Soarele de pe strada mea!

Are 8 ani si jumatate. A trait in vietisoara ei cat nu am trait eu si tatai ei pana la 40 de ani. Nu atat ca si numar de experiente….vorbim de intensitati, de senzatii …bune sau rele ! Vorbim de culturi, de amalgamuri  si trairi…cunoaste inca de la varsta asta gustul fricii…nu al fricii de bau-bau …gustul amar al terorii. Generatia ei stie sa ne descrie, fara definitii, cu realitati, ce este terorismul, ce sunt bombele, ce sunt tragediile…ce sunt dramele. Am  auzit azi psihologi romani explicand cum trebuie sa ne ascundem copilul dupa o perdea protectoare si doar sa-l  lasam sa traga cu ochiul hoteste « pana creste mare ca sa inteleaga ». Ma infurii si imi vine sa-i iau pe inconstientii astia si sa-i duc azi in aeroport in Zaventeem. Sa-mi zica si mie unul din asta cum sa-i spun eu copilului meu ca gustul fricii nu e real ? Cum sa-l invat pe copilul meu , care traieste acolo, sa fie precaut, sa priveasca in jur, sa discearna, intr-o lume nebuna si mai ales lasa? Sa-i ascund ? Nu pot ! La scoala se va vorbi si da, dupa cum stiti deja multi dintre voi, azi, in Bruxelles, copiii au fot inchisi, blocati, pentru siguranta lor, in scoala. Despre ce credeti ca au vorbit copiii de la clasa 1 in sus ? Despre papusele si ultimul Star Wars ? Nop….au vorbit despre gustul nenorocit al fricii…gustul ala pe care il simt cu totii azi, oriunde ne-am afla. Noi, in copilarie, vorbeam despre monstri, fantome si tot felul de personaje ciudate, dar ireale…ei au ASTA ! Ei au niste realitati crunte, niste reprezentari ingrozitoare ale unei realitati pe care NOI adultii o privim printre degetele rasfirate (pentru ca suntem firoscosi ) si EI, copiii, o infrunta ! Le e frica, se framanta si emit tot felul de filosofii copilaresti care insa fac realitatea sa para si mai hada ! NU, nu i-am ascuns nimic Catincai ! A avut voie sa vada 99% din ceea ce au transmis televiziunile din Romania. Am evitat imaginile cu raniti, cu sange, cu mutilari ! Totusi…azi, prima imagine a tragediei pe care a vazut-o a fost a hall-ului de la check-in prin care trecem des, foarte des, in ultimii 6 ani. Hall-ul prin care am trecut grabite, sambata dimineata, cand am venit spre Romania tarand troller-ele si cainele, obisnuite cu o rutina pe care o ea o cunoaste de cand avea 2 ani si jumatate . « Mami, Dumnezeule mare…asta e aeroportul ! Este intrarea pe care intram noi ! Uite panoul negru de langa usa » Privea cu ochii mari imaginea de la televizor…o imagine cu un militar intr-o gramada de placi cazute din tavan, intr-o gramada de moloz, o bucatica de realitate, niste urme din ceea ce cunostea si totusi…stia si comenta fiecare imagine in parte! Cu ochii mari…si totusi fara panica!

In timp ce ingrijorarea si panica ma cuprindeau pe mine care faceam eforturi sa ascund faptul ca incerc sa dau de fiecare dintre prietenii nostri si sa stiu ca sunt ok, sa ascund faptul ca taica-su fusese la o aruncatura de bat de statia de metrou in care a fost bomba si ca nu stiam ce va face, cum va face, unde se va duce, in timp ce incercam sa par calma la zecile de telefoane si mesaje care veneau spre mine pentru ca nu ajungeau la el…. copilul de 8 ani, construia ! Construia pentru mine si pentru toti adultii o lume in care gustul terorii si terorismului au structura si in mod miraculos au rezolvari. Toata ziua i-a fost frica pentru taica-su ! S-a albit la fata si i-au iesit ochii din orbite cand a aflat ca prietena ei Luna era sa intre in metrou la statia unde a fost explozia. A fost pisaloaga intensiv sa stie ce face nasa si nasul ei care erau in aeroport. A intrebat, a gandit, a construit ….s-a gandit la fiecare si la toti ! Din cand in cand ma mai intreba : « de x ai dat ? Ce stii de Y ? »

Apoi….s-a imbracat frumos, s-a pieptanat si am plecat ! Calma, ca si cum nimic nu se intamplase. Senina chiar ! Mi-am spus….”Doamne ce bine este sa ai 8 ani ! Chiar nu percepi lucrurile la intensitatea lor reala !”

In masina insa…dupa o tacere lunga am auzit din gura ei 3 lucruri care ma vor urmari toata viata ! 3 lucruri care « m-au invatat sa invat » de la copilul meu si sa-i mai dau naibii de flosofi, psihologi si atotstiutori in parenting ! M-au invatat ca trebuie sa casc bine de tot urechile si ochii la copilul meu…pentru ca EA, fiica mea imi spune tot ce trebuie sa stiu! Cele 3 lucruri spuse, intr-un drum de 15 minute, mai mult ca niste cuvinte spuse pentru sine :

1. «  Cand ne vom intoarce la Bruxelles, pentru ca iti dai seama mami ca ne vom intoarce…avem o viata si prietenii mei de la scoala si nu numai sunt acolo si nu o sa fug din toata Europa de frica (a fost Franta, acum Belgia…astia spuneau si ceva de Madrid unde o fi si asta in Europa).. deci cand ne vom intoarce sa stii ca nu o sa imi schimb parerea…as vrea sa inteleg exact de ce acei oameni aleg sa ucida alti oameni ! Aici in Romania nimeni nu intelege ce s-a intamplat acolo pentru ca ei nu cunosc aeroportul ala si toti iau lucrurile ca pe niste stiri senzationale…in Belgia si in Franta inteleg pentru ca au trait frica de a nu se putea duce la scoala, de nu merge la concert si de a nu putea sa mearga nici la magazin la Zara fara sa fie verificati in genti cum te-au verificat pe tine
2. « Cand au fost atentatele de la Paris cerul era innorat si afara era intunecat! Azi, dupa ceea ce s-a intamplat la Bruxelles, ploua! Pamantul e suparat sau Doamne Doamne vrea sa arate lumii ca plange pentru ca nu-i place ca se intampla astfel de lucruri. Oamenii chiar nu vad si nu simt lucrurile astea ?”
3. Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum si pana atunci mie o sa imi sara inima pana in creier de frica pentru oamenii pentru care imi este frica si azi. Stiu ca iti faci griji pentru tati si nu vrei sa-mi arati asta…dar stiu si ma bucur ca nu trebuie sa-ti faci griji si pentru mine…ne facem griji amandoua doar pentru tati si pentru prieteni. Mi-e frica si sa ma uit pe geam mami….dar sa stii ca nu o sa raman in casa din cauza asta !

Va mai spun un lucru- pentru prima data de cand suntem in Romania…Catinca a tinut acest « monolog » in franceza ! La final m-a intrebat daca am fost atenta la ceea ce spunea sau ma gandeam la altceva. I-am raspuns ca am fost foarte atenta. «  Atunci ma scuzi ca am vorbit in franceza acasa la noi, in Romania, dar mi-a fost mai usor sa spun ce simt.  Cuvintele au venit mai usor in fraza » Sunt mandra sa o am ! Cand gustul oribil si amar al fricii a pus stapanire pe mine ea a venit cu 3 puncte esentiale « de viata » care m-au facut sa cred si sa sper ca nu e totul pierdut in lume !

Ma bucur din inima ca nu am fost azi la Bruxelles ! Imi pare  si rau pentru ca nu am fost pentru ca mi-a fost foarte greu departe de sotul meu ! Azi…n-am impartit « rele » cu el. Am impartit insa « bune » cu fiica mea!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei decedati, sa-i apere pe cei raniti ! Nu, nu Dumnezeu….COPIII NOSTRI sunt cei care sunt capabili si pot sa « stabileasca » ziua in care, asa cum spunea Catinca, toata nebunia asta « se va termina ». Copiii nostri minunati ! Sunt cu gandul si cu sufletul alaturi de toti prietenii nostri din Bruxelles care, printr-o minune, sunt teferi cu totii !

«Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum »

PS: Toti 3 (Cristi, eu si Catinca) va multumim tuturor celor care v-ati gandit azi la noi, care ne-ati sunat, ne-ati dat mesaje, cautat si care ne-ati purtat de grija in sufletul vostru!