Acum 3 ani…

august 23, 2010 · Înregistrat sub Catinca mea, printesa mea, iubita mea

Acum 3 ani, la aceasta ora, eram treaza si habar nu aveam ce avea sa urmeze dimineata. Era a 4 sau a 5-a zi in care ma duceam la control dimineata, cu bagajele dupa mine, asteptand sa nasc. Deja, la aceasta ora, decisesem ca dimineata nu-mi mai iau cu mine bagajele ca nu are rost sa le car din nou la spital din moment ce nu am vreun semn ca as naste. Nici macar nu-mi imaginam ca a doua zi dimineata, la 11 urma sa-mi fac formele de internare si la 14.05 o sa-mi tin deja minunea in brate….

Au trecut 3 ani si totusi parca s-a intamplat ieri. Au trecut cei mai frumosi 3 ani din viata mea, mi-am vazut visul cu ochii, mi-am vazut mai mult decat visul cu ochii: am cea mai frumoasa fetita de pe pamant! Da, sunt o norocoasa, Dumnezeu mi-a dat un copil frumos, dar si un copil extrem de cuminte si destept, un copil sanatos. Ma uit la fata mea si de foarte multe ori parca nu-mi vine sa cred ca este a mea…ma uitam la ea asta-seara cand am culcat-o si imi venea s-o mananc. Ultimul an a fost pentru mine o permenenta mirare in ceea ce o priveste. Salturile evolutive au fost uimitoare, atat de mari incat ne lasa muti, de foarte multe ori, pe mine si pe tatal ei. Zambim si ne uitam unul in ochii celuilalt fara sa comentam nimic de fata cu ea, dar uneori face si spune lucruri care depasesc cu foarte mult asteptarile pe care un parinte le poate avea de la un copilas de 3 ani. Mi se pare ca timpul a zburat infricosator de repede, mai ales ultimul an…a crescut foarte mult, vorbeste foarte mult, gandeste si actioneaza dupa vointa proprie, are pasiuni, tabieturi, este cocheta, ii place la cumparaturi, ii place sa „bucatareasca”, este creativa si are o memorie vizuala care pe mine ma uimeste.  Bilantul ultimului an pe scurt? 104 cm, 15 kg, mananca absolut orice in afara de mazare, condimente, foi de vita sau foi de varza, adora crevetii la gratar, cartofii prajiti, mamaliga, cartofii sub orice forma, supa de dovleac de la gradinita, pastele cu branza facute asa cum le face Ada (bunica), strugurii fara samburi, branza baby bel si sucul de portocale stors de mami. Bea cate un pahar de lapte dimineata si seara, dar sa fie cu nesquik. Este ingrozitor de incapatanata si nu cedeaza indiferent ce pedepse sau amenintari planeaza deasupra ei. Isi accepta pedepsele cu stoicism (oricare ar fi ele), atata vreme cat a obtinut ceea ce si-a dorit ea. Are gusturi bune la pantofi si haine (mi-a ales chiar si mie cate ceva), stie deja destul de bine sa asorteze culorile, ii place sa miroasa tot – absolut orice, de la mancare, pana la haine noi sau spalate- ea intai miroase. Este dependenta de creme cu ritual de cremuit pe corp dupa baie, pe picioare, maiini etc. Se spala pe dinti 90% singura si daca cumva ajunge in pat fara sa se fi spalat ne cearta pe noi! Adora fustele si rochiile care se invart, vrea sa fie Corinne (adica Barbie Muschetar). Este santajista si stie exact ce butoane sa apese la fiecare. Asculta cu sfintenie ceea ce o invat legat de persoane straine (mie una asta mi se pare unul din cele mai remarcabile lucruri): nu primeste absolut nimic de mancare de la nimeni, indiferent ca este vorba de copii sau adulti (nici bomboane, nici ciocolata nici nimic!), nu vorbeste cu persoanele straine. Este foarte curioasa si nu se multumeste niciodata cu raspunsuri lapidare- intotdeauna are intrebari suplimentare care necesita detalierea subiectului. Nu se suporta murdara pe haine sau pe corp- a trebuit sa renunt la niste sosete noi care faceau scame, nu pot sa plec din parc pana nu scutur temeinic pantofii si picioarele ei, trebuie sa ne schimbam urgent daca a picat ceva pe ea (motiv pentru care eu umblu mereu cu haine de schimb la mine!). Adora sandalele cu „intre degete” cum are si mami (adica bareta intre degete), dar din pacate cei pe care ii are „nu-i poate purta pentru ca o rodeste si ii fac buba”. Ii plac povestile, dar mai mult decat povestile clasice din carti ii plac povestile inventate de mami…adicatelea, eu, in fiecare zi trebuie sa inventez o poveste noua (ca atare profit si inventez povesti care sa ma ajute sa-mi ating diverse scopuri educative). Ii iubeste nespus pe taticul si mamica ei, fara sa fie o pupacioasa, dar in topul preferintelor ramane totusi magarul Coco. Mie imi spune Oana cand vrea sa obtina ceva anume, mami cand nu are interese ascunse si maman cand vrea sa ma convinga ca ceea ce vrea ea este bine. Tatalui ei ii spune pe nume cand vrea sa-l joace pe degete si tati cand vorbeste despre el. In topul pasiunilor ei ramane bunicul Fane si strabunica Miutica (care, intre timp a devenit Miu-Miu). Pe bunice, pe amandoua…le jongleaza cum numai ea stie….iar pe bunicul Radu il „face” din priviri. Niculetu’ unchiuletu’ este sursa ei de rasete in hohote, iar sora mea Miruna, matusica, este sursa  de chitaieli si maimutareli si gesturi imitate. Apropo de asta….ma uit in jur si vad cum o intreaga familie, mare de altfel, a dat in mintea copiilor rau de tot: mama si bunica-mea croseteaza si croiesc haine pentru papusi ca sa-i faca pe plac printesei, tatal meu se taraste in genunchi pe langa canapele (ole…nu credeam s-o vad pe asta!), socrul meu mestereste la tot felul de minuni pentru bicicletele ei, cauta povesti pe net, soacra mea are program de facut biscuiti cu fi-mea, unchiul meu danseaza si canta pentru ea….iar eu fac ochii cat cepele si ma gandesc ce minune ne-a dat Dumnezeu de ne-a transformat asa pe toti.

Da…ar fi atatea de spus…

Una peste alta, fata mea face azi 3 ani si ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipa langa si impreuna cu ea, copilul meu minune, Barbie, Corinne sau cum vrea ea sa-si spuna. Pentru mine insa azi si intotdeauna va fi iepurasul Bocanila din povestea initiala a venirii ei pe lume.

Azi parca a stiut ca vine ziua ei…parca un „ceva” anume i-a spus ce butoane sa apese ca sa ma faca praf. Toata ziua a fost, ca niciodata, o pupacioasa, m-a luat in brate, m-a mangaiat, mi-a spus ca sunt frumoasa si ca am par de Barbie….ce mi-as mai putea dori? Ultimele elemente ale serii au fost:

„cand o sa fie ziua mea, pe 23 si august, o sa primesc de la tine si de la tati pisica aia frumoasa (adica pisica inteligenta Lulu care urmeaza sa fie impachetata dupa ce termin de scris)?

„offff, offf of ca tot ma mai doare genunchiul…dar parca mai putin ca ieri!” (genunchiul facut praf la finalul petrecerii de ieri).

Acestea fiind spuse, dragii mei prieteni virtuali sau mai putin virtuali, va multumesc pentru inca un an petrecut alaturi de noi si va doresc tot binele din lume.

Tie, puiul nostru mic, Iepurasul Bocanila, iti spun, ca in fiecare zi, ca mami si tati te iubesc mult de tot, iti multumesc ca existi si ca dai un sens vietii noastre, iti multumesc ca ne luminezi fiecare clipa, ca esti soarele nostru si ne dorim pentru tine, in afara de sanatate si bucurii, un dram de noroc care sa le completeze.

Il rog pe Doamne-Doamne si pe Ingeras, asa cum ii rogi tu in fiecare seara, sa te apere si sa-ti lumineze drumul. LA MULTI ANI IUBITA NOASTRA!