Soarele de pe strada mea!

Ma gandeam eu ca intr-o zi o voi trai si pe asta…ca de’ niciun parinte nu e scutit de astfel de momente, dar nu ma asteptam sa fie asa. Dupa 3 zile de muci, fara febra, fara gat rosu, fara nimic, duminica seara, Catinca imi spune ca o doare in gat. Ignor momentul pentru simplul fapt ca tocmai ii pusesem picaturi in nas si m-am gandit ca este doar iritata de la mucisori. Ieri dimineata ne trezim tarziu si o simt ca frige putin. Ma ia cu transpiratii, ii iau febra, 38.6. Il sun pe taica-su care plecase dimineata cu tot cu bagaje dupa el. La ora 12 urma sa ia trenul catre Germania unde statea pana in seara asta. Ne hotaram sa duc fata la doctor. Cum pediatra pe care o aveam nu-mi place defel, sun o cunostinta si o rog sa ma trimita la pediatrul ei. Intre timp, temperatura urca la 38.9…taica-su se suie in tren si imediat ce ajunge acolo, coboara si se hotaraste sa nu mai plece. Vine acasa si plecam la doctor cu fata care avea deja 39.2. Inainte ii pun un supozitor cu paracetamol. Pediatra, o tipa in varsta, super atenta si foarte foarte draguta, ne tine vreo juma de ora pentru a face un istoric medical de la nastere pana in prezent, o consulta si o intoarce pe toate partile inca o jumatate de ora. Concluzie- viroza cuplata cu infectie la una din amigdale care este plina de puroi.

Paranteza: copilul asta a mostenit de la mine tot ce e mai rau!

Plecam acasa cu reteta pentru antibiotic si cu atentionarea ferma ca, timp de 3 zile este foarte posibil sa faca febra pana la 40 de grade.In mintea mea nici macar nu-mi pun problema de 40 de grade, doar fi-mea nu a depasit niciodata 39.6 …

Ajung acasa si bang! 39.6. Ce naiba fac ca tocmai ii dadusem inainte de plecare paracetamol. Febra era in crestere. O sun din nou pe doamna doctor care-mi spune sa-i dau si nurofen pentru ca doza de paracetamol pe care i-o dadusem era prea mica.

Ei bine, febra nu scade decat dupa vreo cateva ore, dar scaderea este mica si de scurta durata. Fata adorame la televizor cu capul la mine in brate…avea 38.6. Dupa vreo ora de somn simt ca-mi iau picioarele foc prin pernele pe care statea cu capul. Pun mana pe ea frigea rau de tot. O trezesc, ii iau temperatura: 39.7. Temperatura a ajuns rapid la 40, in ciuda compresei cu apa cu otet pusa pe frunte, in ciuda sosetelor cu otet care se uscau pe picioarele ei la fiecare 2 minute. Cand am vazut 40 pe termometru am intepenit….pentru cateva momente am stat si eu si ta-su si ne uitam unul la altul ca prostii gandindu-ne…spital sau ce?  Am decis, nu spital…cada. I-am facut repede un dus caldut, (la temeperatura corpului ne-incins de febra). I-a scazut febra la 39.8. Am tinut-o asa cateva ore bune…cu un copil cuminte ca un inger. Dupa cateva ore i-am pus din nou un supozitor si in 15 minute am vazut ca incepe s-o ia somnul. Am pus mana pe ea si mi-am dat seama imediat ca incepe sa scada…si a scazut extrem de repede.Intr-o ora si putin ajunsese la 38. Am facut un nou aranjament de somn…eu in sufragerie pe canapeaua facuta pat …prima data cand Cati doarme singur cu mami si una din putinele dati cand doarme cu mami. Peste noapte m-am trezit din 15 in 15 minute de grija, din cauza ca fi-mea doarme ca un taifun si eram mereu cu picioarele ei in cap, din cauza ca se dezvlea non-stop, de frica febrei…etc. Spre dimineata pe la 5 a facut din nou un 38.6 care a scazut dupa supozitor. Mititica s-a chinuit toata noaptea sa ma ia de gat, sa ma ia in brate, se lipea de mine…

Din fericire, azi nu a mai facut febra deloc…nu am depasit 37.3…dar sub antitermice administrate regulat. Acum doarme in patutul ei, dar tot nu mi-a trecut frica – vine seara si poate sa creasca febra…asa ca la noapte reeditam dormitul impreuna. Cam asta …voi reveni

In cazul nostru au fost 4. Am luat-o pe Cati de la gradinita cu mucii curgand. Din fericire, momentan nu are febra, doar ii curge nasul si cam atat, dar curge cu „avant”. Norocul nostru ca e weekend si poate, sper, am timp s-o pun pe picioare pana luni.

Taica-su a fost bolnav zilele astea, dar nu cred ca a luat-o de la el ci de la gradinita pentru ca la el a inceput cu dureri de gat mari si nasul nu i-a curs mai deloc….asa ca, ma rog sa nu o fi luat de la el ca treaba cu gatul pe mine una ma sperie, dupa faringitele alea nenorocite pe care le-a facut in primavara. M-am uitat si nu are gatul rosu, dar asta este neconcludent pentru moment. Vom vedea maiine.

Ps: Azi a mancat pentru prima data carnati (de vaca). Zice ca i-au placut, dar ca a usturat-o limba de la ei si ca supa era cam sarata in comparatie cu supa facuta de mine.

Cand eram copil imi placea sa mesteresc tot felul de chestii. Azi, fac la fel…adica, intr-un fel, sunt tot copil. Partea asta creativa o mosteneste si Catinca, chiar daca, pentru moment, nu se descurca singura. Ii place sa faca lucruri noi, sa invete „chestii” si este foarte indemanatica. Spre deosebire de ceea ce aveam noi, in copilarie, adica hartie creponata, glasata si lipici…acum exista toate minunile pamantului. Se spune ca din cauza multitudinii de jucarii care exista in magazine, copii au tendinta sa nu se mai simta atrasi de jucariile facute de manutele lor. Se poate sa fie adevarat, dar aici, in Belgia se pune un accent foarte mare pe creativitate, pe lucruri facute de mana ta si exista multe magazine si  multe raioane dedicate- asta ca sa nu vorbesc despre atelierele de creatie dedicate copiilor de la 3 la 100 de ani!:D

Acum cateva zile ma uitam cu fata intr-o carte pe care a primit-o de ziua ei – Mega Activitati. Cartea, interesanta, pentru copii ceva mai mari. Poate putin invechita ca tehnici (comparativ cu ceea ce exista acum). In aceasta carte am gasit un subiect super: cum sa faci o casa din cutii de carton. Catinca si-a dorit-o imediat si m-a intrebat de ce nu facem si noi una.

Ei bine, ieri, cand o duceam la gradi am trecut pe langa un magazin nou deschis, foarte aproape de noi. Este un magazin de creatie, de peste 800 de m in care gasesti absolut tot ceea ce ti-ai putea dori pe acest Pamant: pictura, material pentru a crea bijuterii, stampile pentru copii, materiale pentru scrapbooking, materiale pentru mozaic…absolut tot…inclusiv materiale pentru a-ti crea propriile oglinzi, rame foto, globuri…ce mai! Ne-am dus acolo ieri dupa ce am luat-o de la gradi (12.30) si am plecat pe la 14.00. Parca eram un copil scapat in atelierul lui Mos Craciun. As vrea sa le fac pe toate, sa incerc fiecare chestie din magazinul ala…pur si simplu mi-a luat mintile!

Ca urmare, m-am pus pe cumparat (nu discutam despre sumele cheltuite da?) pentru casuta noastra de papusi. Am luat pentru inceput hartia pentru exterior, parchetul pentru interior (adica hartie imprimata ca un parchet) gresia pentru baie (tot hartie), niste oglinzi miniaturale, hartia pentru acoperis, materialele pentru geamuri si jaluzele. Chiar vreau sa-i fac o casa sa stea pisica in coada! Am luat si niste material pentru covoare, ceva decoratiuni autocolante pentru pereti, niste cosulete miniaturale si gardulet pentru terase. Azi trebuie sa ma duc sa mai iau material pentru geamuri ca nu-mi ajunge si niste iarba si niste flori pentru jardiniere. Pur si simplu nu va dati seama ce este acolo. Daca m-ar lasa astia sa fac niste poze nici n-as sti ce sa pozez intai.

Ne-am pus pe treaba…evident ca acea carte a fost doar orientativa pentru ca nu aveam cutii de pantofi de aceeasi dimensiune, vroiam sa fac terase si balcoane (care acolo nu existau) si ma rog…alte idei in plus. Mi-a luat doua ore sa reusesc sa potrivesc toate cutiile, inca o ora sa desenam geamuri si usi si sa le decupam cu „cluterul” (cutterul). In tot acest timp, Catinca a tinut de cutii, a lipit cu scoch, a mazgalit geamuri pe cutii (cu alta culoare ca sa nu confundam) si a vorbit continuu.:D

A decis ce va fi in fiecare camera, unde vor fi scari si am hotarat sa folosim si podul casei pentru una alta. Tot ea a ales la magazin hartia pentru exteriorul casei (galben pai, eu as fi ales un model cu o caramida aparenta, dar e casa ei), culorile pentru geamuri (verde pal si verde inchis) si gardurile albe pentru terase. A mai luat niste animalute din placaj pentru agatat pe pereti.

Singura poza pe care o am cu „casuta in devenire” este cea de mai jos…pentru ca ieri nu gaseam aparatul foto. Ca atare…asa arata in acest moment casa! Stiu ca nu intelegeti prea multe, dar voi posta progresele ca sa vedeti ce a fost si ce devine. Indiferent cum v-a fi…sunt convinsa ca ea o sa fie foarte fericita si o sa incerc s-o invat sa participe cat mai mult la acest proces de „construire” indiferent cate boacane trebuie sa repar eu! 😀

PS: Intre noi fie vorba…eu cred ca sunt mai entuziasmata de proces decat ea…. 😀