Pana ieri nu am patit-o….nici nu speram ca o sa scap, stiam sigur ca va veni momentul!
Recunosc, niciodata nu am inteles-o pe asta cu hranitul copilului in parc, fix in mijlocul locului de joaca! Am fost acuzata de lipsa de intelegere fata de parintii care „si asa se chinuie sa faca copilul sa manance si prind si ei un moment prielnic….”…ete na, dar la copiii ceilalti se gandesc parintii aia? Cand o sa inceapa sa ne pese putin si de cei din jurul nostru si sa ne gandim ca poate ar fi bine sa avem si alte abordari?
1. Nu mi se pare igienic- copilul sapa de zor cu mainile in nisipul ala plin de pipin de caine, de pipi de betivi, scuipati etc, etc. Stersul pe mana cu servetele umede este asa..o chestie…doar ca sa zicem ca am curatat stratul superificial de jeg.
2. Nu mi se pare normal – copilul isi poate lua gustarea inainte sau dupa plecarea din parc sau, daca este musai (ca vorba aceea exista si copii cu probleme de sanatate care TREBUIE sa manance la ore fixe) mi se pare logic si de bun simt sa-ti iei copilul sa-l duci pe o alee a parcului si sa-i dai gustarea. Nu mi se pare normal sa-l hranesti la locul de joaca, cu ceialti copii balind pe langa el din urmatoarele considerente:
– unii copii au fost obisnuiti de parinti sa manance acasa, stand la masa sau in scaunelul de mancat…acolo unde de fapt se mananca si evident ca incep sa se smorcaie ca vor si ei… si apare imediat bona sau mamica militanta „da’ ce are doamna, dati-i si lui o bucatica?”
– unii copii au probleme de sanatate si NU au voie anumite alimente…orice copil pofteste sau daca nu cunoaste gustul unui anumit aliment (vorbesc de copiii foarte mici) este curios si ar vrea si el sa manance. Sa luam spre exemplu un copil bolnav de diabet, cu intoleranta la gluten, cu intoleranta la alune sau alte genuri de intolerante….Un alt copil sta si infuleca langa el o ciocolata, biscuiti cu crema, alune, biscuiti cu alune etc, etc, etc…..se gandeste cineva si la acesti copii? Mama unui astfel de copil ce ar trebui sa faca- sa alerge si sa citeasca fiecare eticheta de la fiecare aliment pe care-l servesc parintii copilului ei…sau mai bine sa nu mai vina deloc in parc cu copilul ca „este defect”?
– unii copii sunt prea mici sa manance unele alimente si vor si ei! Aici este o intrega filosofie a alimentatiei…apar tot felul de bunici, mame si bone…care stau si-ti explica tie…ca dupa un an ai voie sa-i dai orice copilului, ca ei si-au crescut copiii nu stiu cum, ca nu este bine sa nu-i dai din aia, din ailalta….frateeeeeee…lasati parintii in pace sa faca cum vor si cum considera ei! Atata vreme cat eu nu judec pe nimeni ca da copilului de numai cateva luni o punga intreaga cu pufuleti sau ciocolata sau mai stiu eu ce….cu ce drept ma judeca ei pe mine sau, mai rau, cu ce drept continua sa-mi serveasca copilul cu acel aliment la care eu am spus NU?
– unii copii NU AU sau parintii lor nu au posibilitatea sa le ia anumite tipuri de alimente…da, vi se pare bizar? Exista inca multi copii pentru care bananele se mananca de doua ori pe luna, pentru care sandvisurile cu sunca nu exista etc, etc….Pentru acesti copii, dar si pentru parintii lor…este o trauma sa se duca intr-un parc in care, in mijlocul locului de joaca este o bunica care alearga cu ditamai felia de cozonac dupa nepot sau o mamica care scoate impasibila gustarea si o intinde pe un servet pe banca. ..
– nu toti copiii sunt intelegatori in ceea ce priveste anumite interdictii alimentare (pentru ca de’, sunt copii si nu trebuie sa ne asteptam la ei sa rationeze ca niste adulti!)…se presupune insa ca tu, ca parinte de copil, ai mai multa minte.
3. Cel mai urat lucru dinte toate mi se pare sa-i dai unui copil care nu este al tau de mancare fara a-i intreba insotitorul daca are voie…avand impresia ca faci un gest frumos si elegant, te comporti de fapt ca un adult total iresponsabil! Te-ai gandit vreodata ca ii pui unui copil in mana un fruct la care acesta poate fi alergic sau ca-i poti provoca un soc anafilactic dandu-i un biscuite cu alune (la care este alergic!). Lasand la o parte explicatia strict medicala…nu este normal sa indesi in manuta copilului sau, mai rau, in gura lui, alimente fara a-i cere voie parintelui. Poate acel copil nu are voie ciocolata (poate este atat de mic incat nici nu stie ce este aia!) si asta pentru ca parintii lui, oameni responsabili, nu considera normal sa-i dea unui copil de un an ciocolata…
4. Ultima si cea mai strigatoare la cer mi se pare aia in care parintele „darnic si cu inima larga” vine si pune pe jos (pe uns servet curat), in mijlocul copilasilor (de diverse varste, inclusiv mici de tot) care se joaca in nisip, un maldar de ciocolate, biscuiti, pungi de pufuleti! Astia sunt oameni care pur si simplu nu gandesc!
De ce am scris aceste randuri…pai simplu: ieri am patit-o si eu! Copilul meu nu sufera de nici o alergie, mananca foarte sanatos (chiar sunt exagerata in acest sens!), are program de masa (nu extrem de strict, dar exista), mananca gustarile acasa si, in mod exceptional, am la mine uneori (atunci cand stiu ca nu ajung sa-i dau gustarea acasa) o banana (ca se poate manca si cu maiinile murdare) sau covrigi de Buzau . Acestea le primeste intotdeauna inainte de a merge la locul de joaca, stand pe o banca sau plaimbandu-ne cu tricicleta…niciodata mancand in nasul altor copii! Ieri, eram la groape cu nisip si fi-mea mesterea ceva castele pe acolo cu niste copii de varsta ei…la un moment dat, imi iau ochii de la ea, pret de jumatate de minut , ca sa caut ceva in geanta. Cand ridic ochii…Catinca langa mine…imi dadea un biscuite umplut cu ciocolata! Ma uit in jur…la doi pasi de mine, o cucoana, cu o fetita mai mica decat fi-mea, impartea la copii acesti biscuiti. Mi-a sarit tandara si evident, i-am atras atentia ca normal este sa intrebe parintele inainte de a da ceva unui copil….respunsul? „Pai daca le-am dat la ceilalti cum sa nu-i dau sie ei?” Pe bune daca nu-mi venea sa urlu la ea…dar cred ca era absolut inutil…ca nu ma apuc eu sa fac educatie altora care nu o au!
1. Copilul meu nu mananca ciocolata…nu a mancat pana acum si sper nici sa nu manance in viitorul apropiat. Are o copilarie intreaga sa o faca…acum mi se pare esential sa ii dezvolt placerea de a-si gasi „dulcele” in fructe…
2. Copilul meu era ingrozitor de murdar pe maiini.
3. Am noroc ca fi-mea a fost invatata ca atunci cand primeste ceva de altcineva sa imi arate intai mie si pe urma sa puna gura pe acel „ceva”. E mica, dar sunt foarte mandra de ea…pentru ca imi dau seama ca unui copil mic ii este destul de greu sa-si infranga curiozitatea. Nu am „dresat-o”..cum imi spunea admirativ o doamna in parc „vai doamna ce bine ca ati dresat-o sa nu ia de la straini”…ca nu este caiine…este un copil intelegator care stie ca atunci cand i s e promite ceva primeste, care atunci cand i se explica ceva, intelege!
Am luat biscuitele si l-am aruncat la gunoi…doua minute mai tarziu, o mamica care a vazut scena si care facuse la fel ca mine mi-a atras atentia asupra unui lucru…cucoana cu biscuitii avea pe palme niste basici mari si usor sangerande! Pur si simplu m-am cutremurat…pe aceleasi maiini cu care daduse fiecarui copilas cate un biscuite. Cat de tampita sa fii sa faci asa ceva??????
Poate sunt exagerata, poate nu…totusi, sustin ideea ca ar trebui sa inceapa sa ne mai pese si de cei din jur…sa nu mai consideram normale lucruri care pot face rau altora…sa actionam cu bun simt si decenta…
Soarele de pe strada mea! 