Soarele de pe strada mea!

Sambata dimineta era cald rau in Bruxelles….evident, primul gand a fost sa mergem la mare. De aceasta data am ales Knokke, o statiune cunoscuta ca fiind „mai de fite” si mai animata. Oameni buni…astia nu stiu ce inseamna „de fite” (nu in acceptiunea romanului), iar despre animat….ca sa zic, un Neptun al zilelor noastre, nu in sezon, ci in afara sezonului. Statiunea, interesanta, frumos construita, pe alocuri luxoasa, dar destul de pustie pentru renumele pe care-l are. Plaja, plina,  un cort cu muzica, curata, frumoasa, fara balarii sau mizerii pe jos. Frumos, dar departe de a fi locul ideal pentru cineva care este obisnuit cu plajele cu adevarat animate ale altor tari. Ideal insa pentru a merge cu un copil ….

In drum spre Knokke s-a anuntat la radio ca, in cursul dupa-amiezii, vor fi furtuni care vin dinspre granita cu Franta…adica foarte aproape de unde eram noi. Am ajuns pe plaja, 25 de grade, apa extrem de calda, soare arzator. „S-a stins lumina” dupa vreo ora si nici nu am mai vazut soarele…am ramas insa inca vreo ora pentru ca fata se distra tare bine si nu erau semne de ploaie. Am asistat la reflux (aproape 60 de metri intr-un timp foarte scurt…maxim 45 de minute), ne-am plimbat pe nisipul ondulat de valuri si am strans scoici. Am pornit spre masina exact in momentul in care incepuse sa picure.

De la stanga la dreapta….Cati, mami si tati!

Cati a adormit destul de repede in masina…si a inceput si ploaia. Am trecut prin toate tipurile de ploaie:marunta si deasa, marunta si rara, picaturi mai si rare, picaturi mari si dese! Aglomeratie pe autostrada din belsug- toata lumea fugea de la mare de la Knokke si de la Osteende. Cand am intrat in Bruxelles, in jurul orei 8 era bezna ca la ora 11 (la noi se intuneca pe la 10.30!), un cer negru taciune. La coltul strazii noastre a inceput furtuna, o furtuna atat de puternica ca nu mai vedeam pe unde mergem cu masina. A urmat piatra…pietricele maricele cam cat juma de nuca (yeppp, nu mint!). S-a trezit si copilul de zgomotul lor! am bagat masina direct in garaj! Mda…o alta zi tipic bruxelleza. La ora la care scriu, cerul arata cam asa (sambata era mai rau de atat!):

Asta-i semn de alta furtuna! Din fericire, Catinca nu va mai cere sa mearga in parc pentru ca e rupta de oboseala (doarme!) – dimineata ne-am petrecut-o la piscina! 😀

Despre Brugges v-am mai vorbit. Cred ca va zic a mia oara deja ca daca ajungeti in Belgia, Brugges este un „must”. Numit si Venetia Belgiei, Brugges, m-a lasat duminica trecuta fara palarie. Imi luasem una la fel cu a Catincai, doar ca avea panglica turcoise. In timp ce-i priveam, de pe mal, pe tati si pe Catinca imbarcandu-se pe salupa ca sa faca o tura cu barca…m-a batut o pala de vant si am asistat neputincioasa la scufundarea palariei mele de pai…ehhh, asta sa fie paguba. In rest…a fost minunat. Am descoperit un alt Brugges, cel de vara, care este si mai uimitor decat cel pe care-l vazusem eu pe frig, ploi si zloata. n-am vrut sa ma duc cu ei cu barca pentru ca am vrut sa haladui pe stradutele inguste…un deliciu vizual. Din pacate, aparatul a ramas la sotul meu  si nu am putut fotografia cateva stradute pe care le-am descoperi si care m-au lasat fara grai. Inchipuiti-va niste stradute inguste, case tipice  Brugges(va dati seama din poze!) ale caror usi si tocuri de la geamuri erau vopsite in rosu. La fiecare geam erau jardiniere pline cu muscate rosii si albe….o incantare absoluta. Bunicii si-au facut propria plimbare, au mai stat la o terasa si ne-am raintalnit dupa vreo ora . Personajul principal al acestui blog, a inaugurat noua salopeta de la zara si  si-a luat de acasa umbrela de ploaie ca s-o foloseasca pentru a se apara de soare…ceea ce a si facut. Am „executat ” o inghetata (cu mare pofta!) si ne-am pozat! Iaca asa!

Inainte de plecare- aveam inca palaria mea!

Cu bunicu’

Cu bunicii paterni…le facem poze!

Ciocolata belgiana!

Cu vreo 3 minute inainte sa-mi ia vantul palaria

Nu mai pleaca barca asta?

Admiram peisajul cu seriozitate!

Brugges

Daca tot v-am povestit ce am facut eu duminica…hai sa va zic cate ceva si de sambata. Sambata, cand a inceput sa ma incerce „noua farinigita” am fost la un gratar, la 40 de kilometri de Bruxelles, la un castel. Castelul este de fapt un ditamai domeniul unde se poate pescui, campa, unde se poate sta la soare sau la umbra padurii, unde ai pista de echitatie, vreo doua hectare de spatii de joaca amenajate, un palc de padure cu multeeee caprioare, o multime de rate de cate te impiedici, cateva  foisoare dotate cu gratare si mese …o minunatie…unde n-am auzit decat cantecul pasarelelor si rasetele copiilor. Ma tot uitam sa vad si eu vreun bortos care sa scoata sunete acute, asteptam o manea ceva…ca se potrivea cu fumul de gratar, niste maldare de gunoaie ramase de la grataragii care fusesera inainte…dar nimic! Ce „dezamagire”! Catinca „si-a dat in petec” cu varf si indesat…nici nu vreau sa va spun ce a ajuns in burta ei! Pentru ca eram un grup mare de romani, fiecare a adus de acasa de toate pentru toti. Asa ca grupul mare de copii…a bagat pe sub nasucuri capsuni, cirese, sucuri de portocale, batoane de kinder…atat cat sa-si umpla burticile.

Catinca a mancat coaste de porc…da, da…exact asa…eu, mama nebuna cu alimentatia, am lasat-o sa faca si ea macar o data ce vrea ea! Cu cirese dupa urechi a escaladat toate centrele de joaca, s-a tarat prin nisip, prin pamant, a hranit caprioarele care o lingeau pe degetele… Mai mult de atat, datorita (sau din cauza!) mamei nasului nostru a ajuns sa se dea si pe leaganul ala de care mie una imi era cel mai frica…stiti sforile alea de care este agatata o chestie pe care te sui, te tii de sfoara si iti dai drumul sa aluneci pe sfoara lunga? Scuzati ignoranta, chiar nu stiu cum se numesc, dar mi-a stat inima in loc cand am vazut-o cum se dadea si chiuia de mama focului!

A fost super frumos si daca nu aveam acea stare neplacuta de raceala incipienta, cred ca ma simteam si mai bine. In mod cert vom mai repeta experienta pentru ca tare ne-a palcut la toti 3!

Poze!

Toti copiii s-au ridicat de la masa…fomista mamei inca mananca!

Mititei!

Unul din cele doua lacuri si castelul!

O frumusete a naturii!

Catinca pe sforile alea!

Doua fete cucuiete!

Din nou caprioare

Cirese, capsuni, ciocolata, baietei si fetite!

De ceva vreme tot vreau sa povestesc ceva pe blog si nu am apucat! In fiecare luna, comunele (adica ceea ce la noi se numeste cartier!) editeaza cate o revista in care sunt scrise toate cele legate de cartierul respectiv: evenimente, targuri, expozitii etc. Luna aceasta am primit-o ca de obicei in cutia de scrisori. Sunt impresionata de felul in care unii inteleg sa-si respecte cetateanul de rand, consultandu-l in absolut orice decizie luata!

La doua strazi de aici, la intersectia mai multor stradute era un spatiu mare liber…cand m-am intors din Romania nu mai era liber…aparusera niste marcaje, un sens giratoriu…totul desenat cu vopsea si marcat cu niste chestii provizorii din plastic. Citesc in revista comunei…respectivele marcaje sunt cu adevarat provizorii, timp de doua luni. Doua luni in care, locuitorii comunei se pot duce la primarie si isi pot exprima parerea despre eficacitatea lui. Tot acolo sau pe internet poti veni si cu propuneri noi de modificare a marcajelor provizorii. Pe 31 mai, la primarie se organizeaza si o chestie ca un vot (la care poate participa orice locuitor al comunei) si se analizeaza toate propunerile primite. In functie de vot si de propuneri se demonteaza complet marcajele, se fac modificari sau se lasa asa cum sunt. Urmatorul pas este construirea giratoriului pe care se pun flori si marcaje reflectorizante.

Mi se pare o chestie foarte misto!