Comercial sau nu, Valentine’s day a prins peste tot in lume. Ca avem si noi Dragobetele (a carui poveste este chiar frumoasa) ok, dar cui ii pasa, in afara celor din zonele unde inca se mai respecta aceasta traditie?! Valentine’s day, dincolo de semnificatie (care piere incet, incet sub maldarele de inimioare de plus) a fost sau a devenit in ultimii ani o adevarata „industrie” si un motiv mai bun decat orice sa petreci…cu prietenii, cu iubitul, sa mergi la petreceri tematice, sa te costumezi, sa iti cumperi haine noi (de preferinta rosii ca de’). Sunt impotriva acestei sarbatori? NU. Sunt pentru…NU. Sunt undeva la mijloc. De ce? Pai sa vedem:
Intr-o lume din ce in ce mai gri, cand sarutul a devenit de cele mai multe ori o chestie „aruncata din varful buzelor” ca semn de „la revedere” sau o chestie extrem de intima, care isi regaseste romantismul in patul propriu si personal, intr-o lume in care rar mai vezi tineri pe banca in parc sarutandu-se cu foc, intr-o lume innorata, in care uitam sa zambim, sa ne imbratisam (sau o facem fugitiv, ca un gest reflex), sa fim atenti la cei de langa noi …ei bine, in aceasta lume plina de grijile de maiine, Valentine’s day readuce, macar pentru o zi, sentimentul acela placut in care el o strange pe ea de mana si o priveste gales in ochi, in care ea simte „fiorul”…visez nu-i asa? 😀 Poate…dar sigur readuce zambetul pe buze, readuce, macar prin sonoritatea numelui si prin prezenta comerciala a sarbatorii, putina culoare si un gand bun…care se materializeaza intr-un buchet de flori, un cadou sau macar o vorba buna.
Eheee maica, pe vremea cand eram eu tanara 😀 mi-am umplut iubitul (actualul sot) cu perne inimioara (ca de’ atunci nu aveam finante de mai mult), cani cu „LOVE” si alte nimicuri din astea…dincolo de ele au ramas insa amintiri – petreceri de Valentine’s day la care am fost pe vremea cand el lucra in radio, poze cu noi razand, imagini frumoase…ok, toate avand ca fundal niste inimi uriase din baloane sau alte materiale- so commercial!
Ce naiba este atat de magic la Valentine’s day? Nimic…banuiesc ca o popularizare a Dragobetelui (si poate un nume mai reusit) la scara larga, l-ar putea face la fel de „industrie” ca si pe Sfantul Valentin. Magice nu sunt inimile de toate culorile care invaluie fiecare oras din lume, nici ofertele tentante de lenjerie intima din dantela fina rosie ca focul…magic este sentimentul pe care ti-l da faptul ca este sarbatorita dragostea…desigur, iar discut din prisma mea, „aia de-am fost odata tanara”. Cred insa ca doar pentru noi, astia trecuti de adolescenta, Valentine’s Day mai are o semnificatie care ne trimite, macar tangential, catre dragoste. Pentru adolescentii de azi, Valentine’s Day a devenit pur si simplu „partyyyyyy”. Un party la care e musai sa ai rochie noua, cat mai sexy, ceva lenjerie rosie care sa se intrevada provocator pe sub topul transparent si prilejul de a o face „lata” comentand adolescentin ce a mai facut „cutarita”. Ii acuz? Nop. Ma sperie insa putin ideea pentru ca si eu sunt mama de fata si, in mod cert, asta este unul din lucrurile la care constientizez ca sunt „depasita” (macar de-ar fi asta marea problema a vietii mele). De unde le stiu pe astea cu adolescentii maica? Pai va spusei ca am o sora de 15 ani….care, acum o saptamana, il tara, cu mare febrilitate, pe taica-miu prin mall ca sa-si cumpere rochie pentru petrecerea de Valentine’s day de la ea de la scoala. Da, da…la ea la scoala…party de „love”…ce-a ajuns domne’ lumea asta!!! Acum nu, serios, ce-ati vrea sa sarbatoreasca adolescentii? Ziua recoltei? Party de 1 martie in care baietii sa puna sfiosi, pe pieptul umflat de push-up al fetelor, cate un martisor? Sau poate un party in cinstea mamelor, pe 8 martie…in care sa fie invitate toate mamicile de adolescente?
Revenind la mine…asa mai coapta cum sunt…am facut imprudenta sa pomenesc fata de Catinca de Valentine’s Day…evident ca au urmat intrebarile de rigoare si, evident, i-am explicat cum e cu dragostea- ceva de genul: mami il iubeste pe tati, tati o iubeste pe mami asa cum printul o iubea pe barbie (misto comparatie nu…ca numai barbie nu sunt eu si nici el nu este Ken :D)…”Dar si pe mine iubiti”…Hmmm… da, dar stai sa vezi ca Valentine’s day se sarbatoreste de catre femei si barbati care se iubesc unii pe altii…”asa ca tine si ca tati…adica e o chestie pentru mamici si tatici?”…mda, intr-un fel…si oamenii isi fac un cadou dragut, flori, haine, o atentie …o cina la restaurant…”pai tati iti aduce flori tot timpul si noi mergem la restaurant cand avem musafiri din Romania”….da, dar asta e ceva special….”adica special ca si cum ar fi ziua cuiva si da petrecere?” ….inutil sa va spun ca discutia a tot continuat pana a deviat la: „pai daca e ziua indragostitilor…trebuie sa-i fac lu’ tati un cadou…ca eu sunt fetita si el e baiat”. Bun si asa…desi as spune, privind in viitor, nu tocmai productiv si logic…:D. Asa ca i-am facut impreuna lui tati un cadou…:D…de la iubitele lui!
Azi, sotul meu care atunci se opreste la cumparaturi in supermarket vine de regula si cu trandafiri (ca aici se vand si la supermarket)…a venit cu un buchet de trandafiri…Catinca a asteptat sa iasa taica-su din camera si a venit si m-a intrebat soptit: „mami e ziua indragostitilor, ma duc sa aduc cadoul pentru tati?”. I-am dat „la loc comanda” si i-am zis ca-i spun eu cand e ziua indragostitilor. Asa ca e clar, bietul meu copil n-a inteles nimic din ceea ce nu am stiut eu cum sa-i explic, iar eu am ramas fara surpriza pe care vroiam s-o fac sotului pentru ca a pus Catinca stapanire pe ea si „ea a facut-o”! 😀
Revenind …n-am pijama cu inimioare, nu mi-am cumparat niciodata lenjerie sexy special pentru Valentine’s Day, nici rosie nici de alta culoare, lumanari parfumate nu aprindem (ca sotul meu nu suporta mirosurile de lumanari parfumate), dar Valentine’s Day l-am sarbatorit, in felul nostru, de fiecare data de cand suntem impreuna. Comercial sau nu…ne-a adus zambetul pe buze si ne-a facut sa ne simtim bine…sa ne oprim macar o zi pe an din ganduri, mutre preocupate si orice alte lucruri care intuneca iubirea.
Ok…in final, iubirea nu se sarbatoreste intr-o zi anume…se traieste zi de zi, este o constanta a vietii noastre (sau asa ar trebui sa fie), este acolo si da, la maturitate ea nu mai trebuie „strigata” in fata lumii intregi pentru ca pana la urma de aia esti la maturitate. Iubirea nu este numai pasiune..ea este un cumul de multe lucruri si sentimente, dar oare nu credeti ca, macar o zi pe an, e bine sa ne amintim cum este sa te dedici numai ei, numai iubirii, s-o simti asa…ca la inceputuri? Asa ca eu dau „comercialul” la o parte si pastrez „miezul”, esenta acestei idei.
Sa iubiti si sa fiti iubiti!
Noapte buna
Soarele de pe strada mea! 