Cadoul lui Mos Craciun sau al lui Mos Nicolae!?

Catinca a fost „cadoul” meu de Mos Nicolae…cam pe atunci se pare ca a fost ea conceputa…si cadoul bunicilor si strabunicilor de Craciun….Acum ceva vreme…cat de repede a trecut timpul….aflasem dupa doua teste de sarcina pozitive ca voi avea un bebe..si am avut ambitia (chinuitoare de altfel!) sa NU spun nimanui pana la Craciun. Nici macar lui tati!  Totul a inceput intr-o dimineata cand, in drum spre birou, in masina, mi-am aprins o tigara si mi-a venit instantaneu sa vomit! Mie????? (fumatoare inraita cu multe „cuie” la activ?). In secunda 2 mi-am spus in gand….”e clar, sunt gravida”! M-am oprit la parter, in Unirea, la farmacie,  mi-am luat un test pe care l-am facut inainte de a ajunge in birou! Pozitiv! Noooo, e gresit! Cateva ore mai tarziu l-am facut pe al doilea…pozitiv! Calcule peste calcule….clar….cam de Mos Nicolae!

Mi-am spus…”ok, atunci sa fie cadou de Craciun pentru toata lumea!” Si rabda, nene, rabda….ma manca limba ingrozitor….imi venea sa strig in gura mare la toata lumea, dar ambitia m-a facut sa tac. Cum nu mi se parea normal sa stie nimeni inaintea lui „tati” a trebuit sa nu spun nimanui…nici prietenei mele, nici colegelor de la birou….ce sa mai vorbim de mama sau bunica…carora imi venea sa le zic de aproximativ 100 de ori pe zi!

Asa ca da….pe 20 decembrie, acum ceva vreme…inca ma mai „perpeleam in suc propriu” cu un cadou micut impachetat si ascuns in sertar…special pentru „tati”, care astepta sa fie pus sub brad: doua teste pozitive si un „cadou” micut si extrem de pretios…in burtica! 

Sunt amintiri unice si irepetabile ….calde, de departe cel mai frumos si cel mai special Craciun din viata mea…

Il vad si acum pe tati deschizand cadoul si privind uimit „chestiile” alea…care intai nu l-au trimis cu gandul la ceea ce erau si cauta politicos in gand o „intrebuintare” pentru ciudateniile pe care i le face cadou nevasta! Ii vad si acum fata…in momentul in care i-am dat un indiciu spunand atat: „doua liniute!” S-a luminat tot, ii sclipeau ochii si pentru cateva momente mi-am dat seama ca, in mod cert, fericirea momentului cand afli ca vei avea un copil, nu poate fi mimata! Si in ziua de azi cred ca atunci cand afli ca vei fi parinte exista un „ceva” din atitudinea ta care nu se compara cu nimic.

Ii vad si acum pe bunici si strabunice si pe unchiuletu’ Nicu….stransi toti, la masa traditionala in familie, ciocnind cate un pahar de vin…si pe mine care stateam ca un arc asteptand momentul oportun „sa plasez vestea”! Cand ciocneau ei mai cu foc….ma trezesc si eu si zic…”pai da, da ciocnim cu bunicii si strabunicile”….evident ca nimeni nu m-a bagat in seama…vorbeau, radeau….acea atmosfera calda de sarbatoare in care toata lumea vorbeste cu toata lumea. Asa ca….am repetat mai tare si mai raspicat…poate, poate!  Primul care „s-a prins” a fost socrul meu si pe urma bunica-mea….sincer, nu-mi amintesc foarte tare figurile lor in acele momente pentru ca eu eram prea ocupata sa ma bucur, in sfarsit, ca am reusit sa scap de tacerea autoimpusa….si sa spunnnnnn, sa spun la toata lumea! Stiu doar ca desi „le-a picat fisa” mai greu….a fost bucurie mare. Trebuie sa fie minunat sa ajungi bunic, dar cred ca este fabulos sa ajungi strabunic….spun asta privind relatia speciala dintre fi-mea si bunica mea care m-a crescut si care, la peste 80 de ani sta si coase la masina geci, haine si asternuturi pentru papusa bebelus a Catincai….cu aceeasi ardoare si acelasi entuziasm cu care o facea pentru mine cand eram mica….dar cu mult mai multi ani care apasa pe umeri si mai ales pe ochi atinsi de cataracta. Eu sunt o norocoasa ca mi-am cunoscut strabunicii (2 strabunice si un strabunic!) si sincer, mi se incalzeste sufletul cand vad ca si Catinca are norocul de a avea doua strabunice + o gramada de bunici care stau si-n cap numai ca sa fie pe plac printesei!

Daca ar veni la mine pestisorul auriu si mi-ar spune ca imi indeplineste 3 dorinte de Craciun…stiti ce i-as cere? Sa ma intorc in timp si sa retraiesc momentul in care i-am spus sotului meu ca vom fi parinti, sa retraiesc acea seara cand le-am spus alor nostri si ….sa fiu o musculita sa-i vad fata sotului meu atunci cand „a facut cunostinta” cu Catinca, la 5 minute dupa nastere!

A trecut vremea si Cati va petrece al 3-lea Craciun impreuna cu noi….eu nici acum nu stiu daca in afara de Dumnezeu trebuie sa-i multumesc pentru acest „cadou” minunat si perfect lui Mos Craciun sau lui Mos Nicolae!

Un lucru stiu insa ….Mos Craciun si Mos Nicolae exista! Trebuie sa stim doar sa-i cautam in sufletul nostru si sa stim sa ne bucuram de darurile lor!

Anunțuri

10 răspunsuri so far »

  1. 1

    abramburika said,

    F frumos cadou si te admir pt. tortura auto-impusa sa daruiesti aceasta veste celor dragi in momente magice. Eu n-am reusit, am spus imediat tuturor!!! Dar nu era Craciunul …

  2. 3

    ellis said,

    Mi-au dat lacrimile la pasajul cu bunicii, dar mai ales cu strabunica…si eu am norocul de a o avea alaturi pe bunica mea, cea care ne-a crescut pe mine si sora mea si ea imi spunea ca pentru Alessia simte cumva o dragoste si mai puternica si o apropiere si mai mare dacat pentru noi…probabil unde acum nu mai e preocupata de treburile necesare ingrijirii si cresterii copilului, ci ii acorda tot timpul jocului, cititului…alintului…Dumnezeu sa ii tina alaturi de noi pe parinti si bunici!

    cat despre ascunsul vestii…eu detin recordul, pentru ca, din cauza de sarcini pierdute(multe), nu mi-am mai permis sa ii anunt mai devreme de 10 saptamani…desi mi-as fi dorit sa impart fericirea macar cu sora mea…

    • 4

      oanamada said,

      Ellis…sa stii ca si bunica mea imi spunea, pana sa se nasca fi-mea ca sa nu ma supar, dar tot eu voi fi prima in sufletul ei, chiar daca isi va iubi stranepoata….cand fi-mea avea cateva luni, bunica mea a venit la mine si mi-a spus (oarecum spasita!) ca ma iubeste la fel de mult, dar ca intr-un fel anume, pe Catinca o iubeste si mai mult decat pe mine…a fost o mare bucurie pentru mine!
      Cat despre faptul ca tu ai asteptat 10 saptamani…iaca, a meritat din plin…sunt convinsa ca bucuria celor dragi a fost la fel de mare!

  3. 5

    Olivia said,

    Chiar faina poveste…
    La noi a fost cadou pt Andrei in ziua cand faceam 12 ani de cand ne cunoscusem. Dupa care ne-am dus la parintii si bunicii lui (si pe mine m-a impresionat partea cu bunicii=strabunici, au murit anul asta dar cea mai mare bucurie a fost ca l-au apucat pe Matei) si Andrei i-a anuntat ca „de acum inainte o sa venim trei”.
    Nu cred ca poate inlocui nimic amintirile astea..

  4. 7

    zicolorata said,

    M-ai emotionat tare tare mult! La noi vestea a fost cadou de ziua lui tati iar momentul conceptiei a doua zi de Paste.

    • 8

      oanamada said,

      Ahaaaa…deci la voi Iepurasul a facut cadoul! 😀 Cat despre tati…pe bune, exista un cadou mai potrivit decat asta…indiferent de ocazie?!

  5. 9

    ADA said,

    Ai urcat chiar si pe scara pe 24 dec. ca sa impodobesti bradul inalt de 2 m ,si tot nu ai spus nimic.Nu stiam eu cine e in burtica ca sa vezi ce te ciufuleam ca faci asemenea imprudente.MAI MAI MAI!!!!!!

    • 10

      oanamada said,

      Ahhhh, da…ai dreptate mama, asta chiar uitasem!!!! 😀 Ehhh, oricum nu avea ce sa se intample…da vezi tu cum e viata asta….scarile astea au o importanta aparte in familia noastra!!!! Ca acum mi-am amintit si rad de nu mai pot….iti amintesti cand erai catarata sus pe scara sa pui asternuturile si eu iti spuneam ca fumez si tu nu ma credeai? Aia da imprudenta….ca puteai sa faci pe superman si sa incerci sa ma iei de ciuf din saritura!!!! 😀


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: