Archive for Mai, 2009

Sambata aglomerata episodul 2 – „Mucul rau”!

Offf, imi cer scuze..dar eu nu stiu cu sa va explic altfel…”mucul rau” este o chestie care sta in nasucul meu si care ma face sa ma simt rau, imi da o stare proasta… din cauza lui trebuie sa suport tot felul de lucruri neplacute: picaturi in nas, aparatul ala urat si nesuferit pe care-l foloseste mami ca sa-mi curete nasucul, medicamente…etc.

Chiar nu stiu ce s-a intamplat cu mine…ca ieri am tot stranutat…am crezut si eu ca si mamica mea ca este ceva normal…ca na’, oricine mai stranuta din cand in cand. Mami se tot uita la mine sambata dimineata si i-a zis lui tati ca i se pare ca am „ochii tulburi si lacrimosi” (ce-o mai insemna si asta?!), dar i-am auzit vorbind de o reactie la vaccinul ala pe care mi l-a facut tanti acum cateva zile….

Aseara insa…dupa ce am papat, am inceput sa a simt cam rau…iar a venit „mucul rau” peste mine…scapasem de el acum foarte multe luni si eram cu toti foarte fericiti ca nu m-a mai „vizitat”. Nasucul meu a inceput sa curga si tot tuseam de la mucul rau care se ducea in gat…mami a zis sa asteptam pana azi sa vedem ce si cum…ca poate totusi este o reactie la vaccin…ei, as! Pentru mine a fost o noapte foarte, foarte grea…m-am culcat, dar cum reuseam si eu sa adorm putin…simteam ca ma tine ceva de nas si nu pot sa respir…asa ca strigam pe mamicuta sau pe taticutu sa vina sa ma ajute…m-am speriat tare cand m-am trezit in brate la mamicuta care incerca sa scoata mucul rau cu uraciosul ala de aparat…dar dupa aia am respirat destul de bine vreo ora.. Nu stiu cum au dormit ei, dar stiu ca pentru mine timpul a curs foarte greu si tare m-am mai chinuit. Nu inteleg cum functioneaza mucul asta…ca de fiecare data cand simteam ca ma strange de nas. … si strigam mami (sau tati)…ei veneau, ma intorceau (in somn!) pe partea cealalta si puteam sa respir bine, dar nu pentru mult timp. Pe la 6 dimineata m-am saturat sa ma tot chinui si i-am strigat sa ma dea jos din pat ca nu mai „beau”(vreau). Tati a venit si mi-a spus ca este inca noapte…asa ca m-am culcat la loc. La fel mi-a zis si pe la 7 cand l-am strigat din nou….dupa aceea am adormit si m-am trezit pe la 10.30.

E tare greu sa ai „mucul rau”…imi curge tot timpul nasucul, mami tot zice sa suflu in batista si servetel, da’ eu nu stiu si nici nu-mi place…ma tot alearga prin casa cu fas-fas din ala pe care-l numeste „apa mare” (apa de mare) si cu picaturi…si, din cand in cand, ma streseaza si cu aparatul ala uracios de curatat nasucul. Ma supara foarte tare lucrurile astea, sunt obosita ca nu am dormit bine, un singur lucru este ok…am papat foarte bine : salata (din fructele mele preferate bananuta, kibi si mandaina), capacal cu paiinica si dimineata mult laptic…

Acum, ma duc sa ma chinuie iar mami (care, apropo, cred ca are o problema cu ochii…sunt asa…cam rosii..de la ce oare?) si poate fac si eu nanica fara sa ma mai supere mucul rau.

Sper ca voi nu aveti Mucul rau…ca tare greu este…

Va pup,

Catinca

Anunțuri

Comments (5) »

Sambata aglomerata episodul 1 -Mancarica de la restaurant!

Pe 28  a fost ziua lui Niculetu..unchiuletu’ meu…Ca urmare a acestui eveniment, am fost invitati, cu mic, cu mare, la „etauant”. Cum programul meu de somn, printesa cea mica a familiei, este undeva intre 13-14 si 15-16…rezervarea s-a facut, in functie de mine, la ora 16!

Pentru mine nu era prima „iesire” la restaurant, dar acum sunt ceva mai mare si constientizez mai bine ce inseamna …

Dupa cum imi sta mie in obicei, atunci cand vrea mama si tata sa plecam undeva ma trezesc in ultimul moment si suntem in intarziere…acum, m-am trezit pe la 16…adica exact la ora la care noi trebuia sa fim  la restaurant…Graba mare, fuga mare, pus hainute, luat sufertas cu mancarica la noi si am pornit-o pe doua roti si o ploaie torentiala catre restaurant. In paranteza fie spus…nu-i place deloc vremea asta cu vant si ploaie ca nu pot sa merg in parc la „bongan” si sa-mi iau „chetele” (cretele) cu mine…

Acolo, am papat si eu (dar de la pachet) cu mare pofta, am circulat, am inspectat restaurantul, am refuzat  sa „socializez” cu nenea chelnerul ala care-mi tot dadea tarcoale si se baga in seama cu mine…de ce nu or intelege oare oamenii astia mari ca noi copiii chiar nu trebuie sa fi prieteni cu toata lumea? Mai mult, a venit si o tanti chelnerita care tot vroia sa ma ia de mana si sa ma duca in „bucaie” (bucatarie) sa-mi dea o chestie care se numeste „ghetata”…eu nu stiu ce e aia, daca e buna sau rea la gust, dar oricum nu aveam chef si oricum mami a zis ca nu am voie. Strabunica Miutica s-a jucat tot timpul cu mine…si mamicuta m-a facut sa ma simt foarte importanta cand mi-a adus si mie un scaun sa stau cu ei la masa…foarte interesant ce au mancat ei…au papat inclusiv „catof pait” (prajit)…din ala de care am furat eu acum ceva vreme de la tati din farfurie….foooarte bun a fost…dar acum, la „estauant” nu a avut chef ca papasem toata mancarica adusa de mami si a fost tare buna – o bundincuta cu paste, branzica de vaci, branzica telemea, smantanica si pui…

Am stat destul acolo…incepusem sa ma cam plictisesc….dar n-am zis la nimeni nimic ca nu-i frumos! Mami a sesizat si am plecat…pe drum, tati si-a dat seama ca trebuie sa mergem si la cumparaturi ca nu mai aveam „apa pata si mielala”, nici bananutele mele si painica, si „capacal” (cascaval). Ne-am oprit la magazinul ala mare la care merg si eu uneori cu mamicuta…si am cumparat repede tot ce aveam nevoie…Intre timp, mi s-a facut o foameeeee de nu vedeam bine in  jur si i-am cerut lu’ taticu’ o „paiinica”, dar mie mi-era gandul la altceva bun de mancare. Pe la 9 am ajuns acasa…cum am intrat pe usa mi-am dat seama ce vroiam sa pap…”mancaica de la etauant”! Nu din aceea de care au mancat ei…din aia facuta de mami, pe care mi-a dat-o la „estauant”! Mami, s-a executat rapid, am papat un castronel plin + 2 feliute de capacal…a fost foarte bun..si burtica mea a zis la fel! Parol! Va pupic, Catinca!

Leave a comment »

Inventii pentru bebelusi 3

CASCA DE PROTECTIE …PRIMII PASI!

Daca tot am vorbit de lovituri…iata, am descoperit, cam tarzior…dar poate foloseste altora (pe la noi nu am vazut sa fie……dar se pot comanda online!)casca…  THUDGUARD            

 

 

 

 

 

BABY ON BOARD

Dupa una calda…una rece….cine Doamne iarta-ma si-ar pune acest nou tip de „Baby on board” in masina??? Un parinte cu siguranta NU!  De pe   News from gadgets’ world             

babyonboard

Comments (4) »

Se intampla in Romanika!

De abia incepusem sa ma consolez cu gandul ca sunt eu o „mama nebuna” care vrea perfectiune pentru copilul ei si ca lucrurile „ciudate” care ni se intampla,  de genul celor din articolul meu  Din ciclul un neuron bolnav, unul ametit si restul lipsa la apel , sunt de fapt doar exagerarile mintii mele si nicidecum nepasarea absolut incredibila (sau sa spun tembelismul!) a autoritatilor in materie…iata ce citesc eu azi pe blogul scris de ADRA_BELL .

O noua confirmare a lipsei neuronilor! Bravo dragilor, mergeti inainte ca asa e bine si frumos….sa inoculam bebelusilor inca din scutec perceptele importante precum VOTUL! Acum…daca ei vor avea deja probleme cu vederea din cauza panourilor vostre luminoase  sau probleme de auz din cauza megafoanelor…ce mai conteaza…s-o milostivi, la un moment dat ,cineva sa-i aduca de mana la vot…peste ani si ani!

 

Comments (2) »

Offf vaccinul!

Ieri am facut ROR-ul…ca niste codase ce suntem…mi-am luat papara de rigoare de la pediatra pentru ca fi-mea era singurul bebel fara ROR facut…dar gata, l-am executat!

Ca paranteza, pana sa va povestesc pataniile noastre de la vaccin…am nimerit chiar azi pe blogul unei mamici care militeaza acerb impotriva vaccinului. Nu este prima pe care o intalnesc…probabil nici ultima…eu una sunt undeva la mijloc! Vaccinurile nu sunt o noutate pe plan mondial si intr-un fel sau altul toti am facut cel putin un vaccin la viata noastra. Nu stiu daca vreau sa ma bag in polemici privind bun versus rau, dar eu gandesc asa:

1. Decat sa-mi vad copilul chinuindu-se cu anumite boli (mai grele, mai usoare, cu urmari sau fara urmari grave), sa-l indop cu medicamente, sa-l vad cum se chinuie sa nu se scarpine, sa-l vad macinat de febra…prefer vaccinul. Vorba aceea „lasa copilul sa faca bolile copilariei ca asa e mai bine” mie mi se pare absolut deplasata…mai ales cand vine din partea unei mame pe care ar trebui s-o doara sufletul cand isi vede copilul bolnav…indiferent de boala. Vorba cealalta cu „studiile spun”….ehee aici este mult de discutat…in mare, am convingerea ca peste 80% din studii sunt de fapt campanii de marketing in spatele carora se ascund „n” interese…si ca primul lor scop, dincolo de putinele argumente viabile, este sa isi gaseasca adepti pentru inalturarea unor anumite tipuri de produse de pe piata. Dincolo de acestea mai exista categoria care spune „sa ne intoarcem la natural, la origine, la obiceiurile sanatoase, neinvazive…”: ok, dar cu masura! Furia asta de intoarcere in trecut, frustrarea dusa la extreme vis-a-vis de tot ceea ce inseamna „modernism” in cresterea copilului (pornind de la carut pana la alimentatie) mie una imi suna deja a habotnicie sau a grup sectant….sunt dura pentru ca am intalnit foarte multe mame care sunt pe principiul alimentarii copilului cu lapte de vaca din primele cateva luni de viata, pentru ca am intalnit mame care inca mai cred ca  un copil care a depasit varsta de un an, gata, este in categoria alimentatie adult si poate fi indopat cu rantasuri, uleiuri, sarmale si alte alea, pentru ca am intalnit parinti care inca isi mai pun in mod voit copilul in contact cu alti copii bolnavi de bolile copilariei…”ca sa le faca cat e mic”….si cate exemple ar mai fi!

Gata, am incheiat paranteza…despre asta chiar am de gand sa scriu intr-o postare separata.

Revin la vaccinul nostru!

Mi-a fost si inca imi mai este (pana trec de perioada de gratie de 12 zile …timp in care pot aparea reactii adverse!) groaza de ROR. Am citit mult, m-am documentata si am observat ca acesta a fost un vaccin extrem de controversat la scara mondiala…din cauza unor  reactii (e drept, rare) pe care le-a dat. Multa vreme mi-am pus problema daca sa i-l fac…si impinsa de la spate de mai multi pediatri pe care i-am consultatat si care m-au asigurat ca Priorixul este ok..l-am facut….

Am ajuns la doamna doctor sa ne faca vaccin. Discutasem pe drum „subiectul”, ii explicasem Catincai cum se face, ca pune siringa si face fuga vaccin etc, etc. Cu bebe in brate si cu un marait in gatut, a intrat in cabinet! Imediat ce s-a inchis usa a luat mutra de „eu acum o sa plang”….chiar spuneam in postarea anterioara…copilul meu plange foarte putin si destul de rar. Ei bine, furiile s-au dezlantuit in momentul in care pediatra a pus mana pe stetoscop (nu stiu de ce este asa disperata cu stetoscopul ala…de cand era bebelus face crize la el!). Asistenta a scos lada cu jucarii….”nu beauuuu, mamicuta, nu beauuu….”. Am incercat sa-i explic cu frumosul ca nu-i face nimeni nimic…am „sarit” peste operatiunea catarit si masurat (ca stiam eu cat si cum …12kg si 88 cm) si ne-am pus temeinic pe plan la operatiunea uitat in gat. A trecut si aia….eheeee, dar acum, plansul era permanent si tragedia marea….printre sughituri, Catinca abandonase ideea ca mamicuta o „salveaza” si incepuse sa urle inecandu-se in lacrimi „beauuuuu miuticaaaa, miutica mea, mi-u-ti-ca mea….” (Miutica ei este Mia, bunica mea, deci strabunica ei, pe care fi-mea o idolatrizeaza mai rau decat o faceam eu in copilarie…:D)….aceste rugaminti scuturate puternic de lacrimi au incetat brusc..pentru cateva secunde, in momentul in care i  s-a facut vaccinul…! E chiar ciudat nu? Pai, da, asa face ea: ea la intepatura tace si se uita cu interes cum i se face vaccin…in schimb urla inainte (din motive sus mentionate) si dupa (pentru ca vrea sa plecam cat mai repede de acolo). Dupa vaccinare si-a luat furioasa palaria de pe biroul doctoritei, apoi cheile mele de la masina (din acelasi loc) si mi-a explicat foarte raspicat printre suspine ” pecam Miutica, beau Miutica!”.

Slava Domnului, febra nu am facut..si sper nici sa nu avem parte de asa ceva…dar in schimb avem cosmaruri. Dupa fiecare vizita la medic a avut cosmaruri cam doua nopti. Azi-noapte s-a trezit de trei ori maraind, iar dimineata la 7 era in picioare si ma striga. Pana la urma am convins-o si s-a culcat la loc …pana pe la 10….ca de’ dormise prost!

Cam asta e povestea vaccinului nostru!

PS: Militantele anti-vaccin ma vor intreba daca nu ma doare sufletul ca are copilul cosmar noaptea din cauza vaccinului?

Raspuns 1- nu are din cauza vaccinului ci din cauza mersului la doctor in general. Raspuns2- Prefer cosmaruri 2 zile…decat bolile respective.

Comments (4) »

Loviturile…

Nu-mi amintesc cum era cand ma loveam, cand cadeam cand imi faceam genunchii zob! Parca n-am fost totusi o plangacioasa…imi amintesc foarte clar ca pe la 5 ani am fost impinsa din leagan (in timp ce ma dadeam tare!) si am aterizat in genunchi cu atata forta ca mi-a intrat o piatra in genunchi…trebuie sa fi fost groaznic de dureros…dar tot ce-mi amintesc, cu mandrie, este ca mi-am scos singura piatra  (pietricica probabil!) de acolo si m-am dus la mama sangerand ca naiba….asta apropo de ce amintiri pastreaza copiii in creierul lor…

Nu stiu cum sunt alti copii, dar fi-mea este, din acest punct de vedere absolut senzationala…taica-su ii spune „viteaza lui tata”. Indiferent cat de rau se loveste nu plange mai mult de 30 de secunde…si astea, in general, la lovituri din alea grave care se lasa cu sangerari. Cand era micuta de tot si de abia incepuse sa mearga singura..cadea, dar niciodata nu se uita in jur sa vada daca cineva se uita la ea ca sa aiba motiv sa planga! Se ridica si mergea mai departe sau, dupa caz, miorlaia putin.

Acum doua zile, a luat prima busitura adevarata, cu genunchi zgariati, pe trotuar. Alerga in fata mea impingand carutul papusii si am vazut-o pe jos…s-a ridicat si cu o privire mai mult furioasa decat indurerata mi-a spus „mamicuta….murdarit picior”….de abia dupa ce am curatat piciorul cu servetel umed a inceput sa imi spuna ca o doare…

Nu stiu daca asa este felul ei sau pur si simplu au „functionat” bine metodele aplicate de noi (de mine si de sotul meu!) in caz de lovituri  …dar ma gandesc totusi ca atunci cand te doare…pai te doare frate!

Cand avea vreo 7 luni s-a aruncat din pat…cum, in ce fel, nu stiu  nici azi! Am auzit buf si pe urma un plans jalnic..am gasit-o cazuta langa pat..normal ca nu stiu unde s-a lovit. S-a oprit din plans instantaneu in momentul in care am luat-o in brate.

Spaimele mari, ale oricarui parinte, apar atunci cand copilul incepe sa mearga singurel si se loveste de toate cele sau cade si da cu capul de toate cele. Oricat de multe aparatori si metode de siguranta incerci sa aplici…tot se gaseste ceva de care sa se loveasca (chiar daca esti cu bebelul de mana), iar fi-mea le-a incercat cate putin, pe toate. Marea mea spaima a fost aceea ca nu punea niciodata mainile in fata sa se sprijine…pur si simplu se pravalea cu fata in jos…si ma gandeam cu mare disperare si cu neputinta ce as putea face sa invat un copil, care nici nu avea un an, sa se protejeze…lucrurile au venit de la sine, dar nici acum nu pot spune ca este cu mult mai breaza….

A dat cu capul de pamant de nenumarate ori (pana a invatat sa mearga bine si chiar si dupa aceea pentru ca are prostul obicei sa nu se uite pe unde merge!), a dat cu fata de masa (s-a julit la ochi), cu gura de scaune (sange la greu!), cu capul de tocurile usilor sau de usi (asta o face si acum aproximativ de doua ori pe zi pentru ca se uita in alta parte si merge!), s-a rostogolit pe scarile de la tobogan direct cu fata in nisip, a cazut pe scari, si-a prins degetele in sertarele (care desi aveau protectii…tot au fost desfacute)…

Nu stiu cum unii copii sunt mai precauti sau au un simt de autoprotejare ca a mea nu-l are ….dar macar „e viteaza”

Comments (4) »

„Platim bani!”

Evident…un citat din ceea ce spune fi-mea! Pe printipiul „de mic se invata la de toate” fi-mea ma lasa din ce in ce mai perplexa pe zi ce trece!

Ieri am fost cu ea la cumparaturi intr-un mare supermarket…ne-am plimbat rapid ca nu aveam mare lucru de luat…eu cu buzunarele destul de golicele si ea cu buzunarele pline de monede date de bunica Ada si strabunica Mia pentru pus la Pukas.

 Paranteza: pukasul este un iepuras. Unul special, din plus, care este si pusculita – cand bagi banul canta o melodie absolut tembela (gen melodiile alea chinezesti de pe telefoanele mobile pentru copii)..Aceasta melodie este un „hit” pentru fi-mea! Pasiunea bagatului banutilor in pusculita pukas m-a scutit de curiozitatea bagatului banilor in gura (asa cum am vazut la alti copii)…banii sunt pentru pusculita si cumparam cu ei de la „magazinul mare”…jucaii, banane, kibi (kiwi) si bainica (branzica)….

Revenind: cumparam noi ce cumparam..le pun pe banda de la casa si fi-mea, instalata comod in picioare in mijlocul carutului de cumparaturi, incepe o conversatie foarte convingatoare cu doamna casiera: „pampesul meu, aptic (laptic) Catinca, etc, etc pana epuizeaza lista de produse….intre timp, eu ma scotocesc in geanta dupa portofel (vesnica mea problema, geanta plina – niciodata nu gasesti ce cauti). Ridic ochii si vad cum printesa mamei scosese tot maruntisul din buzunare si-l intindea tacticoasa pe banda casei de marcat…zicand pe un ton din ce in ce mai apasat (pentru ca nu o bagam in seama!) – MAMI, PLATIM BANI!

Uite asa…a ajuns fi-mea sa plateasca la supermarket! 😀
 Tot ca paranteza…nu seamana nu cu mine :D…mama si bunica mea sustin ca, la varsta ei, eu eram mult mai „strangatoare” si refuzam sa dau un pumn de monede mici pe hartie (multttt…mai mare ca valoare!).

Sa inteleg din asta ca ea o sa fie multtttt mai cheltuitoare sau mai darnica decat mine? Daca este prima…cam nasol, ne asteapta vremuri grele…daca e a doua…e de bine pana la un punct!

Comments (7) »