Catinca a fost „cadoul” meu de Mos Nicolae…cam pe atunci se pare ca a fost ea conceputa…si cadoul bunicilor si strabunicilor de Craciun….Acum ceva vreme…cat de repede a trecut timpul….aflasem dupa doua teste de sarcina pozitive ca voi avea un bebe..si am avut ambitia (chinuitoare de altfel!) sa NU spun nimanui pana la Craciun. Nici macar lui tati! Totul a inceput intr-o dimineata cand, in drum spre birou, in masina, mi-am aprins o tigara si mi-a venit instantaneu sa vomit! Mie????? (fumatoare inraita cu multe „cuie” la activ?). In secunda 2 mi-am spus in gand….”e clar, sunt gravida”! M-am oprit la parter, in Unirea, la farmacie, mi-am luat un test pe care l-am facut inainte de a ajunge in birou! Pozitiv! Noooo, e gresit! Cateva ore mai tarziu l-am facut pe al doilea…pozitiv! Calcule peste calcule….clar….cam de Mos Nicolae!
Mi-am spus…”ok, atunci sa fie cadou de Craciun pentru toata lumea!” Si rabda, nene, rabda….ma manca limba ingrozitor….imi venea sa strig in gura mare la toata lumea, dar ambitia m-a facut sa tac. Cum nu mi se parea normal sa stie nimeni inaintea lui „tati” a trebuit sa nu spun nimanui…nici prietenei mele, nici colegelor de la birou….ce sa mai vorbim de mama sau bunica…carora imi venea sa le zic de aproximativ 100 de ori pe zi!
Asa ca da….pe 20 decembrie, acum ceva vreme…inca ma mai „perpeleam in suc propriu” cu un cadou micut impachetat si ascuns in sertar…special pentru „tati”, care astepta sa fie pus sub brad: doua teste pozitive si un „cadou” micut si extrem de pretios…in burtica!
Sunt amintiri unice si irepetabile ….calde, de departe cel mai frumos si cel mai special Craciun din viata mea…
Il vad si acum pe tati deschizand cadoul si privind uimit „chestiile” alea…care intai nu l-au trimis cu gandul la ceea ce erau si cauta politicos in gand o „intrebuintare” pentru ciudateniile pe care i le face cadou nevasta! Ii vad si acum fata…in momentul in care i-am dat un indiciu spunand atat: „doua liniute!” S-a luminat tot, ii sclipeau ochii si pentru cateva momente mi-am dat seama ca, in mod cert, fericirea momentului cand afli ca vei avea un copil, nu poate fi mimata! Si in ziua de azi cred ca atunci cand afli ca vei fi parinte exista un „ceva” din atitudinea ta care nu se compara cu nimic.
Ii vad si acum pe bunici si strabunice si pe unchiuletu’ Nicu….stransi toti, la masa traditionala in familie, ciocnind cate un pahar de vin…si pe mine care stateam ca un arc asteptand momentul oportun „sa plasez vestea”! Cand ciocneau ei mai cu foc….ma trezesc si eu si zic…”pai da, da ciocnim cu bunicii si strabunicile”….evident ca nimeni nu m-a bagat in seama…vorbeau, radeau….acea atmosfera calda de sarbatoare in care toata lumea vorbeste cu toata lumea. Asa ca….am repetat mai tare si mai raspicat…poate, poate! Primul care „s-a prins” a fost socrul meu si pe urma bunica-mea….sincer, nu-mi amintesc foarte tare figurile lor in acele momente pentru ca eu eram prea ocupata sa ma bucur, in sfarsit, ca am reusit sa scap de tacerea autoimpusa….si sa spunnnnnn, sa spun la toata lumea! Stiu doar ca desi „le-a picat fisa” mai greu….a fost bucurie mare. Trebuie sa fie minunat sa ajungi bunic, dar cred ca este fabulos sa ajungi strabunic….spun asta privind relatia speciala dintre fi-mea si bunica mea care m-a crescut si care, la peste 80 de ani sta si coase la masina geci, haine si asternuturi pentru papusa bebelus a Catincai….cu aceeasi ardoare si acelasi entuziasm cu care o facea pentru mine cand eram mica….dar cu mult mai multi ani care apasa pe umeri si mai ales pe ochi atinsi de cataracta. Eu sunt o norocoasa ca mi-am cunoscut strabunicii (2 strabunice si un strabunic!) si sincer, mi se incalzeste sufletul cand vad ca si Catinca are norocul de a avea doua strabunice + o gramada de bunici care stau si-n cap numai ca sa fie pe plac printesei!
Daca ar veni la mine pestisorul auriu si mi-ar spune ca imi indeplineste 3 dorinte de Craciun…stiti ce i-as cere? Sa ma intorc in timp si sa retraiesc momentul in care i-am spus sotului meu ca vom fi parinti, sa retraiesc acea seara cand le-am spus alor nostri si ….sa fiu o musculita sa-i vad fata sotului meu atunci cand „a facut cunostinta” cu Catinca, la 5 minute dupa nastere!
A trecut vremea si Cati va petrece al 3-lea Craciun impreuna cu noi….eu nici acum nu stiu daca in afara de Dumnezeu trebuie sa-i multumesc pentru acest „cadou” minunat si perfect lui Mos Craciun sau lui Mos Nicolae!
Un lucru stiu insa ….Mos Craciun si Mos Nicolae exista! Trebuie sa stim doar sa-i cautam in sufletul nostru si sa stim sa ne bucuram de darurile lor!
Soarele de pe strada mea! 