Archive for Inceput de drum….Belgia

Knokke…o statiune „altfel”

Sambata dimineta era cald rau in Bruxelles….evident, primul gand a fost sa mergem la mare. De aceasta data am ales Knokke, o statiune cunoscuta ca fiind „mai de fite” si mai animata. Oameni buni…astia nu stiu ce inseamna „de fite” (nu in acceptiunea romanului), iar despre animat….ca sa zic, un Neptun al zilelor noastre, nu in sezon, ci in afara sezonului. Statiunea, interesanta, frumos construita, pe alocuri luxoasa, dar destul de pustie pentru renumele pe care-l are. Plaja, plina,  un cort cu muzica, curata, frumoasa, fara balarii sau mizerii pe jos. Frumos, dar departe de a fi locul ideal pentru cineva care este obisnuit cu plajele cu adevarat animate ale altor tari. Ideal insa pentru a merge cu un copil ….

In drum spre Knokke s-a anuntat la radio ca, in cursul dupa-amiezii, vor fi furtuni care vin dinspre granita cu Franta…adica foarte aproape de unde eram noi. Am ajuns pe plaja, 25 de grade, apa extrem de calda, soare arzator. „S-a stins lumina” dupa vreo ora si nici nu am mai vazut soarele…am ramas insa inca vreo ora pentru ca fata se distra tare bine si nu erau semne de ploaie. Am asistat la reflux (aproape 60 de metri intr-un timp foarte scurt…maxim 45 de minute), ne-am plimbat pe nisipul ondulat de valuri si am strans scoici. Am pornit spre masina exact in momentul in care incepuse sa picure.

De la stanga la dreapta….Cati, mami si tati!

Cati a adormit destul de repede in masina…si a inceput si ploaia. Am trecut prin toate tipurile de ploaie:marunta si deasa, marunta si rara, picaturi mai si rare, picaturi mari si dese! Aglomeratie pe autostrada din belsug- toata lumea fugea de la mare de la Knokke si de la Osteende. Cand am intrat in Bruxelles, in jurul orei 8 era bezna ca la ora 11 (la noi se intuneca pe la 10.30!), un cer negru taciune. La coltul strazii noastre a inceput furtuna, o furtuna atat de puternica ca nu mai vedeam pe unde mergem cu masina. A urmat piatra…pietricele maricele cam cat juma de nuca (yeppp, nu mint!). S-a trezit si copilul de zgomotul lor! am bagat masina direct in garaj! Mda…o alta zi tipic bruxelleza. La ora la care scriu, cerul arata cam asa (sambata era mai rau de atat!):

Asta-i semn de alta furtuna! Din fericire, Catinca nu va mai cere sa mearga in parc pentru ca e rupta de oboseala (doarme!) – dimineata ne-am petrecut-o la piscina! 😀

Anunțuri

Leave a comment »

Orasul favorit „mi-a luat” palaria!

Despre Brugges v-am mai vorbit. Cred ca va zic a mia oara deja ca daca ajungeti in Belgia, Brugges este un „must”. Numit si Venetia Belgiei, Brugges, m-a lasat duminica trecuta fara palarie. Imi luasem una la fel cu a Catincai, doar ca avea panglica turcoise. In timp ce-i priveam, de pe mal, pe tati si pe Catinca imbarcandu-se pe salupa ca sa faca o tura cu barca…m-a batut o pala de vant si am asistat neputincioasa la scufundarea palariei mele de pai…ehhh, asta sa fie paguba. In rest…a fost minunat. Am descoperit un alt Brugges, cel de vara, care este si mai uimitor decat cel pe care-l vazusem eu pe frig, ploi si zloata. n-am vrut sa ma duc cu ei cu barca pentru ca am vrut sa haladui pe stradutele inguste…un deliciu vizual. Din pacate, aparatul a ramas la sotul meu  si nu am putut fotografia cateva stradute pe care le-am descoperi si care m-au lasat fara grai. Inchipuiti-va niste stradute inguste, case tipice  Brugges(va dati seama din poze!) ale caror usi si tocuri de la geamuri erau vopsite in rosu. La fiecare geam erau jardiniere pline cu muscate rosii si albe….o incantare absoluta. Bunicii si-au facut propria plimbare, au mai stat la o terasa si ne-am raintalnit dupa vreo ora . Personajul principal al acestui blog, a inaugurat noua salopeta de la zara si  si-a luat de acasa umbrela de ploaie ca s-o foloseasca pentru a se apara de soare…ceea ce a si facut. Am „executat ” o inghetata (cu mare pofta!) si ne-am pozat! Iaca asa!

Inainte de plecare- aveam inca palaria mea!

Cu bunicu’

Cu bunicii paterni…le facem poze!

Ciocolata belgiana!

Cu vreo 3 minute inainte sa-mi ia vantul palaria

Nu mai pleaca barca asta?

Admiram peisajul cu seriozitate!

Brugges

Comments (16) »

Gratare la castel!

Daca tot v-am povestit ce am facut eu duminica…hai sa va zic cate ceva si de sambata. Sambata, cand a inceput sa ma incerce „noua farinigita” am fost la un gratar, la 40 de kilometri de Bruxelles, la un castel. Castelul este de fapt un ditamai domeniul unde se poate pescui, campa, unde se poate sta la soare sau la umbra padurii, unde ai pista de echitatie, vreo doua hectare de spatii de joaca amenajate, un palc de padure cu multeeee caprioare, o multime de rate de cate te impiedici, cateva  foisoare dotate cu gratare si mese …o minunatie…unde n-am auzit decat cantecul pasarelelor si rasetele copiilor. Ma tot uitam sa vad si eu vreun bortos care sa scoata sunete acute, asteptam o manea ceva…ca se potrivea cu fumul de gratar, niste maldare de gunoaie ramase de la grataragii care fusesera inainte…dar nimic! Ce „dezamagire”! Catinca „si-a dat in petec” cu varf si indesat…nici nu vreau sa va spun ce a ajuns in burta ei! Pentru ca eram un grup mare de romani, fiecare a adus de acasa de toate pentru toti. Asa ca grupul mare de copii…a bagat pe sub nasucuri capsuni, cirese, sucuri de portocale, batoane de kinder…atat cat sa-si umpla burticile.

Catinca a mancat coaste de porc…da, da…exact asa…eu, mama nebuna cu alimentatia, am lasat-o sa faca si ea macar o data ce vrea ea! Cu cirese dupa urechi a escaladat toate centrele de joaca, s-a tarat prin nisip, prin pamant, a hranit caprioarele care o lingeau pe degetele… Mai mult de atat, datorita (sau din cauza!) mamei nasului nostru a ajuns sa se dea si pe leaganul ala de care mie una imi era cel mai frica…stiti sforile alea de care este agatata o chestie pe care te sui, te tii de sfoara si iti dai drumul sa aluneci pe sfoara lunga? Scuzati ignoranta, chiar nu stiu cum se numesc, dar mi-a stat inima in loc cand am vazut-o cum se dadea si chiuia de mama focului!

A fost super frumos si daca nu aveam acea stare neplacuta de raceala incipienta, cred ca ma simteam si mai bine. In mod cert vom mai repeta experienta pentru ca tare ne-a palcut la toti 3!

Poze!

Toti copiii s-au ridicat de la masa…fomista mamei inca mananca!

Mititei!

Unul din cele doua lacuri si castelul!

O frumusete a naturii!

Catinca pe sforile alea!

Doua fete cucuiete!

Din nou caprioare

Cirese, capsuni, ciocolata, baietei si fetite!

Comments (7) »

Cetateanul conteaza!

De ceva vreme tot vreau sa povestesc ceva pe blog si nu am apucat! In fiecare luna, comunele (adica ceea ce la noi se numeste cartier!) editeaza cate o revista in care sunt scrise toate cele legate de cartierul respectiv: evenimente, targuri, expozitii etc. Luna aceasta am primit-o ca de obicei in cutia de scrisori. Sunt impresionata de felul in care unii inteleg sa-si respecte cetateanul de rand, consultandu-l in absolut orice decizie luata!

La doua strazi de aici, la intersectia mai multor stradute era un spatiu mare liber…cand m-am intors din Romania nu mai era liber…aparusera niste marcaje, un sens giratoriu…totul desenat cu vopsea si marcat cu niste chestii provizorii din plastic. Citesc in revista comunei…respectivele marcaje sunt cu adevarat provizorii, timp de doua luni. Doua luni in care, locuitorii comunei se pot duce la primarie si isi pot exprima parerea despre eficacitatea lui. Tot acolo sau pe internet poti veni si cu propuneri noi de modificare a marcajelor provizorii. Pe 31 mai, la primarie se organizeaza si o chestie ca un vot (la care poate participa orice locuitor al comunei) si se analizeaza toate propunerile primite. In functie de vot si de propuneri se demonteaza complet marcajele, se fac modificari sau se lasa asa cum sunt. Urmatorul pas este construirea giratoriului pe care se pun flori si marcaje reflectorizante.

Mi se pare o chestie foarte misto!

Leave a comment »

Mon amour…magarul!

Introducere

De curand, am gasit in cutia de scrisori, ca in fiecare luna, revista “comunei” (comuna, in acceptiunea belgienilor este echivalentul sectorului la noi!). Revista asta anunta in fiecare luna ce targuri, ce carnavaluri, ce evenimente culturale sau dedicate copiilor se vor petrece in luna in curs! De data aceasta insa, revista era un ghid turistic al “comunei”, cu parcuri, muzee si tot ce trebuie, descrise “ca la carte” cu istoric si tot ce trebuie. Uite asa am aflat eu de un alt parc – a se citi padure (ca la ei toate parcurile sunt ca o padure super ingrijita !) in care, pe una din laturi (este mare, are 4 hectare !) exista o mini-ferma a animalelor…ceva cam ca la noi in Pantelimon doar ca mai micuta. Aceasta mini-ferma este deschisa, gratis,in orice anotimp, tuturor vizitatorilor si gazduieste peste 40 de specii de pasari, cateva caprite, nu stiu cate specii de iepuri, un ponei de care eu sunt indragostita si un magar de care este indragostita, evident (avand in vedere existenta lui Coco), Catinca. Prima data am fost acum o saptamana cand am reputat (na, ca sa ma laud si eu putin !) prima mea victorie in materie de orientare si am reusit sa ajung intr-un loc in care nu mai fusesem, FARA gps. Era frig si urat afara si am stat 15 minute intre doua reprize de ploaie.

 Coco mon amour !

Primul pe care a pus ochii fi-mea a fost magarul pe care a inceput sa-l strige cat o tineau puterile « Cocooo, cocoicaaaaa ! », iar el, cuminte, desi poarta alt nume, s-a executat si a venit la gard ! Apoi a aparut celebrul ponei cu ochi albastri…este absolut ireal animalutul ala, parca e extraterestru…este primul exemplar cu ochi albastri pe care il vad in viata mea, un exemplar superb. Urmatoarea pasiune a Catincai este capra « vesela » …asa ii spune ea unei caprite de care a prins drag (se pare ca si reciproca este valabila !)- o caprita pitica, colorata, blanda cu o mutra haioasa foc…zici ca rade la tine !

 Toupie si Zorro !

A doua zi, Catinca s-a trezit foarte decisa (dupa ce cu o zi inainte povestise tuturor – bunici, taica-su !) ca ea vrea la animale….si am repetat miscarea. Atunci, am aflat de la ingrijitor ca sus-numitul Coco se numeste de fapt Toupie, iar frumosul cu ochi albastri, poneiul , se numeste Zorro….pentru Catinca a fost cam dificil sa le tina minte numele, dar s-a straduit ! Tot atunci ne-am imprietenit cu o rata (sau gasca…ca nu ma pricep !) care a vrut sa-i manance ciucurii de la fular Catincai si ne-a certat intens ca vnu rem sa ii dam….si cu « iepurele ciufulit » o specie haioasa foc de iepure cu urechi tuflite si o freza de zici ca i-a dat cineva cu bomba in cap !

 A treia oara !

In primele doua dati nu am avut aparatul la noi asa ca a treia oara ne-am decis sa pozam prietenii noi….zis si facut numai ca exact cine vroiam eu nu a vrut sa vina la poza : poneiul Zorro. Catinca s-a distrat de zor, iar eu am plecat amarata ca nu pot sa va pun povestea pe blog pentru ca nu aveam taman pozele cu favoritul meu…de’ fiecare cu febletea lui ! Ne-am intalnit din nou cu ingrijitorul care ne-a spus ca cei doi amici sunt blanzi, dar nu am avut curajul s-o las sa-si bage mainile prin gard. Capra vesela ne-a tinut companie cu botul scos jumate prin gard, etc, etc….totul bine si frumos !

Samedi, papa !

Sambata e ziua lui tati de hartuiala…asa ca eu shopping, tati …la animale cu fata si cu instructiuni clare sa-l pozeze pe Zorro. S-a intors cu toate sarcinile indeplinite si cu un copil foooarte fericit.

Asa ca, dragele si dragii mei….va prezentam noile noastre pasiuni, noii prieteni !

In ordinea preferintelor:

Toupie….zis si Cocooooicaaaaa !

Zorro, extraterestrul meu favorit !

 

Capra vesela si lipicioasa !

 

Iepurele ciufulit !

 

Rata certareata !

 

Altii!

Comments (6) »

Nani, nani…cantecul de leagan al picamerului!

Ora 8.20! Se zguduie patul! Nu, nu este cutremur! Aoleu copilu’! Se darama casa! Ce sa fie, ce sa fie? Deschid ochii gata sa sar din pat si il vad pe sotul meu in picioare langa mine: „O sa ai de tras cred zilele astea! S-au apucat astia de sus sa-si faca apartamentul!”

Se aud bucati de pereti cum cad, incepem sa nu ne mai intelegem unul pe altul! Constat uimita ca fata doarme…”nu pentru multa vreme, zice sotul meu care e gata de plecare!”

Imi pun papucii, imi iau o geaca pe mine si urc sa le sun la usa…nu aud…inutil…cobor si astept o jumatate de ora! Ma duc din nou…somnul meu s-a dus pe apa sambetei…in final imi raspunde un nene care imi spune spasit ca proprietara l-a asigurat ca a vorbit cu toata lumea din bloc si ca este ok.

Noi nu suntem toata lumea, dar totusi existam…si cum in „blocul” nostru nu sunt decat 4 apartamente din care doar doua locuite…ma intreb cine este „toata lumea”…poate doar scotianca de alaturi, femeie in varsta si cu probleme de auz! Ii explic frumos ca am copil mic si ca l-as ruga daca se poate sa nu mai bage picamerul de la 8 dimineata (sa inceapa si el de la 9) si sa respecte macar orele de somn de la pranz ale copilului. Cadem la pace pentru ora 14…il rog frumos sa-i transmita proprietarei ca in aceasta cladire locuieste si o familie cu un copil mic…in cazul in care nu cunoaste si ca normal si civilizat ar fi fost sa ne anunte si sa discute si cu noi! Imi spune cu regret in glas ca-i pare rau ca si el are copil mic si stie cat de mare este zgomotul, dar ca vreo 2-3 zile vom fi supusi la acest zgomot.

Cobor….trec 5 minute si picamerul reincepe. Casa se zguduie cu mine…in ritmul picamerului deja de o ora si!

Curios….Catinca inca doarme…asta in conditiile in care ii este foarte frica de zgomote de picamer si bormasini! Slava Domnului!

Sa vedem daca isi respecta promisiunea legata de ora 14…

Ma simt ca acasa in Romania…de ce oare????

Comments (7) »

Bataie cu bulgari si OMUL de zapada!

Nu o sa va vina sa credeti…nici noua nu ne-a venit, dar adevarul este ca azi am dormit cu totii pana la 12 (adica ora 11 a Romaniei!). O familie de puturosi! Asa ca programul nostru de mancare, de somn si de toate cele s-a dat peste cap! Catinca se va duce la nani de dupa-amiaza de abia acum (adica ora 16.00), iar eu ma voi apuca de facut mancare…ceva usor pentru Cati si o supita, iar pentru noi ceva super rapid…niste creveti cu sos de usturoi!

Am avut o super zi (ma rog…cat mai este din ea!).

Am facut impreuna cu printesa Catinca Barbie primul ei OM de zapada! Zapada de pe terasa ne-a fost suficienta pentru a face omul de zapada, aproape de marimea Catincai, iar cea din gradina ultra suficienta pentru a ne bate toti trei cu bulgari si pentru a ne tavali unii pe altii in ea! A fost super!

OMUL, a primit un nas de la Cati, un morcov de plastic din bucataria ei, un coif de hartie (sa vezi ce o sa tot fac eu coifuri pe umezeala asta, ochisori si nasturi din carbune de la tati. Imediat ce l-am terminat a inceput sa ninga cu fulgi mici si rari….de bine ce tati spusese ca ar fi frumos sa mai ninga putin ca sa se refaca „covorul alb” din curte.

Imediat ce am terminat in gradina…am fost somata sa-mi respect promisiunea de a monta toate acareturile primite de la Mosul, adica bucataria, compexul de ingrijire pentru bebe, patul….asa ca ne-am pus pe treaba!

Am demontat intai cortul, cu promisiunea solemna ca la vara il punem in gradina…si am inceput sa remontez toate nebuniile de jucarii carate Bruxelles- Bucuresti- Bruxelles. De montat le-am montat, le-am asezat pe pozitii dupa ce le-am mutat de vreo 50 de ori pentru a obtine configuratia optima…munca mi-a fost ingreunata considerabil de un alt cadou de la Mosul pe care acesta il lasase la nasii Catincai…un supermarket cu tot cu cos de cumparaturi. Am reusit! Acum mergem sa facem nani (desi numai de asta nu are ea chef!), apoi ne apucam sa umplem toate dulapurile de la bucatarie si sifonierul lui bebe…si vom fi gata cu „regatul Catinca”! Va vom posta imagini cu rezultatul final!

De abia dupa aceea cred ca voi avea liniste sa incep sa desfac valizele cu haine si alte alea….si sa scot casa la lumina…

Comments (6) »