Posts tagged reduceri

Reduceri!!!!

Toate cadourile „in bani” primite in ultima vreme de la cei dragi care au „mirosit” ca as prefera sa-mi cumpar eu una alta…au fost puse la „pastrare” pentru acest moment! Am asteptat cu sufletul la gura sa ajung aici si sa prind perioada reducerilor care este, dupa cum bine va inchipuiti, mult diferita de clasica metoda romaneasca…adica „marim pretul cu 30% , il taiem, si scriem reducere 30% – rezultat final, vindem cu acelasi pret!).

 Dupa ce saptamana trecuta, inainte sa ma imbolnavesc, l-am trimis pe tati pe jos (vorba vine, cu metroul) pe ninsoare ca sa ne facem noi program de shopping….si am shoppinguit in graba (ca era Catinca obosita si nu avea chef!) cate ceva…mi-am luat gandul de la un nou shopping pentru ca m-am imbolnavit. Ochisem o multime de lucruri…dar ce sa-i faci.

Azi m-am trezit cu gandul „TODAY IS THE DAY!”. Ma simteam mai bine, am mancat si eu omeneste ieri, sunt functionala….e sambata, o las pe fata cu tati si fugggggg! Oupsssss….tati a avut niste drumuri de facut care s-au cam prelungit si a ajuns de abia pe la 13 acasa…eram tare amarata pentru ca astia inchid destul de devreme magazinele si nu o sa am timp sa iau la puricat reducerile, dar mi-am pus banutii in geanta si am tulit-o cat m-a tinut motorul. M-am intors dupa 3 ore…super repede-  pentru ca nu am intrat decat in doua magazine! 😀 De ce zambesc….pentru ca sunt happyyyy! Doua mi-au fost de ajuns!!! N-am mai fost asa happy, dupa shopping, de ani intregi, n-am mai facut un shopping la reduceri in care sa spun ca mi-au ajuns 3 ore (cu tot cu drum casa-magazin, magazin-casa!)…cred ca niciodata! Mai mult…n-am mai facut un shopping asa de avantajos, ma refer la bani, de cand am fost in Italia….si…..tadammmmm…nu mi-am cumparat atatea perechi de pantofi dintr-o data NICIODATA pana acum!

V-am zis vreodata ca eu sunt maniaca cu pantofii? Am pur si simplu „damblaua” pantofilor (cred ca de la tatal meu mi se trage mania…si de la mama, dar ea e mai normala la capitolul asta!)…nu mi se par niciodata suficienti, inutili etc si foooarte rar mi s-a intamplat sa-mi cumpar o pereche de pantofi (sau de cizme) pe care sa nu-i port pana si-au dat „obstescul sfarsit”. Am suferit foarte mult in primul an dupa nasterea Catincai pentru ca nu prea puteam sa-mi port pantofii cu toc din cauza greutatii. Pur si simplu nu ma puteam sui pe tocuri pentru ca aveam impresia ca mi se dezintegreaza gleznele…dar a venit momentul mult asteptat…sunt din nou „pe tocuri”.

Revenind …cele doua magazine la care m-am oprit sunt Zara (reduceri pana la 70%!) si Cecil, un magazin de pantofi de dama de care m-am indragostit inca de prima data cand am venit la Bruxelles sa caut apartament! La Cecil ochisem prin noiembrie o pereche de pantofi (ii veti vedea, dar pe alta culoare!) indigo, din piele intoarsa. Sotul din dotare mi-a zis sa astept reducerile…(adevarul este ca erau 70 de euro) si am asteptat. Cand am fost saptamana trecuta erau 45 de euro, dar nu i-am luat pentru ca nu avea Catinca rabdare sa mai stea la cumparaturi. Azi….erau 30. Am intrat pentru o pereche si am plecat cu 3….asta dupa ce patronul magazinului mi-a mai facut, din proprie initiativa, o reducere de 10 euro, peste reducerea deja existenta…pentru ca una din perechi era ultima din tot magazinul. 😀  

La Zara….imi pare rau ca nu am facut o poza….sunt maldare de haine unele peste altele (nu numai in rafturi) puse pe niste mese imense…trebuie doar sa ai rabdare sa cauti si sa scormoni. Este absolut incredibil cum se manifesta oamenii ca niste termite gata sa devoreze tot. Este si mai incredibil cum se manifesta vanzatorii care sunt calmi si „danseaza” cu gratie printe maldarele alea fara sa se uite chioras la faptul ca nimeni nu pune absolut nimic la loc. Ceea ce este si mai incredibil…la sfasitul zilei pun lucrurile pe caprarii, le impaturesc la loc bucata cu bucata etc (i-am vazut cu ochii mei la reducerile trecute!) …cred ca le ia ore intregi sa stranga tot. Oricum, Zara-ul despre care va vorbesc este mare si iti trebuie rabdare…eu am rezistat inauntru aproape 2 ore! 😀

Ca sa nu o mai lungesc – captura de azi (si gata ca nu ma mai duc ca nu mai am cu ce!): 5 perechi de pantofi eu (4 din piele, unii din catifea), o pereche (din piele) Catinca, o geaca de primavara, un sacou-geaca de primavara si 3 bluze foarte misto!  😀 :D….si un sot uimit ca m-am intors multumita si in timp record  pentru ca stie ca de la shopping  ma intorc nervoasa ca era prea scump, prea urat, prea lung, prea scurt stiti voi…cum e cand nu-ti gasesti ce cauti! Avand in vedere ca nu mi-am mai cumparat de incaltat de aproape 2 ani de zile (ma rog…exceptie fac apreschiurile pe care mi le-am luat din Bulgaria!)…am facut-o lata!

Iaca achizitiile cu explicatiile de rigoare:

Astia sun de la Zara…cu ei mi-am intregit tinuta (imi luase Mos Niculae o rochie aceeasi culoare!). Probabil asta va fi tinuta in care o voi boteza pe micuta Maia…

Ador albastrul electric…m-am rugat ani de zile sa se poarte culoarea asta ca sa pot sa-mi umplu dulapul cu haine si pantofi de culoarea asta! Una din geci este tot albastru electric! Astia sunt balerinii din catifea…la cat au costat nici n-am stat sa ma gandesc de doua ori…vin foarte frumos pe picior!

Achizitiile de la Cecil:

Astia sunt cei pe care ii ochisem…nu i-am luat indigo pentru ca m-am gandit ca negri sunt mai „eficienti”. Nu par spectaculosi, dar sunt dintr-o piele intoarsa extrem de moale si de fina si au un calapod super-comod.

Astia mi s-a parut ca seamana foarte tare cu modelul de balerin clasic de la Chanel….si cum nu aveam pantofi crem cu negru am zis ca este momentul.

Astia sunt cei la care am mai capatat o reducere de 10 euro pentru ca erau ultimii din magazin (ce coincidenta….si erau chiar numarul meu :D). Au o croiala  fistichie, dar pe mine m-a atras cel mai mult combinatia de la t0c-talpa de pluta cu aceasta croiala. Tanjeam dupa asa ceva inca de anul trecut, dar cum spuneam…nu puteam purta tocuri.

La final, dar nu cei din urma…balerinii Catincai, cu tinte!!! Este foarte incantata de ei, s-a fatait toata seara prin casa  incaltata cu ei!

Comments (16) »

Orasul de turta dulce

Azi inauguram o noua rubrica! Rubrica numita „POVESTILE LUI TATI” (ca daca e articolul lui…na’, e blogul meu si ii spun rubricii cum vreau!). Sotul din dotare, de singuratate, de plictiseala sau pur si simplu pentru ca incepe sa-l atinga „microbul blog” a inceput sa „se produca” jurnalistic si fotografic (intre noi fie vorba…e innebunit sa viziteze, sa calatoreasca…daca vrei o vacanta linistita la soare, in care sa zaci pur si simplu…nu ti-ai gasit persoana potrivita!). Pe mine ma bucura pentru ca are talent (pe care si l-a folosit ani de zile in radiourile bucurestene!) la vorbit, dar are talent si la scris. Ca atare..am sa-i gazduiesc cu drag povestile pe blog 😀 (asta daca nu cumva se decide sa-si faca si el unul)! Plata se face in natura 😀 (are de platit bine pentru ca m-am caznit sa-i aranjez pozele in ordinea in care le-a trimis – data viitoare trimite-le ca atasamente numerotate si cu indicatii precise!). Mai era si un filmulet, dar l-am scos pentru ca nu stiu din ce motiv nu merge sonorul.

 Prima este aceasta! Mie mi-a placut foarte mult!

 

Habar nu am daca intr-adevar ideea de turta dulce reprezinta pentru toata lumea acelasi lucru ca si pentru mine, dar pur si simplu cind am intrat in centrul istoric al orasului Gent la asta m-am gindit. Asa ca fiind povestea mea o voi intitula cum vreau. Trebuie sa admit din capul locului ca habar nu am sa spun povesti si atit mai putin sa le creez, dar de cind sotia mea a inventat termenul de „tara cealalta” pentru a ii explica fetitei noastre unde plec si unde o sa vina si ele, „parfumul” de basm imi inunda din cind in cind narile. Asta e „imaginea orasului de turta dulce”.

image002

 

 

 

 

 

 

 

Asa cum se intampla cu orice mare descoperire, am ajuns la Gent din intimplare. Trebuie sa cumparam niste mobila si m-am gindit ca ar fi bine sa dau o fuga pe la IKEA (corporatist basmul asta nu?). Am decis ca Ikea de linga Bruxelles nu e buna, ca ziua e lunga si  ca nu ar strica sa fac putin  turism asa ca am ales Ikea Gent ca sa si vizitez ceva. Si nu-mi pare rau deloc.

 GPSul m-a dus pe stradute strimte, cu autobuze si tramvaie, direct in centrul istoric al orasului. Am parcat masina si m-am uitat dupa un turn de catedrala … normal, ca sa gasesc chiar centrul.

image003

 

 

 

 

 

 

 

Pe stradute o multime de magazine. Pot spune despre mine ca sunt destul de cumpatat atunci cind e vorba de cumparaturi, ca fac diferenta intre ceea ce am nevoie si ceea ce nu am nevoie. Din vitrine, anunturile inspititoare „Solden, solden, solden, solden”, insa pentru mine turismul comes first!!! Asa ca am vizitat una dintre cele doua catedrale. L-am vazut chiar si pe un nene care vindea bilete ca sa te urci in turn … dar cum nu aveau lift am renuntat … experienta San Pietro ma face sa fiu ceva mai circumspect atunci cind e vorba de scari multe  in spirala…

image0004

 

 

 

 

 

 

 

In centru istoric, lume muuuulta de tot. Turisti cita frunza si iarba, o multime de muzici si miros de haburgeri si de cirnati pe gratar. Pina la urma m-am lamurit ca este o sarbatoare a orasului. In toata atmosfera aia de petrecere persista insa o urma foarte apasata de bun gust. De unde si pina unde? Pai muzica pe care am auzit-o era jazz si inca unul bine cintat, nu ca m-as pricepe, dar gidila frumos de tot urechea. Ma indrept spre locul cu pricina, un fel de cort alb, unde niste oameni beau bere, iar niste pusti (in jur de 20 de ani) cintau de zor jazz. Acea locatie era festivalul de jazz rezervat tinerelor talente. Am prins chiar finalul, cu aplauze, suficient sa ma bucur de bucuria celor 4 baieti de pe scena ca sunt aplaudati pentru prestatia lor. Imi pare rau ca nu i-am pozat … stiu nu sunt un jurnalist bun de calatorie, dar inca nu aveam complet sentimentul de „fairytale”. Am mai mers 2 pasi si am dat de „vara africana”.

image0005

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea atmosfera de petrecere, de oameni linistiti, care nu au nici o grija si pentru care asta inseamna vacanta. Am luat-o pe malul apei si am gasit si cetatea, se vede si in poza asta, in spate.

image 006

 

 

 

 

 

 

image oo7

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea, evident, am vizitat-o si m-am urcat in turnuri, evident,  fara lift. Poate pentru un copil, evul mediu inseamna cavaleri si printese, pentru mine, armele expuse acolo si torturile descrise, temnita si acum umeda, reprezinta un indiciu despre cit de violent este trecutul omenirii. Din cetate am pozat orasul, fumos, vazut de sus … mai putin 4-5 blocuri comuniste si un furnal, de-ti vine sa te intrebi daca arhitectul sef al orasului nu a fost neam cu Ceausescu.

image 008

 

 

 

 

 

 

image 009

 

 

 

 

 

 

image 0010

 

 

 

 

 

 

image 0011

 

 

 

 

 

 

 

Sincer, daca aveam un aparat de fotografiat mai serios decit telefonul, le ceream inapoi o parte din banii de pe bilet pentru ca mi-au stricat pozele cu blocurile lor.

image 0012

 

 

 

 

 

 

 

 In drum spre parcare am trecut pe linga solduri, solduri, solduri, si intr-un final mi-am luat o camasa … ca pina la urma toata povestea cu soldurile te prinde, ajungi sa fii convins ca TREBUIE sa iti cumperi ceva. In fine, amanuntul cel mai simpatic este ca tot acest festival cu muzica, bere, cirnati si chiftele este sabatorirea zilei cind Charles Quintul i-a scot in strada pentru a-i umili pe cei care refuzau sa platesca impozitele din ce in ce mai mari.

Comments (5) »