Soarele de pe strada mea!

Ei da…prietenei mele i s-a pus pata aia neagra, in parc,  in seara asta,  si-a luat copilul si a plecat…pai de ce? Pai pentru ca am ajuns sa nu ne mai pese de copiii nostri ce sa mai vorbim de ai altora….

Cat copilul e foarte mic..stai langa el si-l pazesti…si dai marunt din buze la adresa parintilor care au copii mai mari si care au uitat cum e sa ai copil mic – stau calmi pe banca si fumeaza…privind de la distanta ce „frumos” se joaca pustii lor aruncandu-si pietre in cap unii altora, ciomagind copii mai mici cu betele rupte de prin vreun pom, trosnind  in cap vreun bebe care se nimereste in calea lor…veti spune..exagerezi…ba bine ca nu!

Mie una mi s-a parut foarte interesant subiectul asta deschis de o mamica…si foarte educativ http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136682

pentru ca din pacate il traiesc in fiecare zi in parc….

Nu am nimic cu copiii, e normal, vin la locul de joaca sa se joace, dar cu parintii lor…asta este alta istorie…frate, pazesteti-l…stai cu ochii pe el, mai ales daca-l stii nazbatios. Un copil mai mare stie sa se fereasca (aproximativ)..pe cand un bebe habar nu are…cat ai fi tu de parinte de bebe…sunt lucruri care tin de „fractiunea de secunda” si te trezesti cu copilul cu fata in nisip! Nu zice nimeni ca trebuie sa stai mereu cu gura pe el..”nu face aia” , „nu face ailalta”, dar sunt reguli elementare pe care un copil mai mare, care intelege ce i se spune ar trebui sa le stie..gen: „daca vezi un bebe, fereste-l tu ca el nu stie sa se fereasca..nu intra ca bolidul in el!”, „daca esti sus pe tobogan si vezi ca un parinte tocmai se chinuie sa-si ia bebelusul de acolo (bebelus care evident se da greu dus din locul respectiv) asteapta cateva secunde…nu te da pe tobogan sa-i arzi una fix in freza!”, „nu arunca cu pietre in prejama bebelusilor (de fapt nu arunca cu pietre deloc)”, „nu te juca cu ciomage si bete” etc, etc….

Revenind la prietena mea…i s-a pus pata si a plecat cu copilul de acolo….pentru ca intr-o „hoarda” de copii mai marisori nesupravegheati (cum a numit-o ea la nervi)…nu a reusit sa-si fereasca copilul si nici macar sa-l dea pe tobogan…copilul mic, trebuia luat in brate de mama si suit pe un tobogan…dar in momentul in care se „pravalesc” peste tine unul dupa altul copii mai mari care intamplator arunca si pietre pe tobogane (ca e la moda!)…si tu stai si astepti de 15 -20 minute sa-l sui acolo…pleci! 

In tot acest timp eu stateam cu fi-mea care se juca impasibila in pietris (ca nu-i nisip, e pietris) si priveam cu uimire cum un baietel a venit, i-a luat tricicleta copilului cu care se juca fi-mea (cu tot cu geanta mamei lui agatata de ea+geanta copilului) si a plecat (initial, mamica cu care eram l-a lasat ca a zis ca doar se suie pe ea, dar el a decolat cu viteza) – mamica lui, dupa cum s-a descoperit ulterior cand mamica „praduita” il cauta deja nevoasa din priviri pe „atacator” :D, statea calma pe banca…mult mai departe de locul faptei, cu un alt grup de mamici si discuta despre cutremur..nepasandu-i absolut deloc unde se afla copilul ei (locul de joaca cu pricina este mare…chiar mare!). Si-a luat luat copilul in brate si s-a dus fuga sa-si recupereze lucrurile…i-a spus mamicii politicos ca aceea este tricileta ei si geanta ei (subliniind putin cuvantul geanta). Raspunsul: „Ahaa…am vazut ca a venit cu ea, dar am crezut ca i-a dat-o cineva!” …”cu geanta pe ea, doamna” i-a raspuns mamica razand fortat…”ei…asta este!”

Da, asta este! Sa nu-ti vina sa-i iei la pumni??? Nu cred ca mamica respectiva astepta scuze  (cel putin asta spune ea)…ca de, este copil, nici sa-l ia la bataie „ca s-ar fi simitit ea vinovata ca ia bietul copil bataie din cauza ei” (aici am citat-o…dar macar acolo, putin interes legat de ceea ce se intampla in jur…si mai ales de ceea ce se intampla cu propriul copil (daca copilul ala o zbughea afara din parc direct in strada…ca nu era departe de strada?)

Acum un episod propriu…acu’  doua saptamani era sa ma „iau de gat” cu o bona! Pe bune! Se intampla in celebrul parculet  de la Dorobanti despre care v-am  mai povestit . Stateam in picioare langa fi-mea care se juca cu o galeata si o lopatica in nisip….tricicleta noastra..le 10 metri de mine, lipita lateral de o banca. Apare o bona cu doi copii..o fetita cam de varsta fetei mele (poate putin mai mare)…si inca un copil de vreo 4-5 ani (nu stiu nici in ziua de azi ce era  fetita sau baietel- ca erau saracii asa imbroboditi ca ziceai ca vine frigul de la Polul Nord – fi-mea era in hanorac si fara caciula ca erau 21 de grade afara!). Bona imi da tricicleta la o parte (desi nu era in calea ei si nu o impiedica sa se aseze pe banca, se pune comod pe bancuta si isi aprinde o tigara.  Copilul mai mare vine si se arunca in nisip, la trei metri de fi-mea cu o galeata, o lopata si un ciomag  de vreun metru in mana…maimuta mea…contrar obiceiului (ca de regula ea asteapta sa vina copiii la ea nu se duce ea la ei…) se ridica si isi ia jucariile si o ia vesela spre copil…in secunda doi am auzit un marait (pe cuvant, parca era catel!) si am vazut cum o porneste ciomagul spre ea…asa ca am avut prezenta de spirit si m-am bagat intre ei. Ciomagul m-a altoit pe mine…si inca destul de bine…ca am si acum vanataie..nu ca ar fi avut copilul mare putere, dar batul era destul de gros si a fost bine plasat (cam la nivelul ochilor copilului meu si la nivelul genunchiului meu!). Incerc sa-i spun copilului ca fetita nu vrea decat sa se joace cu el si mai primesc un ciomag peste picioare:D. Mi se pune pata…si uitandu-ma in jur (ca si cum nu stiam cu cine este venit copilul!) intreb copilul, retoric, evident..cu cine este el in parc (intre noi fie vorba….urasc sa fac eu educatie sau sa admonestez copii altora…normal este sa o faca parintii sau bona lui, nu un strain!)….Aud o voce plictisita de pe banca…’lasati doamna, are probleme cu capul..stiti sunt frati…sunt cam handicapati amandoi”. Mi-a sarit tafna si o intreb „dumneavoastra sunteti mama?” „Nu, eu sunt bona raspunde zambind gales…si tragand din tigara”..”pai bine doamna…daca stiti ca sunt violenti, ca au probleme sau ce o fi…de ce nu stati langa ei…dumneavoastra ati vazut ce era sa se intample??”…”Pai si ce sa le fac doamna, n-auziti ca sunt dusi cu capul???” ..ma rog..a urmat un schimb de replici foarte dragute…dupa care i-am spus ca daca vreodata o sa vad parintii copiilor o sa am grija sa afle cum are grija „o asa-zisa bona” de ei…si mi-am luat copilul si am plecat de acolo….

De ce atata nesimtire…de ce atata indiferenta…de ce naiba ma mai mir atata?????