Archive for Povestea iepurasului Bocanila!

Parabenii, o alta strategie de marketing?

Am promis la un moment dat ca voi scrie despre parabeni.  Am inceput sa caut prin domnu’ gogu (google) despre parabeni in momentul in care, un numar restrans de persoane (bio 100%) s-au uitat crucis la mine cand am spus ca eu am folosit si folosesc cu mare incredere Mustela, atat pentru copil, cat si pentru mine. Da, Mustela contine parabeni. Mustela si peste 80% din cosmeticele pe care le folosim (sampoane, geluri de dus, creme, deodorante etc). Mai mult de atat,  parabenii sunt prezenti in stare naturala (deci nu parabeni de sinteza ca aceia din cosmetice) in peste 120 de plante si alimente.. si asta nu o spun eu ci o multime de biologi. Daca ar fi sa ne luam dupa continutul natural de parabeni, ar trebui sa nu mai punem vreodata gura pe afine si pe zmeura – primele contin methylparaben, iar celelalte propylparaben. Daca ar fi sa ne luam dupa toate studiile…ar fi bine sa ne „hranim” cu aer (ba nu, nici cu ala ca e poluat) si sa mancam rabdari prajite (nici alea…ca provoaca stress). Redevenim seriosi….

Ce sunt de fapt parabenii? Ce proprietati au aceste substante? Cine ne spune ca sunt buni, cine ne spune ca sunt rai? Cine si ce ne demonstreaza una sau alta dintre teorii? Pai…hai s-o luam pe rand.

Parabenii au inceput sa fie utilizati acum mai bine de 40 de ani in industria  alimentara (biscuiti, mezeluri), cosmetica si farmaceutica, devenind in scurta vreme cei mai utilizati conservanti. Principalul lor scop/efect este acela de a proteja utilizatorii produselor respective de infectii si pentru a pastra, vreme indelungata, calitatea produsului in care sunt introdusi. Cu alte cuvinte au puternice proprietati antibacteriene si antifungice. Parabenii sunt derivati ai acidului benzoic si pot fi prezenti pe etichetele produselor sub diverse denumiri: metilparaben, propilparaben, butilparaben, ethylparaben, isobutylparaben.

De cativa ani incoace, parabenii au devenit un fel de „oaie neagra” a industriei cosmetice. Nu intamplator, spun unele cercetari, momentul declansarii campaniei acerbe anti-parabeni coincide cu un bum al produselor cosmetice bazate pe ingrediente naturale. Sa fie o alta strategie de marketing dusa la extreme sau exista un ceva real in toata povestea? Ei bine, dupa cele ce am citit parea sa existe un ceva real, dar si o „minunata” campanie de marketing impotriva produselor de sinteza, campanie dusa pana acum fara un succes rasunator de companiile care arunca pe piata din ce in ce mai multe produse asa-zise naturale. In sprijinul afirmatiilor mele voi reveni cu cateva date mai tarziu.

Toata povestea si campania anti-parabeni a fost declansata de un studiu (ca doar toata lumea se bate in studii peste studii in ultimii ani) facut de un nene profesor de la Universitatea Reading, studiu care a fost publicat in 2004 in Journal of Applied Toxicology. Acest studiu  sublinia ca exista o legatura intre parabeni si cancerul de san, prin faptul ca acestia stimuleaza productia de estrogen. Totusi, acest studiu nu a fost suficient de bine argumentat lasand loc pentru numeroase intrebari si numeroase argumente care veneau sa-l „darame”: el nu a demonstrat care este rolul negativ al parabenilor asupra organismului, nu a expus care este concentratia de parabeni intr-un organism care nu „utilizeaza” parabeni sintetizati, nu a aratat care este legatura clara intre parabeni si aparitia cancerului de san etc. Foarte multe organisme specializate au reactionat, in urma acestui studiu care a generat o intreaga polemica, venind cu studii mult mai aprofundate legate de subiect.

FDA (Food and Drug Administration) a publicat de nenumarate ori studii legate de acest subiect precum si lamuriri privind regulamentul Federal Food, Drug, and Cosmetic Act privind comercializarea produselor cosmetice.

In linii mari cosmeticele nu au voie sa ajunga pe piata daca contin substante interzise de regulamentele internationale (cum ar fi gudron exceptat numai in cazul vopselelor de par). FDA a subliniat in materialele publicate ca exista informatii clare in ceea ce priveste faptul ca activitatea estrogenica  este „implicata” in producerea cancerului de san si ca este un fapt medical deja demonstrat. Cu toate acestea, chiar si in conditiile in care parabenii ar putea fi responsabili de „copierea/reproducerea” unei astfel de activitati…efectul lor este mult mai mic decat al estrogenilor prezenti in mod natural si sintetizati de organismul uman. O concentratie mai mica de 25% de parabeni este inofensiva pentru organism, in conditiile in care, in mod normal, in industria cosmetica, concentratia de parabeni este de 0,01%-0,03%. Organizatia care se ocupa de revizuirea ingredientelor cosmetice (CIR) arata  si ea, prin numerosele studii, facute cu regularitate, (incepand din 1984) ca folosirea parabenilor in industria cosmetica nu este periculoasa. Ulterior articolelor publicate de catre acestia a aparut o noua teorie care mie mi se pare  interesanta: teoria strategiei de marketing despre care va vorbeam mai sus. Spunem mai sus ca 80% din produsele cosmetice contin parabeni….asta inseamna ca 80% din firmele de cosmetice ii foloseau.  Restul de 20% sunt firmele care se lauda si expun pe produse faptul ca sunt Paraben Free. In urma unui „scandal” de proportii, industria cosmetica este zguduita si cele mai multe firme dintre cele 80% sunt nevoite sa ia masuri pentru ca altfel pierd bani, multi bani. Pana scot ele parabenii din produse (lucru destul de complicat ca sa nu spunem aproape imposibil pentru o gama atat de extinsa de cosmetice) ceilalti 20% se grabesc, „calcand pe cadavre” si aruncand pe piata tot felul  de studii mai mult sau mai putin fondate legate de parabeni (ok, putin exagerat, dar ca sa intelegeti mai bine strategia) sa-si ocupe un loc bunicel pe piata si sa urce pe scara vanzarilor. Dar daca cei 80% ar putea ascunde  potentialele efecte negative ale parabenilor chiar exista? Aceasta varianta este extrem de putin probabila, din punctul meu devedere,  avand in vedere ca niciunul din organismele abilitate nu s-a decis sa interzica parabenii in cosmetice pe motiv ca nu s-a demonstrat inca efectul lor negativ. FDA a decis ca utilizarea parabenilor este sigura.  La fel si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii). La Fel si Comisia Europeana. Ca atare, in acest moment, in ciuda tuturor polemicilor, studiilor si duelurilor toate institutiile care au ceva de spus in ceea ce priveste continutul de parabeni au o pozitie clara: pro-parabeni.

Va vorbeam mai sus de teoria  strategiei de marketing….nu s-a intamplat asa cum au spus-o cei de mai sus….totusi o farama de dreptate au avut. In urma polemicilor create legate de parabeni s-a inregistrat o scadere a vanzarilor la unele produse care contin parabeni si o crestere la unele produse clasificate ca fiind naturale si Paraben Free.  Urmarea? Unele dintre marile companii de cosmetice au inceput sa simta puternic in coasta efectul „curentului anti-paraben” si sa scoata din unele produse parabenii. Costurile au fost uriase si a trecut destul de putin timp de la momentul acestei schimbari pentru a se putea trage linie si a se putea spune daca a meritat. In acelasi timp, produsele pe care scrie mare Praben Free au capatat, in ochii „impatimitilor cititori de studii si increzatori in efectele nocive a tuturor lucrurilor care ne inconjoara” o aura idilica….si s-au repezit catre ele. Acesta a fost momentul in care „strategie de marketing” a venit din directia inversa. Comerciantii au venit cu reversul medaliei….adicatelea cu studii in care au aratat ce „bune” sunt produsele fara parabeni sau care in general nu contin conservanti. Nu am pun accent pe acest lucru prea mult…esenta ideii (studiilor) este aceea ca acestea releva faptul ca inlocuitorii parabenilor (Triclosan, Methylisothiazolinone, Imidazolindinylurea etc) sunt mult mai „rai” decat parabenii si genereaza probleme de sanatate mult mai mari.  Alaturi de acestea sunt subliniate efectele puternic alergene si nu numai ale produselor asa-zise bio. Acestea folosesc in loc de conservanti alcool si uleiuri esentiale ale caror efecte puternic alergene sunt deja ultracunoscute.

Credeti ca razboiul s-a diminuat? Nopppp….agresion comes back….au aparut noi studii care vin si sustin efectele nocive ale parabenilor asupra sanatatii. Unul dintre acestia spune ca da, intr-adevar, parabenii continuti de  cosmetice si alimente nu sunt responsabili pentru problemele de sanatate pe care le putem avea, decat daca se ia in calcul ca acestia se „cupleaza” in organism cu parabenii asimilati in mod natural de cropul nostru (adica de cei „luati” din alimentatia naturala). Cu alte cuvinte se cumuleaza doua surse de parabeni din care rezulta un „tot”…daunator. Ok, asta suna ceva mai plauzibil….daca totusi ne-ar fi spus si noua cineva, printr-un studiu 😀  care este concentratia de parabeni asimilati natural (in tot ceea ce am citit eu nu am gasit nicaieri vreo specificatie in acest sens). Studiul continua, argumentand ca daca acest „tot” este cumulat cu alti factori cu toxicitate mare (gen fumat, poluare etc) pot aparea probleme de sanatate. …si uite asa, iar se darama sandramaua pentru ca iar nu reusesc sa ne convinga cu nimic. O multime de substante cumulate cu factorii toxici duc la probleme de sanatate…si grasimea din carne si sarea in exces, si zaharul in exces…etc si nu le-a interzis nimeni. Ei vin insa sa ne spuna ca infertilitatea masculina, in 15% din cazuri,  are la baza faptul ca barbatii nostri se cam parfumeaza, folosesc geluri de dus si deodorante.  Pai sa faca bine sa nu mai faca asa ceva! 😀

In concluzie….atentionarea este de luat in seama …dar cam atat. Ok, in mod clar nu iese fum fara foc, dar daca fumul asta este doar un abur subtirel, fara consistenta si fara amenintare clara ca acolo este o vapaie….de ce l-as lua in calcul? Nu „vanez” produse Paraben Free, nu mi-am schimbat nimic din obiceiurile cosmetice avute pana acum.

Intr-un mod superficial (sau nu?) refuz sa ma alatur curentelor si modelor nefondate, nedemonstrate si nerecunoscute stiintific. Refuz sa intru in „armata” celor care se lasa pacaliti de tertipurile comerciale ale unei gasti sau a celeilalte…pentru ca ei castiga bani de pe urma acestora, iar eu, in mod clar as pierde bani, cheltuind mai mult pe produse asa-zise „safe”.  Citesc, ma informez si aleg sa judec cu creierul meu….si in acest caz concret creierul meu spune in mod clar ca din moment ce nu au fost interzisi este extrem de clar ca nu exista suficiente date care sa demonstreze ca sunt nocivi. Din moment ce nu exista suficiente date …in ciuda sutelor de studii si cercetari (care se „incapataneaza” sa nu demonstreze concret implicarea lor in problemele de sanatate), inseamna ca intr-adevar nu s-a descoperit nimic concret care sa arate legatura lor cu cancerul de san sau cu infertilitatea masculina. Asa ca pana la noi dovezi ma incapatanez sa ma cremuiesc, sa ma spal si sa ma dau cu deodorant cu parabeni…si sa folosesc Mustela….iar sotul meu, care cred ca nici nu si-a pus pana acum problema de paraben free or not….se da cu mare avant cu deodorant si se spala cu geluri de dus frumos mirositoare. 😀

Comments (15) »

De duminica….

Azi am gatit ceva usor..o salata orientala si o fripturica. Acum am comanda de pizza (de la tati si de la Cati) asa ca ma infig curand in legumele disponibile prin frigider si ma apuc de treaba.

Ma chinui sa pregatesc o surpriza concurentilor…si deschid cu emotie fiecare email primit…ca sa vad ce minuni au creat cele care s-au inscris. Sunt  uimita, fericita si extrem de placut surprinsa….dar despre aceste lucruri mai tarziu.

M-am apucat serios, de cateva zile, de casa mea de colectie…am „zugravit-o” pe afara, i-am pus caramida si barne de lemn…mai am ceva detalii de finisat.

In aceasta dupa-amiza am program de creatie cu fi-mea…azi avem ca tema felicitarile desi, in ultima vreme, este din ce in ce mai pasionata de tehnica decoupage.

Maine este Valentine’s Day, dar nu am planificat nimic pentru ca tati lucreaza pana tarziu…

Poimaine vine sora-mea…asa ca o sa am dimineata de facut un drum pana la aeroport…

Ieri am fost in „permisie” – tati a stat cu fata si eu am fost la shopping si am achizitionat cate ceva pentru „iepurasul” Catincai+ cadou pentru tati (Valentine’s day). Ca niciodata, n-am avut chef de shopiing asa ca m-am intors repejor acasa.

E duminica…si o simt…mi-e asa de lene sa fac orice…chiar si sa scriu

Poate imi revin mai tarziu 😀

Comments (3) »

Comercial sau nu…

Comercial sau nu, Valentine’s day a prins peste tot in lume. Ca avem si noi Dragobetele (a carui poveste este chiar frumoasa) ok, dar cui ii pasa, in afara celor din zonele unde inca se mai respecta aceasta traditie?! Valentine’s day, dincolo de semnificatie (care piere incet, incet sub maldarele de inimioare de plus) a fost sau a devenit in ultimii ani o adevarata „industrie” si un motiv mai bun decat orice sa petreci…cu prietenii, cu iubitul, sa mergi la petreceri tematice, sa te costumezi, sa iti cumperi haine noi (de preferinta rosii ca de’). Sunt impotriva acestei sarbatori? NU. Sunt pentru…NU. Sunt undeva la mijloc. De ce? Pai sa vedem:

Intr-o lume din ce in ce mai gri, cand sarutul a devenit de cele mai multe ori o chestie „aruncata din varful buzelor” ca semn de „la revedere” sau o chestie extrem de  intima, care isi regaseste romantismul in patul propriu si personal, intr-o lume in care rar mai vezi tineri pe banca in parc sarutandu-se cu foc, intr-o lume innorata, in care uitam sa zambim, sa ne imbratisam (sau o facem fugitiv, ca un gest reflex), sa fim atenti la cei de langa noi …ei bine, in aceasta lume plina de grijile de maiine, Valentine’s day readuce, macar pentru o zi, sentimentul acela placut in care el o strange pe ea de mana si o priveste gales in ochi, in care ea simte „fiorul”…visez nu-i asa? 😀 Poate…dar sigur readuce zambetul pe buze, readuce, macar prin sonoritatea numelui si prin prezenta comerciala a sarbatorii, putina culoare si un gand bun…care se materializeaza intr-un buchet de flori, un cadou sau macar o vorba buna.

Eheee maica, pe vremea cand eram eu tanara 😀 mi-am umplut iubitul (actualul sot) cu perne inimioara (ca de’ atunci nu aveam finante de mai mult), cani cu „LOVE” si alte nimicuri din astea…dincolo de ele au ramas insa amintiri – petreceri de Valentine’s day la care am fost pe vremea cand el lucra in radio, poze cu noi razand, imagini frumoase…ok, toate avand ca fundal niste inimi uriase din baloane sau alte materiale- so commercial! 

Ce naiba este atat de magic la Valentine’s day? Nimic…banuiesc ca o popularizare a Dragobetelui (si poate un nume mai reusit) la scara larga, l-ar putea face la  fel de „industrie” ca si pe Sfantul Valentin. Magice nu sunt inimile de toate culorile care invaluie fiecare oras din lume, nici ofertele tentante de lenjerie intima din dantela fina rosie ca focul…magic este sentimentul pe care ti-l da faptul ca este sarbatorita dragostea…desigur, iar discut din prisma mea, „aia de-am fost odata tanara”. Cred insa ca doar pentru noi, astia trecuti de adolescenta, Valentine’s Day mai are o semnificatie care ne trimite, macar tangential, catre dragoste. Pentru adolescentii de azi, Valentine’s  Day a devenit pur si simplu „partyyyyyy”. Un  party la care e musai sa ai rochie noua, cat mai sexy, ceva lenjerie rosie care sa se intrevada  provocator pe sub topul transparent si prilejul de a o face „lata” comentand adolescentin ce a mai facut „cutarita”. Ii acuz? Nop. Ma sperie insa putin ideea pentru ca si eu sunt mama de fata si, in mod cert, asta este unul din lucrurile la care constientizez ca sunt „depasita” (macar de-ar fi asta marea problema a vietii mele). De unde le stiu pe astea cu adolescentii maica? Pai va spusei ca am o sora de 15 ani….care, acum o saptamana, il tara, cu mare febrilitate, pe taica-miu prin mall ca sa-si cumpere rochie pentru petrecerea de Valentine’s day de la ea de la scoala. Da, da…la ea la scoala…party de „love”…ce-a ajuns domne’ lumea asta!!! Acum nu, serios, ce-ati vrea sa sarbatoreasca adolescentii? Ziua recoltei? Party de 1 martie in care baietii sa puna sfiosi, pe  pieptul umflat de push-up al fetelor, cate un  martisor?  Sau poate un party in cinstea mamelor, pe 8 martie…in care sa fie invitate toate mamicile de adolescente? 

Revenind la mine…asa mai coapta cum sunt…am facut imprudenta sa pomenesc fata de Catinca de Valentine’s Day…evident ca au urmat intrebarile de rigoare si, evident, i-am explicat cum e cu dragostea- ceva de genul: mami il iubeste pe tati, tati o iubeste pe mami asa cum printul o iubea pe barbie (misto comparatie nu…ca numai barbie nu sunt eu si nici el nu este Ken :D)…”Dar si pe mine  iubiti”…Hmmm… da, dar stai sa vezi ca Valentine’s day se sarbatoreste de catre femei si barbati care se iubesc unii pe altii…”asa ca tine si ca tati…adica e o chestie pentru mamici si tatici?”…mda, intr-un fel…si oamenii isi fac un cadou dragut, flori, haine, o atentie …o cina la restaurant…”pai tati iti aduce flori tot timpul si noi mergem la restaurant cand avem musafiri din Romania”….da, dar asta e ceva special….”adica special ca si cum ar fi ziua cuiva si da petrecere?” ….inutil sa va spun ca discutia a tot continuat pana a deviat la: „pai daca e ziua indragostitilor…trebuie sa-i fac lu’ tati un cadou…ca eu sunt fetita si el e baiat”. Bun si asa…desi as spune, privind in viitor, nu tocmai productiv si logic…:D. Asa ca i-am facut impreuna lui tati un cadou…:D…de la iubitele lui!

Azi, sotul meu care atunci se opreste la cumparaturi in supermarket vine de regula si cu trandafiri (ca aici se vand si la supermarket)…a venit cu un buchet de trandafiri…Catinca a asteptat sa iasa taica-su din camera si a venit si m-a intrebat soptit: „mami e ziua indragostitilor, ma duc sa aduc cadoul pentru tati?”. I-am dat „la loc comanda”  si i-am zis ca-i spun eu cand e ziua indragostitilor.  Asa ca e clar, bietul meu copil n-a inteles nimic din ceea ce nu am stiut eu cum sa-i explic, iar eu am ramas fara surpriza pe care vroiam s-o fac sotului pentru ca a pus Catinca stapanire pe ea si „ea a facut-o”! 😀

Revenind …n-am pijama cu inimioare, nu mi-am cumparat niciodata lenjerie sexy special pentru Valentine’s Day, nici rosie nici de alta culoare, lumanari parfumate nu aprindem (ca sotul meu nu suporta mirosurile de lumanari parfumate), dar Valentine’s Day l-am sarbatorit, in felul nostru, de fiecare data de cand suntem impreuna. Comercial sau nu…ne-a adus zambetul pe buze si ne-a facut sa ne simtim bine…sa ne oprim macar o zi pe an din ganduri, mutre preocupate si orice alte lucruri care intuneca iubirea.

Ok…in final,  iubirea nu se sarbatoreste intr-o zi anume…se traieste zi de zi, este o constanta a vietii noastre (sau asa ar trebui sa fie), este acolo si da, la maturitate ea nu mai trebuie „strigata” in fata lumii intregi pentru ca pana la urma de aia esti la maturitate. Iubirea nu este numai pasiune..ea este un cumul de multe lucruri si sentimente,  dar oare nu credeti ca, macar o zi pe an, e bine sa ne amintim cum este sa te dedici numai ei, numai iubirii, s-o simti asa…ca la inceputuri? Asa ca eu dau „comercialul” la o parte si pastrez „miezul”, esenta acestei idei.

Sa iubiti si sa fiti iubiti!

Noapte buna

Comments (5) »

Blog de Blog, Gala Blogurilor 2010

Am citit si eu azi, pe blogul doamnei Lucia Verona despre leapsa, lepselor lansata pentru desemnarea celor mai bune bloguri ale anului 2010. Pana azi nu citisem blogul acestei doamne si recunosc, mi se pare foarte interesant, fapt ce ma va face sa-l urmaresc si de azi inainte.

Pana sa va spun cum e cu nominalizarile si cu regulamentul am sa fac totusi niste comentarii. Blogosfera „mamiceasca” nu prea prezinta interes in astfel de gale. Motivul este probabil acela ca sa crede ca noi postam pe blogurile noastre exclusiv despre scutece si biberoane (chiar si asa nu cred ca ar fi ceva rau pentru ca existenta acestei micute parti blogosferice a demonstrat, in timp, ca ne putem ajuta unele pe altele  in probleme „tehnice” gen biberoane, dar si in probleme de educatie, dezvoltare personala, formare a copilului etc, etc…lista o stiti si voi fara sa o mai spun eu). Uimitor este insa, ca desi este vorba despre copii si despre educatia lor, in astfel de topuri apar categorii gen moda sau bucatarie – nu ca as avea ceva cu moda sau bucataria (din contra, sunt o parte extrem de importanta din viata noastra). Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca totusi, categoria „blog de parinte” exista, este justificata, este extinsa (doamna Verona poate verifica acest lucru) si este interesanta. Cei mai multi parinti posteaza zilnic despre copiii lor, dar si despre educatie, despre oportunitate, despre „oferta” lumii pentru copii si pentru adulti, despre viata, psihic, despre carte pentru copii, despre cultura pentru copii, despre MULTE SI IMPORTANTE in contextul in care educatia generatiilor noi „au luat-o la vale” (in ceea ce priveste dezvoltarea personala si cultura), aducand la rang de „exclusiv” calculatorul si televizorul. A nu se intelege ca o acuz pe doamna care a avut aceasta frumoasa initiativa ca a respins introducerea unei astfel de categorii in concurs – incerc doar sa-i subliniez ca un blog de parinte inseamna mult mai mult decat scutece si ca este, intr-un fel aparte, un blog care reuneste, uneori cu mai multa „arta scriitoriceasca”, multe din categoriile prezente in topul blogurilor.  

Acestea fiind spuse ….leapsa – lepselor:

Ce trebuie sa faceti pentru a participa si pentru a va inscrie: cititi pe blogul doamnei Verona regulamentul, preluati lista (de mai jos) pentru nominalizari, faceti nominalizarile proprii (puteti face mai multe nominalizari la fiecare categorie, puteti inclusiv sa va nominalizati pe voi), dati leapsa mai departe si apoi puneti un link cu postarea voastra pe blogul doamnei Verona. Eu va urez succes tuturor!

Nominalizari

1. Marele premiu – Pentru că-mi place – nu se acorda pentru ca nu ma pot decide 
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie)- Irizatii, pentru ca e talentata si o citesc cu mare placere
3. Blogul cu cel mai mult umor –Lumea lui Guguluf , pentru stilul nonconformist, plind umor si uneori de „aciditate”
4. Cel mai bun cititor/comentator – Kabea , pentru ca imi place ce-mi zice :D, Intamplari din stup , pentru ca nu mai uita niciodata si are mereu o vorba buna pentru mine,
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei Caprele Irinucai , pentru ca pe blogul ei gasesti mereu lucruri noi si frumoase de citit si de facut
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic – nu se acorda
7. Cel mai informat blogger Razvan Exarhu
8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Ghiocela, pentru ca o admir pentru pasiunea si felul in care isi scrie blogul, My Way Home  , pentru ca scrie frumos si despre de toate, Mama si iubita, pentru ca o citesc cu mare placere, Un blog mediocru , pentru ca „isi face simtita prezenta” pe blogul meu cu mentiuni mereu pertinente, Zicolorata , pentru ca o citesc cu mare drag

9. Cel mai bun blog al unui ziarist – nu se acorda pentru ca fiind de meserie ziarist voi fi subiectiva
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) – Lentila de cauciuc, un blog de fotografie facuta din suflet, Emotii din viata , pentru ca Diana stie sa faca fotografii

12. Cel mai bun blog de sport
13. Cel mai bun blog de muzică
14. Cel mai combativ blog
15. Cel mai activ blogger
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul. – Laura, pentru ca face ceva ce si mie imi place sa fac, dar o face cu magie si imaginatie.
18. Premiul de popularitate – Jurnal din burtica, Bogdana, pentru ca este o mama frumoasa, curajoasa, care spune ce are de spus si face ceea ce trebuie sa faca, Cojocarii si Jurnalul Dariei Nicole, pentru ca imi sunt dragi si mi-au intrat la suflet, Despre sufletul meu  , pentru ca seamana atat de mult si atat de des cu sufletul meu.

LEAPSA  merge mai departe la toti nominalizatii si la cine mai doreste!

Comments (28) »

Pizza time

Pai da, ca daca a fost la regim nu tu rosie, nu tu aia, nu tu ailalta…..in seara asta am „produs” o pizza eu si una ea! Eu cu ciupercute, ardei gras, curcan, rosie, morcovel, masline verzi, rosii si casacaval. Ea a facut una miniaturala cu masline, cascaval si branza. Rezultatul a fost unul delicios dupa cum declara mica maimutica.

A ei….

A mea….

PS: Sunt fericita, azi mi-am luat sevalet…pandeam de multa vreme o oferta…de maine ma apuc de treaba ca acum nu mai pictez in poala!

Comments (8) »

Sandvisul pisicii Hello Kitty

Pana sa-l primim, „sandvisul pisicii” era o inventie a parintilor sau bunicilor mei care vroiau sa ma faca sa mananc. Ca sa o distrez pe Cati (ca de mancat mananca fara „artificii” de acest gen) am readus in viata mea sandvisul pisicii. Habar nu aveam ca Mos Craciun stie si el ce este ala si inca stie despre unul adevarat. L-a lasat la prietena mea Mada si da, este vorba despre cine alta decat Hello Kitty. Asa ca, draga Mosule si draga Mada, aparatul de facut sandvisul pisicii a ajuns cu bine in Belgia si functioneaza. L-a testat si Catinca (si noi! :D) si face niste sandvisuri super! Pasiune nu alta!

In alta ordine de idei…frateeee, astia nu stiu ce sa mai inventeze ca sa te faca sa dai banu’.

In imagine…Hello Kitty cea care face sandvisuri.

Comments (2) »

Aceeasi Craciunita…difera anii!

Am tot vrut sa fac aceasta postare, inca de la Craciun, dar imi lipsea anul 2008 (pozele erau aici, in Belgia). Iaca, mai bine mai tarziu decat niciodata: Catinca de Craciun… (din 2008 imbraca aceeasi rochita de Craciunita…care se scurteaza de la an la an! 😀 – anul acesta am descusut volanele de la maneci pe care le facuse strabunica Mia ca sa nu fie manecile prea lungi)

Craciun 2007

 

Craciun 2008

 

Craciun 2009

 

Craciun 2010

 

Comments (7) »

Am descoperit inamicul

Cu doua zile  inainte de a pleca din Romania mi-am luat inima in dinti si copilul de mana si m-am dus la Medsana sa-i fac un set complet de analize. Totul a pornit de la ultima patanie cu virusul combinat (faringita si enteroviroza) cuplat cu suprasaturarea de faringite, pneumonii virale si toate cele care m-au facut s-o retrag de la gradinita. Analizele de sange, copro si urina au venit in acea seara si au iesit toate, dar absolut toate bune. Cu ocazia asta am lamurit pe toata lumea (adica familionul) ca fi-mea nu este anemica si nu are carente de nimic si ca este slaba ca asa este felul ei nu pentru ca are o problema.  M-a linistit chestia asta, dar nu complet caci marile „asteaptari” erau legate de exudatul nazal si faringian. Unchiul Catincai, profesorul pediatru despre care v-am tot vorbit mi-a explicat ca este absolut imposibil sa nu-i iasa vreun streptococ sau vreun stafilococ (si eu ma gandeam cam la fel), mai ales ca a fost in colectivitate. Surpriza a venit insa azi, cand am primit pe email rezultatul la exudate…stafilococ auriu. La asta chiar nu ma asteptam si dupa spusele medicilor este foarte posibil sa-l aiba inca din maternitate si sa fi rezistat pana acum pentru ca nu a luat niciunul din antibioticele la care este „sensibil” (conform antibiogramei) acesta. Am cautat eu pe net, ca orice parinte avid dupa googalit, dupa lamuriri…si am descoperit ca „nenea „stafilococul auriu este unul din principalii „vinovati” pentru faringite si complicatii la nivelul cailor respiratorii…adica ce a tot avut Catinca.  Ca urmare, ne pregatim de o noua runda de antibiotic….si sper sa scapam rapid de el. Il voi suna pe „unchiul” sa-mi zica ce si cat sa-i dau. Sunt tare fericita ca am descoperit „inamicul” si sper ca dupa ce scapam de el putem sa devenim si noi „mucioase” normale ca alti copii, fara complicatii si febre si alte minuni. Acum, singura mea problema este ca imi fac procese de contiinta ca nu i-am facut mai repede exudat… daca descopeream mai devreme o scuteam pe biata copila de multe chinuri.

Acum, daca tot v-am povestit de analize…hai sa va spun si cum a fost experienta. Am decis sa o fac pe Catinca doctor. Recoltarea de analize a fost prima constientizata si explicata…a mai facut un rand, dar era mult prea mica sa priceapa ce si cum. Ca atare, inainte de a merge la analize, am luat trusa de doctor de jucarie si o scobitoare si i-am explicat fetei de la A la Z ce se va intampla la cabinetul doctorului.  Stiu ca suna aiurea, dar am vrut sa o implic activ in toata povestea pentru ca am vazut prea multi adulti, care si la 30-40 de ani lesina cand fac analize de sange (eu sunt unul din adultii care se uita atent cum curge sangele in eprubeta si se pare ca ea ma mosteneste). Am cumparat impreuna recipiente pentru urina si caca, le-am umplut conform instructiuni si am purces catre Medsana. Recunosc, asteptarile mi-au fost depasite cu mult. Ma asteptam macar la o maraiala ceva, dar, uimitor, Catinca a fost fascinata si extrem de atenta la detaliile recoltarii. Exudatul in nas a gadilat-o, ala in gat nu i-a placut (cui ii place?), dar nu a protestat. Am fost rugata sa o iau in brate si sa-i tin strans picioarele prinse intre picioarele mele si maiinile ca sa nu dea din ele. Doamna de la ‘recoltare” a incercat sa fie draguta si sa nu o sperie..i-a spus ca-i pune un fluturas cu un tub care duce la o fiola si in fiola o sa curga sangele. In secunda in care i-a bagat acul m-am uitat in ochii Catincai care statea intoarsa intr-o parte si se uita extrem de atenta la ceea ce i se face: nici macar nu a clipit. Nu a zis nici au, nici pas…nimic. A urmarit atenta toata procedura, cate fiole s-au umplut si a fost extrem de incantata cand pe locul respectiv i s-a pus si un plasture, dovada vie a faptului ca facuse analize. Ca premiu pentru cumintenie a primit o fiola goala (ca sa faca si ea analize la papusi) si un sticker lipit pe pulover, pe care doamna a scris nota 30. Stickerul a stat acolo pana in ziua plecarii si l-a aratat cu multa mandrie la toata lumea cu care a intrat in contact.

Dupa analize am avut ceva probleme in sensul ca fi-mea a fost extrem de nemultumita ca nimeni nu-i da si tubulet si ac ca sa faca analize la papusi exact asa cum se fac la Medsana. S-a rugat de strabunica Mia sa-i dea un ac de cusut, de mine, de oricine ii iesea in cale. A abandonat ideea, intr-un final, dar „fiola” adica eprubeta ocupa si acum loc de cinste in camera ei (a adus-o in Belgia).

Ps: Doamna de la recoltare a avut „mana usoara”, nici urma de invinetire sau ceva…analizele au venit seara, prompt, iar azi, pentru ca sunt pe alte meleaguri, au avut amabilitatea sa-mi trimita pe email restul rezultatelor. Dai un ban, dar eu una zic, cu inima deschisa…merita!

Comments (16) »

Bye, bye 2010

Anul acesta a fost un an greu, pentru noi ca familie, ar mai ales pentru mine personal. Nu a fost un an urat, am avut multe realizari ca familie, multe impliniri, ne-a mers bine si i-am putut oferi Catincai cam tot ce a visat noaptea. Pentru mine personal a fost un an extrem de dificil, un an in care a trebuit sa accept schimbari majore in viata mea, sa ma adaptez, sa lupt cu totul si cu mine insumi, sa incerc sa trec peste frustrari, sa ma echilibrez. A fost un an presarat cu multiple imbolnaviri ale Catincai ceea ce m-a obosit fizic si psihic…am trecut prin momente de ingrijorare extrema care insa m-au facut sa-mi dau seama cat de puternica devin in momentele in care cineva drag are probleme- un lucru bun dintr-un anumit punct de vedere…

Daca ar fi sa trag linie si sa spun cum a fost una peste alta…as spune greu tare- nu rau, nu prost, doar foarte greu.

Azi este ultima zi din acest an si ma bucur ca se termina.

Vreau un an nou care sa-mi aduca, la nivel personal, mai multe inspiratie, mai multa putere de a „construi”, mai multa „actiune”.

Vreau un an nou in care sa ma regasesc, in care sa pun pe” picioare” ceva ce visez.

Vreau un an nou mai calm, cu mai putine framantari si temeri, cu mai putine frustrari.

Vreau, mai mult ca orice, un an nou cu o Catinca la fel de frumoasa si de desteapta, dar mult mai sanatoasa decat in anul ce a trecut.

Vreau un an nou cu toti ai mei mai sanatosi si mai linistiti.

Vreau un an nou cu un sot la fel de fericit si multumit ca in anul in care a trecut.

Bye, bye 2010, bine ai venit 2011.

Dragii mei prieteni virtuali va urez sa aveti un an 2011 linistit, frumos si insorit, la fel ca ziua pe care o vad eu azi, de aici, din varf de munte.

La Multi Ani!

Un schior adevarat

Comments (9) »

” Copiii mei danseaza!”

Asta imi striga din cinci in cinci minute Catinca…avem un ren cantator de colinde, iar ei i-a intrat in cap inca de azi dimineata ca trebuie sa-i invete pe copiii ei sa danseze. Copiii ei sunt evident, Coco magarul si Vacuta sora lui. Asa ca a cantat renul ala saracu’ de nu stiu cum de nu a ragusit inca….si tot canta, iar Catinca se invarte in pasi de dans prin casa, impreuna cu „copiii ei”.

Comments (1) »

„Baletul” cadourilor

Ca de’, asa e in fotbal!

Pentru mine, cumparaturile de sarbatori au fost intotdeauna un adevarat ritual! Rar de tot mi s-a intamplat sa merg pe principiul vazut, placut, luat. De regula, imi fac o lista cu toti cei carora am sa le iau cadouri, apoi notez pe lista in dreptul fiecaruia cam ce stiu ca-si doreste (daca stiu), apoi fac un buget (sau merg pe un buget impus daca finantele o impun!). Imi petrec multe saptamani testand si cautand…asa ca goana dupa cadouri incepe cu multaaaa vreme inainte.

Cam asa stateau lucrurile inainte sa o am pe Catinca si inainte sa ne mutam in Blegia. De cand o am pe Cati, timpul dedicat marilor cautari s-a scurtat foarte tare si sunt intotdeauna ca un cal de curse, asudat, cu geaca pe el, „calarind” magazinele si ametind de atata aglomeratie. De cand ne-am mutat in Belgia, cautarile si achizitionarea sunt si mai dificile. Tati este la job, Cati este cu mine, sambata este mult prea aglomerat in magazine pentru ca nervii mei sa reziste, iar duminica este inchis. Ca atare, nu am decat doua optiuni: ori mai scap cate putin seara, dupa venirea lui tati (dar asta se intampla foarte rar, pentru ca la ora aia nu-mi mai arde de plecat la cumparaturi), ori fentez copilul. Cum sa fentez eu copilul si sa iau cadouri fiind impreuna cu el? Cum sa fentez eu copilul si sa-i iau lui cadourile dorite? Pai simplu…toate lucrurile care urmeaza sa devina cadouri merg pana la casa de marcat pentru a le da vanzatoarei cu biletel si pentru a i le lasa acolo ca „sa vina Mosul sa le ia si sa stie pentru cine sunt”. In ceea ce priveste cadourile Catincai este si mai simplu de atat: de cand a descoperit ca Mos Nicolae si-a adus o parte din „fabrica de dulciuri si cadouri” la Cora si in alte magazine, de cand a aflat ca Mos Craciun vine in magazinele de jucarii ca sa vada ce-si doreste fiecare copilas, Catinca are o singura preocupare: sa duca cat mai multe lucruri la casa ca sa „i le lase Mosului”. Iaca asa am dat din lac in put….si sa ma vezi cum stau eu la casa si fac selectii ce las si ce iau 😀 si cum trebuie sa le explic la vanzatoare de ce fac eu asta :D. Urmeaza partea a doua, partea cea mai grea: transportul la masina, fara sa le vada Catinca. Daca este vorba de lucruri mici, prin un moment si le indes in geanta (uite de aia imi plac mie gentile mari ca niste saci!:D). Daca este vorba de lucruri mai mari, atunci trebuie sa le ascund sub celelalte cumparaturi ca sa nu le vada ea. Ultima parte, cea mai usoara, este ascunsul lor in casa. Tot „baletul asta” pare imposibil cand este povestit ca atarem dar sa stiti ca pana acum nu am dat gres deloc. Cea mai grea partea, de departe este insa transportul lor Belgia-Romania-Belgia….car ca un magar, innebunesc pana reusesc sa le indes in valize si, colac peste pupaza, ma intorc acasa cu si mai multe …ca mai primeste si acolo cadouri de la bunici nu?

Am reusit performanta sa transport anul trecut o bucatarie, un centru de ingrijire bebe si alte „maruntisuri”. 😀 Anul asta insa…chiar am bagat-o pe maneca rau! In afara de papusa Clopotica, Catinca si-a dorit de la Mos Craciun o tablita ca la gradinita: adica o tabla din aia gen sevalet, magnetica si de scris pe o parte, tabla neagra pentru creta pe cealalta si suport pentru hartii ca sa picteze. Tabla asteapta cuminte la mine in portbagaj (trebuie sa fiu atenta de fiecare data cand deschid portbagajul ca sa nu vada Catinca ditamai cutia), dar e  mare rau! Imi tot sucesc creierii cum sa o bag in bagaje. Din cutie o s-o scot in mod sigur, dar daca nu-mi incape in valiza?! Cu ea in mana, impachetata, nu pot pleca sigur…pentru ca „cineva” ma va intreba si va dori sa afle ce este acolo. Singura solutie ar fi sa vina tatal ei cu ea (el vine la cateva zile dupa noi) …dar unde o sa o bage? Na ca am facut-o lata! 😀

Ca sa nu va mai spun ca anul asta, ca niciodata, sunt in urma rau de tot cu toate cumparaturile….si in dilema mare ce sa cumpar! Cea mai mare problema o am cu „mosul” sotului meu…..ca m-am saturat sa ii tot iau camasi, bluze, pulovere, ceasuri….ma ajuta si pe mine cineva cu idei?

Comments (4) »

Paris, inainte de Craciun

In copilarie, mi-am petrecut cativa ani la Paris impreuna cu parintii mei. Eram mica, aveam 5 ani, dar mi-au ramas in minte amintiri foarte puternice: imagini cu locuri, cu lucruri pe care daca le-am revazut le-am recunoscut imediat, obiecte, mirosuri, arome, aromele copilariei cum le spun eu de multe ori. Doua din aceste imagini sunt cea a vitrinelor „miscatoare” de la Galeriile Lafayette si Champs Elysees luminat de Craciun. Alaturi de merele „trase” in zahar rosu, de mirosul de castane coapte vandute pe strada si de magazinele de papetarie cu tot felul de nimicuri (pixuri lucitoare, colorate puternic , gume de sters parfumate etc) sunt cele mai dragi amintiri ale copilariei mele in Paris. De altfel, cred ca ideea de Craciun inseamna si azi pentru mine toate aceste imagini adunate la un loc+ Mosul.:D

Cand am nascut-o pe Catinca am visat cu ochii deschisi, de nenumarate ori, sa vina o zi in care sa o pot duce si pe ea acolo…sa dau visul mai departe. Mintea copiilor este complet altfel „construita” decat a adultilor…ei simt, stocheaza si isi amintesc lucruri si detalii pe care adultii le vad cu totul altfel sau nu le vad deloc..eu sunt dovada vie a acestui lucru: intotdeauna mi-am amintit din Paris lucruri pe care mama nici nu-si imagina vreodata ca mi le voi aminti- am recunoscut strada pe care locuiam fara mare greutate, datorita unui magazin de fructe si legume care era deschis acum 29  de ani acolo si care mai exista si azi!

Ei iata, weekedul care a trecut mi-am implinit dorinta si am transmis „visul” mai departe. Haha, nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc – ce mult m-am schimbat de cand o am pe Cati: acum 3 ani si ceva as fi visat sa am sansa sa ajung la Paris sa-mi fac shopping-ul pentru Craciun, acum am visat sa ajung sa miros castanele coapte, sa vad luminile incredibile si vitrinele miscatoare.

Incep prin a va spune ca Parisul copilariei mele a disparut…sau eu am „devenit” adult, dar cateva lucruri esentiale, exact acelea pe care mi le doream eu sa i le arat Catincai au ramas la fel. Atat eu cat si tati am fost pur si simplu sufocati de un trafic incredibil. Spuneam ca mai rau ca in Romania nu se poate…ohhh, ba da…se poate mult mai rau, la Paris! In afara faptului ca se merge bara la bara, soferii parizieni sunt un pericol public – absolut toti. Se merge intr-un haos total, se trece pe rosu, pe verde, pe orice culoare, se lovesc, se ciocnesc, parcheaza fortat masinile lovind in masina din fata si in masina din spate, pana isi fac loc si ei pe locsorul ramas, taie fata, claxoneaza…un infern. Cred ca daca as trai acolo, m-as lasa de sofat, oricat de mult imi place mie sa stau la volan.  Aglomeratia pietonala este si ea incredibila-o concentratie de populatie pe metrul patrat absolut incredibila.

De cand a auzit ca mergem la Paris, Catinca si-a amintit de Tour Eiffel si de caruselul de langa…asta isi dorea ea…a si vata de zahar roz! Eu una ma bucur orice si-ar aminti pentru ca Dumnezeu ne-a dat sansa sa fim la 3 ore distanta de Paris (de mers cu masina) si sa ne permitem sa ii oferim amintiri frumoase. Am plecat sambata dimineata la 9 si am ajuns la Paris la pranz. Ne-am cazat si am fugit cat de repede am putut noi (adica cu 2km/h) pana la Tour Eiffel …unde am fost informata de fata mea ca „turnul nu este turn ci un castel de printese”….adultul din mine vede doar coada incredibila, frigul intepator si imbulzeala de vanzatori ambulanti de turnuri miniaturale care nu-ti dau pace. Totusi….”miroase” a Paris, mi-am spus in gand. Ne-am plimbat putin prin Champ de Mars, parcul unde altadata calcau alte picioare micute si unde o fetita fugea mereu din mana mamei…eu! Cati si tati mi-au incetinit marsul decis si viteza cu care vroiam sa ajung la caruselul mult dorit (de frig nu de altceva) pentru ca micuta printesa, bine infofolita, a ajuns la concluzia ca frunzele pariziene sunt mai interesante decat cele belgiene (fapt pentru care le-a adus acasa, bine ascunse in trollerul ei!). Am ajuns la carusel, am bifat si dorinta cu vata de zahar roz pe care pitica a devorat-o (veti vedea in pozeimpreuna cu cine). Friggggg mon cher! Fuga catre „scopul” calatoriei: vitrinele miscatoare de la Galeriile Lafayette si de la Printemps. Am „vaslit” din nou cu viteza melcului catre bulevardul cu pricina si a inceput vanatoarea de locuri de parcare….nimic. Intr-un final, am gasit loc intr-o parcare subterana si am intrat in Galerii. Imbulzeala de nedescris, niste preturi astronomice la absolut orice, un decor absolut spectaculos! Ani de-a randul am avut de-a face cu organizarea evenimentelor intr-unul din cele mai mari magazine din Bucuresti si sambata muream de furie cand am vazut cat de mult ne mai trebuie noua, romanilor, pana sa intelegem ca simplitatea de calitate este mult mai spectaculoasa decat luxul de prost gust. Ne-am dus direct la etajul 5 din galerii unde stiam ca este Mos Craciun, tati a facut o poza „clandestina” cu fata si Mosul (pentru  ca daca vroiai la Mosul trebuia sa platesti 10 euro pe poza!) si ne-am intalnit in sfarsit, in fata raionului Barbie cu o colega de-a mea de clasa (care locuieste la Paris) pe care nu o mai vazusem de cand am terminat liceul. Cea mai mare aventura a fost cand am ajuns jos, la vitrine. In fata fiecarei vitrine erau zeci de suflete, cu copii mari si mici, care se imbulzeau sa ajunga sa vada jucariile miscatoare si scenele de poveste. Mi s-au parut mici, atat de mici in comparatie cu ceea ce isi amintea creierul meu (adica niste papusi mari de tot care faceau tot felul de lucruri magice intr-o vitrina). Catinca, catarata la tati in carca privea cu ochii mari si cu gura cascata. Eu, cu aparatul la gat, cu geanta pe umar incercam sa pozez, copil cu tata, vitrine si ii strigam din cand in cand sa inchida gura ca raceste. Denisa, colega mea din liceu statea calma pe marginea trotuarului si radea de mine. Intr-un final, am reusit sa ne strecuram langa o vitrina, dupa parerea mea cea mai frumoasa, cu niste ursuleti care impodobeau activ un brad si cu niste papusele care dansau. A fost momentul in care mi-am dat seama cu adevarat ca „am transmis visul mai departe”. O Catinca cu gura cascata, cu ochi lucitori se minuna de zor cum trage ursuletul de beteala si incearca sa o agate in brad.

Recunosc, am clacat si am renuntat sa mergem la celalat magazin Printemps. Ne era foame, era frig si Cati obosise. Ne-am strecurat intr-un restaurant micut din apropiere si Cati a devorat o pulpa imensa de pui caramelizat si o portie mare de piure cu sofran (pe care eu il urasc!). Am depanat amintiri cu Denisa vreo ora dupa care fiecare si-a urmat drumul…ea acasa, noi spre magia luminilor nocturne, Champs Elysees. Aici se afla de altfel si targul de Craciun (unul dintre ele) la care ne-am promis ca vom reveni a doua zi, dar si o roata imensa, in care Catinca a decis ca „trebuie” sa se dea! Sambata seara, traficul pe acest bulevard este absolut socant, bara la bara si o multitudine de limuzine din acelea lungi, de 10-12 locuri….Pana la jumatatea bulevardului, copilul adormise, eu ma chinuiam de zor sa scot aparatul pe geam si sa pozez, iar tati bodoganea soferii francezi. Una peste alta insa…bulevardul pe care mi-l aminteam eu…luminat ca in copilaria mea.

Duminica am mancat micul dejun rapid, ne-am baut cafeluta si laptele, am pus bagajele in masina si am plecat catre ultima destinatie a weekendului nostru parizian: Champs Elysees, din nou. Am parcat si am pasit curajosi in frigul cumplit de afara. Tati si Cati au luat-o spre roata, eu am luat-o spre targul de Craciun. Revin asupra acestui amanunt pentru ca si pe mine m-a socat reactia mea….nu aveam chef de shopping…vroiam doar sa „miros” aromele copilariei mele. Cum am pasit pe langa prima casuta de lemn, frumos decorata, am simtit mirosul de castane coapte…am intors capul si i-am vazut pe nenii aia cu tipsii mari incinse, pline de castane, cornetele din copilarie, tot…am simtit mirosul de vin fiert, de clatite…m-am intors in timp…atat de mult incat la un moment dat ma uitam in jur s-o vad pe mama. Am pornit incet, in plimbare, prin multime, trecand pe langa fiecare casuta: jucarii, foarte multe bijuterii, caciuli, fulare si extrem de multa mancare atat de imbietoare incat iti muta nasul. Lume vesela, zgribulita de frig, cu pahare de vin fiert in mana marsaluia alaturi de mine. N-am facut poze…oricum aparatul era la tati care poza Parisul de sus, din Roata…dar cred ca nici nu as fi avut dorinta sa fac poze…pur si simplu am „trait”. O ora mai tarziu, m-am reantalnit cu tati si cu Cati…si am pornit in trei sa cautam trenulet si carusel. Am baut un vin fiert cu lamaie si scortisoara in timp ce Cati testa jucariile mai sus mentionate si am tot mers…pana ne-am trezit departe, spre capatul celalalt al bulevardului. In mod exceptional, magazinele de pe Champs Elysees sunt deschise in preajma sarbatorilor, chiar si duminica. Am intrat in vreo doua ca  sa ne incalzim putin, am mancat cartofi prajiti la casoleta …totul pana am ajuns la locul cel mai periculos pentru copii mici, mari si foarte mari: magazinul Disney. Cand a vazut vitrina, Catinca s-a smuls din mana lui taica-su si a luat-o la goana. In vitrina il veti vedea pe Aiurel, magarul din Winnnie the Pooh, o noua  pasiune a Catincai…statea in fata vitrinei si striga cat o tineau puterile: Aiurelllllllll. Cu greu am reusit s-o intorc cu fata spre taica-su ca sa-i faca o poza cu Aiurel. Evident, am intrat! Oricum vroiam sa intru, dar pana sa-mi dau acceptul verbal, Catinca deja se inghesuia sa intre. Vroiam sa intru pentru ca nu am gasit nicaieri o papusa Clopotica, iubita zana a Catincai, iar acolo stiam sigur ca o voi gasi.Cand s-a vazut intrata Catinca a stiut clar ce cauta : Clopotica. I-o va aduce mosul la bunica Ada acasa, asa ca am luat-o, dar a fost o aventura. Catinca s-a enervat ca nu duc papusa la casa ca sa i-o dea vanzatorii Mosului si sa-i spuna ca este pentru ea, taica-su a plimbat-o prin magazin, dar facea si facea si tot la raionul cu personajele din Clopotica ajungea si intepenea acolo, vorbind continuu. Pana la urma a reusit s-o scoata din magazin si eu am reusit sa platesc papusa si s-o indes in geanta.

Dupa magazinul Disney Catinca a inceput sa-si manifeste oboseala….mergea deja de aproape 3 ore pe jos. Am mai facut cateva poze la vitrinele care mi-au placut si am luat metroul doua statii inapoi pana la parcare.

Tot drumul spre casa Catinca a dormit nemiscata, nu inainte de a tine un discurs despre Clopotica si prietenii acesteia…

A fost Paris inainte de Craciun. Pentru mine, pentru Cati, pentru tati. Totul multumita ideii lui tati caruia ii multumim. A fost Parisul copilariei Catincai, impodobit pe ici si colo cu amintirile unei fetite cu o pufoaica groasa, grena, cu o caciulita si un fular grena (asa era mama sau iar visez eu cu ochii deschisi?)

Poze

Comments (18) »

Number of the day: 34!

La inceput de zi nu pot spune decat atat! Spre seara voi reedita.

Comments (29) »

Restante din Romania- Barbie si coaforul

Nu puteam sa nu postez, chiar daca mai tarziu, un eveniment important petrecut acasa, in Romania. Catinca Barbie a fost la coaforul lui Barbie si da, si-a indreptat parul, si da, am bagat foarfeca pentru prima data in parul ei.

Domnul din imagine este Radu, stilistul si amicul meu de o viata (se pun vreo 14 ani?)…am colaborat cu el cand lucram in mass-media si am ramas clienta lui fidela dupa ce am parasit lumea presei. Era in mod cert singura persoana pe mana careia aveam curajul s-o las pe fi-mea, iar parul ei, crescut inegal de la nastere incoace, necesita o indreptare de tip „barbie”. Nu va inchipuiti ca s-au facut cine stie ce miracole, dar pe ea numai ideea de a fi tunsa „ca un baietel” o sperie asa ca a fost o mare realizare.

Procesul a durat doar cateva minute, minute in care maimuta a profitat sa-l intrebe pe Radu daca „o si vopsesete” spre amuzamentul tuturor celor prezenti in coafor.

Comments (8) »

Inimioare de ciocolata

Ce face o fetita cand este bolnavioara si se plictiseste in casa?

O pune pe mami la treaba!

Facem ciocolata de casa in forma de inimioare pe care o mancam cu frisca si capsuni, construim muncitoreste, cu orele, la casuta papusii care incepe sa arate din ce in ce mai bine (poze intr-o alta postare).

Multumim pentru urarile de insanatosire si va multumim ca intrebati de puiul mic. Din fericire, suntem mai bine. Catinca nu a mai facut febra, am luat ieri ultima doza din antibioticul de 3 zile care ne-a fost prescris. Nu mai avem decat foarte putina infectie pe amigdala (ceea ce era in jur a disparut), nu tusim (slava Domnului), dar mai avem ceva mucisori. Am primit permisiunea sa iesim din casa, dar o vom face de abia maiine ca sa mergem cu mami la shopping de ziua ei….si cam atat.

PS: ciocolata a iesit ceva intre ciocolata si caramea, nu stiu unde am gresit, dar Catincai i-a placut! 😀

Comments (7) »

Vacanta Turcia -poze

Mai bine mai tarziu decat niciodata. Intre timp am ajuns inapoi la Bruxelles. Cati a inceput azi gradinita, iau eu am putin timp ca sa postez pozele din vacanta.

Inainte de plecare

Noii mei prieteni

Locul preferat…balaceala

Admirand marea

Iubita mea

Seara dansam pe scena sau la mini-disco

Dupa cum spune tati, cele mai bune parasute sunt cele turcesti!

Aquagym

Lumini

La mini-disco

Dansul serii

Castelul printeselor

Vorbim cu bunicii pe skype

Din nou mini-disco

Diploma pentru cea mai buna dansatoare (mai avem una cu locul 3 la mini-golf)

Morcovi

Inceputul carierei de model? (Doamne pazeste!)

Tati, te iubesc

Apus

Ultimele 5 minute din vacanta

Comments (7) »