prea stie cum sa gestioneze situatiile….

2. Acasa, ajuta si el cum poate, dar foarte stangaci…nu prea este curajos in a ramane singur cu copilul…ca nu prea stie cum sa procedeze, de regula se lasa rugat insistent de sotie pentru a face anumite lucruri.

3. Nu stie niciodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cu ce-l imbraca, dar daca este pus intr-o astfel de situatie intreaba si executa cum poate mai bine!!!

4. Seara, dupa ce ajunge acasa nu prea are timp si chef sa mai stea cu copilul (uneori poate copilul deja doarme!) si prefera sa-si cufunde ochii intr-un ziar sau la televizor…mutumindu-se sa-si pupe odrasla si sa-i spuna cateva cuvinte dragute..dar recupereaza in weekend cand il suie in carca si pleaca lelea la plimbare!

5. E baiat bun, dar mai are de lucrat!

 

Tatal cu numele….acel specimen…care mi-a dat ideea acestui articol!

1. Il vezi in parc…extrem de rar! Daca este singur are o mutra posaca, enervata, se uita chioras la fiecare om din jurul lui, inclusiv la copii. In general, sta pe o banca si vorbeste non-stop la telefon, tragand avid dintr-o tigara, uitand sa mai priveasca in jur sa vada ce-i face copilul. Daca totusi il baga in seama o face urland de pe banca „mai da-te jos de acolo ca te ia mama naibii…”, „treci incoace”, „hai imediat acasa!”. Isi pune geaca pe el, dar ignora complet nevoile copilului ( frig, cald, sete sau altceva). E genul la care copilul se duce si spune ca ii este sete, iar el raspunde „daca nu ti-a pus ma-ta in geanta apa, eu nu am de unde sa-ti dau” (asta in timpul aceleasi convorbiri telefonice importante!).

Exista si specimenul numarul 2- cel venit cu nevasta si copilul in parc…el, de regula, este ala cu expresia de om siluit. Sta agatat de carut sau trantit pe banca comod, in timp ce nevasta alearga de colo-colo sa dea copilul in leagan, in tobogan, sa-i duca lopatica si galeata….Din cand in cand, de regula dupa ce nevasta tocmai s-a asezat pe banca…ii spun pe un ton autoritar…”vezi ca e murdar la gura”, „du-te si sterge-i mucii ca sunt pana la brau”, „vezi ca mananca nisip”. Nu-si ridica partea dorsala de pe banca decat atunci cand se termina „supliciul” si-l vezi parca cum se insenineaza cand ii spune copilului „du-te la ma-ta sa-ti puna o bluza pe tine si sa o luam spre casa”! Yep!

2.  Nu stie si nici nu-l intereseaza vreodata ce mananca copilul, cand mananca copilul, cand face baie, cum face baie, unde ii sunt hainele…”astea sunt treburi de femeie ca de aia e mama!”

3. Nu-si schimba niciodata programele pentru si in functie de copilul lui..iar daca o face ii scoate ochii nevestei zeci de ani! Prefera sa lase copilul sa planga langa el pe covor (pana vine ma-sa de la bucatarie!) decat sa piarda o secunda din „meciul cel mare” sau din „filmul cel interesant”. De cele mai multe ori, striga exasperat  „plange fi-tu/fi-ta”!

4. Se stramba si se face ca un arici daca indrazneste nevasta sa-l trimita sa cumpere o cutie de lapte, fructe sau altceva pentru copil…de cele mai multe ori spunand „da’ tu ce mama naibii ai pazit toata ziua?”

5. Bericica, prietenii, pescuitul, meciul si alte „pasiuni” sunt lucruri la care NU se renunta pentru somnul copilului, foamea copilului etc, etc…ba chiar ar fi de preferat ca micutul/micuta sa nu cumva sa fie prin preajma ca „deranjeaza” cu prezenta!

6.  El trebuie sa fie cel mai important – inainte de copii, inainte de orice. Macarea lui trebuie sa fie calda pe masa, copilul spalat si culcat cand vine de la munca (ca sa nu-i sta in drum nu de alta!), camasile calcate si femeia fierbinte in pat! Iaca asa! Ca daca nu….scandal mare! Cum adicatelea sa pape copilul inainte in timp ce lui ii chioraie matele si ii arde buza dupa o berica…dupa o zi de munca atat de grea ca sa aduca banu in casa? Eh?

7. Femeia este cucoana aia care ii gateste, il spala, tine casa curata, are grija de plod si nu trebuie sa se planga niciodata pentru ca el, munceste din greu ca sa-i intretina! Copilu’…ahhhh…e chestia aia mica care se tot invarte prin casa si ii miorlaie din cand in cand ….intr-un mod absolut enervant : „tataaaaaaaa, vreau si eu o masina”, „tataaaaa, hai sa jucam fotbal…..”, ‘tataaaaa….”. Ah, da si copilu’ e ala cu care se lauda la diversi „pretenari de beuta”: „Ia uite ce copil frumos am! Si e desptept foc! Seamana nu mine!…Hai, acum intinde-o de aici ca noi avem treaba..du-te la ma-ta!”

8. Lista este lungaaaaa…atat de lunga ca nu-mi ajunge blogul sa scriu situatiile vazute!

Daca esti barbat, ai copil si ai citit: incearca sa ajungi TATAL! Daca esti deja TATAL, toata stima, tot respectul si admiratia…femeia si copilul de langa tine sunt norocosi! Mai mult, copilul tau isi va aminti de tine!

Daca faci parte din categoria 2, tatal de weekend…ok, ai circumstante atenuante, dar straduieste-te sa ramai in „lumea” copilului tau….sa se bucure de tine si cu tine…pierzi lucruri absolut uimitoare!

Daca faci parte din categoria 3 – din punctul meu de vedere….du-te si impusca-te ….pentru ca nu-ti meriti familia…nici copilul, nici nevasta…In cazul in care vei alege sa traiesti (si asta o vei face mai mult ca sigur pentru ca esti mult prea egoist si plin de tine)…vei fi un om tare trist…pentru ca berea, prietenii, meciurile si toate „pasiunile” trec…familia insa ramane…o familie care nu va da doi bani pe tine, pentru care vei fi un strain, iar in ochii propriului copil vei fi „tipul ala care zicea mereu ca este tata, dar care tot timpul ma usuia ca pe un catel sa nu-i stau in drum!”

Cat despre voi, mamicile, indiferent de ce fel de sot aveti parte…nu lasati niciodata copilul sa sufere din cauza unui „TATA DOAR CU NUMELE”…mai bine tata lipsa decat asa!

Comments (2) »