Sunt Catinca, Soarele de pe strada mamei

Buna seara lume,

Stiu ca va astepati sa cititi ceva scris de mami care a venit cu un nou articol mișto și de actualitate, dar din păcate (sau din fericire) depinde de cum o vedeți :), nu e mami, ci eu. Da eu, Cati, Catinca, Soarele de pe strada mamei. Asta seara am dat peste blogul ei, știam de el de mult timp dar niciodata nu l-am deschis sa citesc fiecare articol. După o luuuungaaa lectura am tot vrut sa comentez în stânga și în dreapta legat de diferite faze și subiecte. O sa încep prin a va face un “preview” rapid a cine sunt. Fac 14 ani în 10 zile, m-am întors în țară de 5 ani și da încă sunt frantuzita (lucru despre care se face caterinca constant de catre prietenii mei- nu  mă deranjează pentru ca știu ca așa este). Mi-am urmat pasiunea pentru dans și arte, am făcut balet o buna perioada de timp (chiar îmi plăcea), dar din cauza unor incidente am decis ca este cazul sa mă las. Asta nu mi-a pus capăt nicidecum obsesiei mele pentru dans și muzica.Am ajuns sa nu pot face nimic FARA muzica și dans, fie ca e vb de spălat vase sau de dat cu mopul, mie îmi trebuie muzica. Ironic este ca și acum scriind, ascult muzica data la maxim (săracele mami și Bijou care trebuie sa îmi suporte cântatul continuu). De pictat încă pictez, mult. Nu mă compar cu mami la capitolul detalii și experiență dar ușor ușor învăț și eu. De chitara mă lasăsem, dar recent m-am apucat sa învăț sa cant la chitara electrică. Sunt înnebunită după orice fel de animal, dacă ar fii după mine am avea zoo în casa :)))))) 

(Ok, gata cu introducerile ca mi-e ca ne apuca 2022 și nu termin de vorbit și voi de citit )

Blondina  Bijou are aproape 8 ani . Facand abstractie de varsta ei, citind ce a scris mami, va pot spune ca nu s-a schimbat deloc…. Eu cu blondina avem o relatie de neintrecut : nu dormim una fara alta, daca eu plec doarme tot la mn in pat ca mna, stiti cum e aia cu “Mi casa es su casa”.  Bijou a cam luat-o prea in serios si acm tot ce e al meu i se cuvine ei. Noi o rasfatam, orice pentru printesica familiei:).  Recent a făcut fițe pentru ca s-a mai alăturat un mic cineva familii noastră, săracă cățea era foarte confuza când am intrat în casa cu un pui de pasaroi care ciripea. 

El este kiwi, un perus care acum o săptămână a început sa vorbească. Din păcate am ratat primele cuvinte ale copilului nostru mic pentru ca el era la bunica și eu cu mami și blondina, la mare, cu cortul la distracție. Este și el înnebunit după muzica, cântă cot la cot cu oricine, nu contează ca e bon Jovi sau Smiley  lui tot ii place. Dar dacă exista ceva ce iubește mai tare decât muzica este sa o întărâte pe Bijou, pentru ca prostanaca pune botul și se enervează, incepe sa latre de zor, mârâie, sare, face ca toate alea. Cu toate astea mai au și momente când se înțeleg și sunt calmi (când dorm )

Revenim la mine…

Bucureștiul e mișto, am realizat chestia asta după ce ne-am mutat aici, nu a fost ușor, recunosc dar pot spune cu toată sinceritatea ca nu îmi este dor de Bruxelles și de viață de acolo. Da, știu ce veți spune “e altfel, lumea gândește altfel” sau poate ca “sunt nerecunoscatoare pentru viață care mi-a fost oferită și pe care am avut privilegiul sa o am” lucru la care voi raspunde atât: sunt foarte recunoscătoare pentru toate experiențele de viață pe care le-am avut și toate oportunitățile minunate dar nicăieri nu e ca acasă, și sunt mândră ca spun asta. 

Aici, acum, sunt înconjurată de o grămadă de persoane care sunt alături de mine orice ar fi: prieteni, familie, cunoștințe și mai ales de mami. Sincer nu știu ce m-aș face fără ea, este omul care mă ajuta orice ar fi. Desi  o mai enervez eu și ne mai ciondănim nu mi-aș dorii niciodata alta relație cu ea decât cea pe care o am. Este omul în care am cea mai multa încredere, da, gândim diferit, și da ea vede lucrurile diferit decât mine uneori dar asta e normal, dar cu toate astea nu cred ca a existat vreo data când sfaturile ei sa nu fii fost bune și sa nu fii picat la tanc când aveam nevoie de ele. Tin sa ii mulțumesc și aici pentru tot, te iubesc mult mami <3. 

Oricum eu mă distrez din ce în ce mai tare cu oamenii care ne compara și spun ca sunt picătură din ea, Bunica de exemplu ia poze cu ea la varsta mea și începe sa ne explice cât de mult semănăm. Tata se uita la poze cu mine și de fiecare data îmi spune ca semna cu mami, dar cel mai mult remarca lumea asemananarile mele comportamentale cu ale ei, Sinceră sa fiu mă bucur ca seman cu ea la anumite chestii din comportamentul meu- unul din această find faptul ca noi nu suntem nici optimiste, nice pesimiste, suntem realiste din toate punctele de vedere, lucru care ajuta de multe ori în viață pentru ca da, pana la urma, vorba ei, “în viață nu e totul alb și negru, mai exista și nuanțe de gri”. Bine, eu , în stilul caracteristic i-am mai răspuns la chestia cu faze de genu “pai bine mai dacă o luam așa, mai e și roz, roșu, portocaliu, verde și tot așa”… pot sa va spun ca era un pic suparata pe mine atunci dar după asta i-a trecut pentru ca știa ca am dreptate în felul meu intortochiat🤣. 

Hai ca am scris și eu roman ca ea, știți cum e “așa mama, așa fiica”.  Cu asta eu am cam închis paranteza numita “perspectiva soarelui de pe strada ei”. Sper ca nu v-am obosit prea tare cu tacanelile mele. Va pup și va urez o zi sau seara placutaaaaa

Leave a comment »

Sanador, bataia de joc suprema

Intr-o lume in care se arunca cu noroi in doctori si in sistemul medical de stat…eu am sa va vorbesc despre mizeria si bataia de joc din sistemul medical PRIVAT. Bataia de joc suprema se numeste Sanador! Dupa cum stiti cu totii…traiesc de niste ani in strainatate, intr-o tara in care serviciile in general nu sunt cele mai bune (desi multa lume asa crede!)…deci n-as avea motive sa ma plang prea mult, prea rau…nici macar daca as nimeri in plin scandal, in sistemul de stat unde sunt infectii intra-spitalicesti si multe altele! Nenorocul face ca am nimerit in sistemul privat…eu…si de o vreme incoace mama mea. Nu sunt omul care dezvolta obsesii! De regula fac scandal pe moment si ma calmez ulterior! „Marele” Sanador (desigur, cu ghilimele) m-a facut insa sa cred , cu sinceritate, ca NU exista pe acest pamant un spital/clinica/policlinica particulara care sa-si bata joc cu mai multa nonsalanta/nesimtire/dezinvoltura de client, pe bani multi,  decat Sanador.

Acum 3 saptamani am alunecat in bucatarie si am cazut. Mi s-a umflat mana instantaneu. Cum nu prea stiam unde sa ma duc…si imi doream sa evit spitalul Urgenta de la Floreasca unde stiam ca dureaza mult am intrebat si eu prieteni…cel mai apropiat spital cu sistem de urgenta si ortopedie era Sanador.

Am ajuns la Camera de garda unde…da, in 10 minute am fost primita. Un salon fara triaj, unde stau la un loc, separate doar de cate o perdeluta si cei cu mana rupta si aia lesinati si aia de tusesc de zici ca e sfarsitul lumii. Doamna asistenta era foarte preocupata sa-mi ia tensiunea in loc sa ma izoleze….sau mai bine zis sa-l izoleze pe domnul care tusea de-si dadea matele…la nici 50 cm de mine (patul alaturat). Dupa proceduri standard (tensiune, intrebari despre lovituri la cap sau in alta parte) a ajuns la concluzia ca ca am nevoie de o radiografie. Am solicitat sa astept afara, pentru a nu contacta alta boala de la domnul (care NU a parasit spitalul nici 3 ore mai tarziu, cand am plecat eu). Vai mama lui de triaj…nu exista! Mi s-a facut radiografia. Pe scurt, am primit rezultatul de la radiografie, 2 ore mai tarziu, dupa ce am facut scandal. In tot acest timp am fost dusa cu zaharelul…una din placi fiind ca „vine in 5 minute”. Finalul….doctorita de pe urgenta, cu privire vinovata desi NU era vina ei ma cheama si imi citeste DIRECT din calculator (pentru ca filmele si interpretarea TOT nu venisera) ca am o fractura. Imi propune cu juma de gura sa „incerce sa vada” ce ortoped este in spital si sa ma duc mai departe. Evident, am zis pas! M-am dus frumos…fara mare circ si programari la Medicover….si a fost ok, doar ca am pierdut O ZI INTREAGA! Daca era doar episodul asta…taceam! Ceea ce s-a intamplat insa acum cateva zile cand am fost cu mama la Sanador  e depasit TOATE lucrurile vazut de mine pana acum aici sau in strainatate. Mama are niste problem foarte delicate de sanatate si singurul loc in care putea fi consultata de un anumit medic era…Sanador. Saptamana trecuta avea programare joi, la ora 16.20. Joi, la 15.50 suna Sanador sa anuleze programarea pe motiv ca medicul nu putea fi prezent…. stiau de cu o zi inainte ca medicul respectiv putea sa nu vina (fusese fix aceeasi situatie cu o zi inainte- dar acestea sunt detalii pe care, pentru protectia numelui si renumelui medicului nu le voi da decat autoritatilor)! Nu tu scuze, nu tu nimic. Daca mama venea din Militari….probabil, la momentul anuntului era pe la Romana….dar ce naiba, cui ii pasa? La insistentele mamei o reprogrameaza pentru saptamana urmatoare joi.

CLINICA Sanador de la Victoriei! Suna cu o zi inainte cei de la Sanador si o intreaba daca confirma programarea. Raspuns „DA”. Mama, avand probleme mari de deplasare/ urcare scari etc intreaba cu subiect si predicat daca au lift! „Avem, dar e in modernizare!” Etajul consultatiei? 4! Mama explica situatia si este rugata de catre domnisoara de la call center sa revina a doua zi dimneata, in ziua consulatiei „pentru ca nu sunt tot timpul aceleasi cabinete” Revine a doua zi si I se spune ca este la etajul 1. Greu de urcat pentru ea, dar nu imposibil.

Stiu ca e lung ce povestesc, dar o fac cu multe detalii pentru ca da, aceasta postare va ajunge peste tot, inclusiv in presa, la protectia consumatorului si la conducerea „marelui Sanador”. M-am jurat ca nu las lucrurile asa si nu o voi face. Veti vedea mai departe de ce!

Ajung la Sanador la ora 16, joi 4 august, tragand-o pe mama de brat, la 40 de grade afara (cu locuri de parcare vai sufletul lor). La receptie, o domnisoara cu ecuson pe care scria ceva de genul „sunt noua, aveti rabdare cu mine” ne spune surazatoare ca da, avem programare si da, consultatia e la etajul 4. ” Ma uit socata la ea, mama face ochii mari. Ma uit la ea, ma uit la scarile spiralate ca un melc, mai uit la muncitorii deloc grabiti sau aplicati care incearca sa cosmetizeze niste perdele/jaluzele ca sa acopere liftul la care in mod evident NU lucreaza. Intreb…evident, unde este liftul de rezerva. Nu este, la niaba, unde ma cred eu?  Explic faptul  ca ni s-a spus ca urmeaza sa fie consultata la etajul 1 si ca am sunat dimineata fix in acest scop si ca daca stiam ca este etajul 4 nu bateam drumul chinuind-o prin caldura si tarand-o dupa mine. Domnisoara ridica din umeri usor iritata si imi spune ca „nu stie ea cu cine am vb, dar consultatia e la etajul 4”. Ii zic mamei sa se aseze pe un scaun stiind ca urma sa „fac lucruri my way!”. Dupa un Ping-Pong in care i-am precizat domnisoareai cat de penibil este sa functionezi in secolul asta ca spital privat si sa nu ai 2 lifturi macar …cat de penibil e sa iti bati joc de client pe banii loc….ii spun domnisoarei ca nu sunt deloc interesata de argumentele sale, ca am un om netransportabil 4 etaje si ca nu ma intereseaza cine m-a pus sa vin acolo, dar mie trebuie sa mi se rezolve aceasta problema. Langa ea, o alta „colega” imi arunca priviri ucigase, dar nu graieste nimic (norocul ei!). Domnisoara incepe sa dea, veizibil panicata telefoane si…imi comunica, aratand cu varful degetelor catre un scaun subtirel si subred cu roti ca „vin niste baieti brandcardieri s-o ia pe doamna s-o urce la 4”. Seriossss? 4 etaje, pe simulacrul ala de scaun si pe o scara melc. Ii spun doamnei calm ca astept intai sa-mi dea o hartie pe care scrie negru pe alb ca spitalul isi asuma responsabilitatea in cazul in care cei doi brancardieri o scapa pe mama pe scari si isi rupe gatul! Intai se face ca nu aude…apoi da un telefon, apoi mai pleaca…panica generala! Intre timp vin mai multe personae care protesteaza vizibil enervate sau chinuite de faptul ca trebuie sa urce pe scari….dar, in mod trist, se conformeaza . O rog pe domnisoara sa anunte medicul ca noi suntem venite de multa vreme (deja intarziasem), dar ca nu putem ajunge la etajul 4. Ii sugerez exasperata sa gaseasca un cabinet la parter si imi spune ca nu au libere, dar ca vin brancardierii! Ii explic, din nou, ca fara hartia de asumare a clinicii eu nu o las sa urce pe scari si ca nici nu am de gand sa plec de acolo pana mama nu este consultata, in conformitate cu programarea. Panica e din ce in ce mai mare fapt pentru care domnisoara imi da lovitura supreama : „garantia v-o dau brancardierii”. In momentul ala mi-am pierdut ULTIMA farama de rabdare sau toleranta, atat fata de domnisoara cat si vais a vis de Sanador. Mi-am jurat in gand ca vor plati…dar JUR ca nu aveam habar ce urma sa vad. Pe scurt…am facut urat de tot…am cerut sa vorbesc cu un superior care, uimitor, n-a aparut, dar…au aparut brancardierii care se bateau s-o ridice pe mama de pe scaun si erau f nervosi ca fusesera pusi sa coboare ca sa o duca si „ea nu vrea” (nu vrea sa le dea nici macar ceva de baut pentru efort nu?). A aparut curand si un cabinet liber, un asistent care a condus-o pe mama la cabinet si doamna doctor care era SINGURA din toata clinica aia mizerabila care merita aprecierea! Partea si mai grea….acum urmeaza:  Cat am stat sa o astept pe mama (care a declarat ca daca nu eram cu ea…pleca si nu intra la medicul de care avea atata nevoie)…pe la domnisoarele receptionere au trecut urmatoarele persone: o gravida cu cerclaj (cred ca era pe putin in lun a 6) care a fost trimisa la etajul 5 (si injurand realmente printe dinti a urcat pe scari)- eram langa scari! O doamna de vreo 80 de ani care de abia calca si a fost trimisa la etajul 3 sau 4 (nu-mi amintesc exact pentru ca eram concentrata pe picioarele ei care se impiedicau la fiecare 2 trepte urcate) si….ultima „reduta”….o doamna operata de cancer (bandajele de peste burta era foarte vizibile!) care a fost trimisa la etajul 5 si care a stat privind scarile vreo 3-4 minute pana a decis sa urce totusi.

NU VA ESTE RUSINE NESIMTITILOR???????

A doua zi dupa consultatie mama a primit sondaj pe email in care era intrebata despre marile calitati ale Sanador! Va urez din toata inima mea sa dati faliment !

Nu medicii sunt de vina ci patronii, managementul, paparudele alea de la call center si de la receptie, toata organizarea voastra de 2 bani! Sa va fie rusine ca va bati joc de oameni pe banii lor, pe bani MULTI! Apropo, bataia de joc la adresa mamei mele a fost pe 220 lei (sper macar ca 200 s-au dus la medic pentru ca merita). Bataia de joc din spital, la adresa mea a fost de peste 300….tot cu 3 …cate ore am stat eu sa-mi citeasca cineva, in URGENTA, o nenorocita de radiografie la incheietura maiini!.

Comments (2) »

« Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum… »

Are 8 ani si jumatate. A trait in vietisoara ei cat nu am trait eu si tatai ei pana la 40 de ani. Nu atat ca si numar de experiente….vorbim de intensitati, de senzatii …bune sau rele ! Vorbim de culturi, de amalgamuri  si trairi…cunoaste inca de la varsta asta gustul fricii…nu al fricii de bau-bau …gustul amar al terorii. Generatia ei stie sa ne descrie, fara definitii, cu realitati, ce este terorismul, ce sunt bombele, ce sunt tragediile…ce sunt dramele. Am  auzit azi psihologi romani explicand cum trebuie sa ne ascundem copilul dupa o perdea protectoare si doar sa-l  lasam sa traga cu ochiul hoteste « pana creste mare ca sa inteleaga ». Ma infurii si imi vine sa-i iau pe inconstientii astia si sa-i duc azi in aeroport in Zaventeem. Sa-mi zica si mie unul din asta cum sa-i spun eu copilului meu ca gustul fricii nu e real ? Cum sa-l invat pe copilul meu , care traieste acolo, sa fie precaut, sa priveasca in jur, sa discearna, intr-o lume nebuna si mai ales lasa? Sa-i ascund ? Nu pot ! La scoala se va vorbi si da, dupa cum stiti deja multi dintre voi, azi, in Bruxelles, copiii au fot inchisi, blocati, pentru siguranta lor, in scoala. Despre ce credeti ca au vorbit copiii de la clasa 1 in sus ? Despre papusele si ultimul Star Wars ? Nop….au vorbit despre gustul nenorocit al fricii…gustul ala pe care il simt cu totii azi, oriunde ne-am afla. Noi, in copilarie, vorbeam despre monstri, fantome si tot felul de personaje ciudate, dar ireale…ei au ASTA ! Ei au niste realitati crunte, niste reprezentari ingrozitoare ale unei realitati pe care NOI adultii o privim printre degetele rasfirate (pentru ca suntem firoscosi ) si EI, copiii, o infrunta ! Le e frica, se framanta si emit tot felul de filosofii copilaresti care insa fac realitatea sa para si mai hada ! NU, nu i-am ascuns nimic Catincai ! A avut voie sa vada 99% din ceea ce au transmis televiziunile din Romania. Am evitat imaginile cu raniti, cu sange, cu mutilari ! Totusi…azi, prima imagine a tragediei pe care a vazut-o a fost a hall-ului de la check-in prin care trecem des, foarte des, in ultimii 6 ani. Hall-ul prin care am trecut grabite, sambata dimineata, cand am venit spre Romania tarand troller-ele si cainele, obisnuite cu o rutina pe care o ea o cunoaste de cand avea 2 ani si jumatate . « Mami, Dumnezeule mare…asta e aeroportul ! Este intrarea pe care intram noi ! Uite panoul negru de langa usa » Privea cu ochii mari imaginea de la televizor…o imagine cu un militar intr-o gramada de placi cazute din tavan, intr-o gramada de moloz, o bucatica de realitate, niste urme din ceea ce cunostea si totusi…stia si comenta fiecare imagine in parte! Cu ochii mari…si totusi fara panica!

In timp ce ingrijorarea si panica ma cuprindeau pe mine care faceam eforturi sa ascund faptul ca incerc sa dau de fiecare dintre prietenii nostri si sa stiu ca sunt ok, sa ascund faptul ca taica-su fusese la o aruncatura de bat de statia de metrou in care a fost bomba si ca nu stiam ce va face, cum va face, unde se va duce, in timp ce incercam sa par calma la zecile de telefoane si mesaje care veneau spre mine pentru ca nu ajungeau la el…. copilul de 8 ani, construia ! Construia pentru mine si pentru toti adultii o lume in care gustul terorii si terorismului au structura si in mod miraculos au rezolvari. Toata ziua i-a fost frica pentru taica-su ! S-a albit la fata si i-au iesit ochii din orbite cand a aflat ca prietena ei Luna era sa intre in metrou la statia unde a fost explozia. A fost pisaloaga intensiv sa stie ce face nasa si nasul ei care erau in aeroport. A intrebat, a gandit, a construit ….s-a gandit la fiecare si la toti ! Din cand in cand ma mai intreba : « de x ai dat ? Ce stii de Y ? »

Apoi….s-a imbracat frumos, s-a pieptanat si am plecat ! Calma, ca si cum nimic nu se intamplase. Senina chiar ! Mi-am spus….”Doamne ce bine este sa ai 8 ani ! Chiar nu percepi lucrurile la intensitatea lor reala !”

In masina insa…dupa o tacere lunga am auzit din gura ei 3 lucruri care ma vor urmari toata viata ! 3 lucruri care « m-au invatat sa invat » de la copilul meu si sa-i mai dau naibii de flosofi, psihologi si atotstiutori in parenting ! M-au invatat ca trebuie sa casc bine de tot urechile si ochii la copilul meu…pentru ca EA, fiica mea imi spune tot ce trebuie sa stiu! Cele 3 lucruri spuse, intr-un drum de 15 minute, mai mult ca niste cuvinte spuse pentru sine :

  1. «  Cand ne vom intoarce la Bruxelles, pentru ca iti dai seama mami ca ne vom intoarce…avem o viata si prietenii mei de la scoala si nu numai sunt acolo si nu o sa fug din toata Europa de frica (a fost Franta, acum Belgia…astia spuneau si ceva de Madrid unde o fi si asta in Europa).. deci cand ne vom intoarce sa stii ca nu o sa imi schimb parerea…as vrea sa inteleg exact de ce acei oameni aleg sa ucida alti oameni ! Aici in Romania nimeni nu intelege ce s-a intamplat acolo pentru ca ei nu cunosc aeroportul ala si toti iau lucrurile ca pe niste stiri senzationale…in Belgia si in Franta inteleg pentru ca au trait frica de a nu se putea duce la scoala, de nu merge la concert si de a nu putea sa mearga nici la magazin la Zara fara sa fie verificati in genti cum te-au verificat pe tine
  2. « Cand au fost atentatele de la Paris cerul era innorat si afara era intunecat! Azi, dupa ceea ce s-a intamplat la Bruxelles, ploua! Pamantul e suparat sau Doamne Doamne vrea sa arate lumii ca plange pentru ca nu-i place ca se intampla astfel de lucruri. Oamenii chiar nu vad si nu simt lucrurile astea ?”
  3. Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum si pana atunci mie o sa imi sara inima pana in creier de frica pentru oamenii pentru care imi este frica si azi. Stiu ca iti faci griji pentru tati si nu vrei sa-mi arati asta…dar stiu si ma bucur ca nu trebuie sa-ti faci griji si pentru mine…ne facem griji amandoua doar pentru tati si pentru prieteni. Mi-e frica si sa ma uit pe geam mami….dar sa stii ca nu o sa raman in casa din cauza asta !

 

Va mai spun un lucru- pentru prima data de cand suntem in Romania…Catinca a tinut acest « monolog » in franceza ! La final m-a intrebat daca am fost atenta la ceea ce spunea sau ma gandeam la altceva. I-am raspuns ca am fost foarte atenta. «  Atunci ma scuzi ca am vorbit in franceza acasa la noi, in Romania, dar mi-a fost mai usor sa spun ce simt.  Cuvintele au venit mai usor in fraza » Sunt mandra sa o am ! Cand gustul oribil si amar al fricii a pus stapanire pe mine ea a venit cu 3 puncte esentiale « de viata » care m-au facut sa cred si sa sper ca nu e totul pierdut in lume !

Ma bucur din inima ca nu am fost azi la Bruxelles ! Imi pare  si rau pentru ca nu am fost pentru ca mi-a fost foarte greu departe de sotul meu ! Azi…n-am impartit « rele » cu el. Am impartit insa « bune » cu fiica mea!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei decedati, sa-i apere pe cei raniti ! Nu, nu Dumnezeu….COPIII NOSTRI sunt cei care sunt capabili si pot sa « stabileasca » ziua in care, asa cum spunea Catinca, toata nebunia asta « se va termina ». Copiii nostri minunati ! Sunt cu gandul si cu sufletul alaturi de toti prietenii nostri din Bruxelles care, printr-o minune, sunt teferi cu totii !

«Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum »

PS: Toti 3 (Cristi, eu si Catinca) va multumim tuturor celor care v-ati gandit azi la noi, care ne-ati sunat, ne-ati dat mesaje, cautat si care ne-ati purtat de grija in sufletul vostru!

Comments (1) »

Cu fi-mea, la sectie de politie din Bruxelles

Azi a fost o zi de kk. DACA vreodata, in viata voastra, aveti de gand sa va dati copilul sa faca muzica la Bruxelles…NU o faceti la scoala Ecole de Musique Tchaikovsky din Bruxelles, din Georges Henri, scoala care apartine unei rusoaice cu pretentii de mare pianista si sarlatanca. Eu…in incapatanarea mea am dat-o acolo . Un an de zile nu a progresat mai deloc la chitara, instrument pe care si l-a dorit, nu am direcctionat-o noi! Profesorul avea o metoda care s-a dovedit ineficienta, greoaie, plcticoasa etc…de ajunsese copilul sa nu mai vrea sa repete. Scopul…chitara, pentru ea, pentru ca a cerut-o NU pentru ca visam noi sa fie chitarista! I-am propus sa renunte – nu a vrut! Intoarse din vacanta de vara am aflat ca a va schimba scoala (cea obligatorie) si va urma cursurile Scolii Europene si, sub presiunea noastra, a acceptat sa cerem o amanare (adica sa scriem la scoala de muzica sa cerem sa nu-si piarda locul si sa reia de la 15 octombrie in loc de 1 sept, timp in care sa se obisnuiasca cu noul ritm, scoala etc). Am telefonat, am primit confirmare telefonica si am fost invitata sa trimit si un email. L-am trimis si dupa 3 zile am primit ca raspuns la email o confirmare ca e ok. Dupa alte 3 zile (cu REPLAY) ..o factura pe octombrie. Am scris inapoi…am primit un raspuns bizar cum ca profesorul Catincai pe nume Alexandre se numea brusc Catherine si ca eu trebuie sa platesc cursurile. I-am scris inapoi incompetentei …ca sper ca glumeste si sa citeasca in acelasi email mai jos confirmarea ca fiica mea are suspendate cursurile pana in data de 15 octombrie si ca habar n-am cine este Catherine…profesorul ei numindu-se Alexandre. Raspunsul sec a fost: „Profesorul s-a schimbat. Alexandre nu mai preda in scoala noastra. Profesoara este Catherine. Vom factura din 15 octombrie.”. O saptamana mai tarziu (va jur ca am pastrat corespondenta) primesc un email de reamintire ca NU am platit factura pe octombrie. Evident, imi sare tandara si fac scandal, tot pe email spunand ca este lipsa de bun simt, de profesionalism etc , etc…NIMIC! Trec zilele si sun pentru ca vroiam ca acea factura sa fie anulata! Nici pardon nici…Ma rog…ajungem la 15 octombrie, se anuleaza factura si duc copilul la noua profa (intre noi fie vorba MULLLLT mai buna decat primul!) Noua profa, la indicatiile scolii, ma pune sa cumpar carti noi de chitara, in valoare de vreo 35 de euro. Le cumpar de la secretariat UNDEEEEE aflu cu stupoare ca am o restanta de plata, niste taxe de inscriere anuale, care trebuiau facturate in ianuarie si au fost facturate in iulie- 20 euro. Mi s-a zis ca mi-a fost trimisa factura pe email in iulie (evident vrajeala!). M-am hatanat cu secretara vreo 7 zile. In final…dupa ce am fost amenintata ca nu o mai primesc pe fata la curs…am zis sa platim pentru ca bietul copl nu avea vina, iar ei sustineau ca au trimis email in iulie (eu nu am primit!). Concluzie: amenintari, rahaturi, porcarii, o gramada de bani nejustificati! Si vine luna noiembrie! Catinca bolnava, noi cu mutatul…cui I-a stat capul sa-i anunte ca nu se duce copilul sau sa plateasca (concluzia..Cati nu a fost 3 sendinte – bune de plata conform regulamentului si neconstentate de noi). Eram constienta ca voi pierde banii pentru cele 3 saptamani de haos+boala…darrr: saptamana trecuta duc copilul la chitara si sunt chemata ca la scoala „la colt” de  catre secretara! Aici NU se umbla cu cash…ii solicit factura din nou promitand ca voi plati imediat ce voi avea cum si explicandu-I frumos ca ne-am mutat, ca suntem in santier etc, etc.Ea spune ok, no prob! FACTURA, pe noiembrie-decembrie fusese emisa pe 25 noiembrie, cu intarziere de…calculati voi cat era saptamana trecuta. Evident…am uitat, nu, nu am uitat, la NAIBA… factura era fix ultimul lucru la care ma gandeam cand eu am vreo 60 de cutii nedesfacute, un copil de dus la scoala, acte si alte porcarii de facut.Finalul! MA JUR ca daca eram in Romania o calcam in picioare pe secretara! Am lasat copilul la scoala de muzica si am plecat! Am bagat-o la propriu pe usa si m-am dus, 30 m mai incolo sa platesc parcarea si sa stau in masina (e ingrozitor de frig pe culoarele scolii). Ajunsa insa la masina (2-3 minute) am avut un sentiment bizar (stiu….e neobisnuit…dar mie CHIAR mi se intampla!). M-am intors…am deschis usa si m-am trezit nas in nas cu Catinca…cu ochii iesiti din orbite, plangand, bantuind pe culoarele scolii de muzica! Scoala e la parter, da direct in strada, la un trotuar de 1 m pe langa care trece, foarte aproape autobuzul si daca nu feresti capul…ori te agata, ori iti da una cu oglinda dupa ceafa!

Copilul a intrat in clasa si profesoara (fara sa fie vinovata) a intrebat-o unde sunt. Fata I-a zis ca in masina, in parcare (puteam sa fiu 300m mai jos la shopping – ceea ce fac de regula!). I-a spus ca-I pare rau, dar ca nu am platit factura pe noiembrie-decembrie (deci nu era ca si cum aveam restante de luni e zile …doar putin peste o saptamana) si a trimis-o la secretariat…2 usi mai incolo…sa ma sune secretara ca sa rezolv problema! Pana aici..era doar istorie si nervi! COPILUL intra in secretariat ii spune idioatei sa ma sune ….si aia, stiind exact situatia…ii spune ca nu ma suna si o da AFARA…spunandu-i sa plece! Distanta intre secretariat si usa de la intrare (care da direct in strada aglomerata!) e de max 6 metri. Copilul meu incepe sa tremure de nervi, plange si se indreapta spre usa (fara sa vrea sa iasa pentru ca a FOST invatata sa nu o faca in situatiii extreme!). Exact in acel moment eu intru e usa si dau cu ochiii de ea! Ghici ce? Am batut-o pe secretara? Cine ma cunoaste va spune ca da! Cine traieste in Belgia si stie mersul…va spune NU! EXACT! NU …am facut un circ infernal….atat de mare incat s-au oprit  cursurile si toti parintii de pe culoare au auzit (asta era scopul)! Intr-o Belgie cu alerta terosista 3 in 4 TU,  dai un copil de 8 ani afara? Adica eu iti las copilul pe mana, te mai  si tu il dai afara? Daca Catincai I se intampla ceva?  Le-am anuntat ( intre timp a venit si idioata de directoare ca imi tot spunea ca ce ma dau de ceasul mortii ca fetei nu I s-a intamplat nimic si ca eu am veni…DAR daca nu veneam????) ca ma duc sa fac plangere la Politie! Proastele naibiii…mergand pe principiul ca „atacul e cea mai buna aparare”…au luat-o la picior, pe jos si au ajuns la politie inaintea mea (sectia e la 3 minute pe jos…dar mai mult cu masina pentru ca trebuie sa cauti loc de parcare!). IN Belgia….singurul mod sa-ti faci dreptate este legea…si, desi mi-ar fi placut rau de tot sa ii „explic” pe limba mea secretarei in ce pericol mi-a pus copilul….am ales „surasul” Belgian. Le-am vazut prin geam in sectia de politie…de fapt Cati le-a vazut si era nervoasa rau! Atat de nervoasa incat era in stare sa coboare singura si sa intre in sectie! Am reusit sa gasesc loc de parcare dupa vreo 15 min…plecasera! Fara sa fie admise la comisar! Pentru ca…. in PROSTIA lor…s-au dus sa spuna ca eu nu am platit din septembrie  (dahhhh????- aveam dovezile de plata pe telefon si le-am aratat la politie! :), dar oricum nu conta pentru ca POlitia nu este interesata de spete comeciale sau plata). Ca atare…au spus ca le-am amenintat:….da, asa e.. dar…ca vin la Politie…so what???? Pana la urma „hartuite si amenintate” au plecat fara audienta…doar la biroul de sortare! In schimb eu am ajuns la comisar! Pentru ca a arunca un copil in strada e GRAV! Discutabil dupa lege (probabil nu voi ajunge in instanta pentru ca am ajuns la Catinca INAINTE sa iasa din cladire!….ma rog,ea nu avea de gand sa iasa…dar DACA ea nu era „scolita” de noi in acest sens????”) Din pacate, nici macar marea lege Belgiana NU te acopera 100%. Comisarul, desi tata de fata de 10 ani, afirmand si el ca le-ar fi calcat in picioare pe”doamnele” imi spune ca legea nu ma acopera in fata judecatorului care va spuna ca in cateva minute NU se putea intampla nimic copilului DACA iesea…si nu a iesit…pentru ca am intrat eu si e cuvantul lui contra cuvantului secretarei etc, etc! Concluzia…omul a fost impresionat de judecata logica a Catincai, de lipsa ei de frica, panica si inhibitii in interiorul unei sectii de politie. A fost impresionat pentru ca are si doi copii din care unul e fata de 10 ani si a inteles EXACT ce am simtit eu. Din pacate…sansele noastre sunt minime! Minim…o sperietura grava pentru nesimtite si iresponsabile, maxim…o amenda DACA institutia abilitata cu protectia copiilor in mediu scolar si extrascolar gaseste ceva de amendat. Un Potential judecator de penal va folosi cele 3 minute, va folosi faptul ca Catinca NU a iesit etc….Ca si in Ro……nici Belgia NU este scutita de legi ambigue! SI TOTUSI….DACA copilul meu iesea din scoala si patea ceva? De ce au refuzat sa ma sune? Daca copilului meu I se intampla ceva in afara scolii, cu mine la DOAR 30 M?  PS: Azi am avut o zi urata! Catinca insa mi-a dat o lectie la final: ” OK mami….n-as fi plecat oricum din scoala…te asteptam…dar eu la scoala asta nu mai vreau sa vin! NU vreau insa sa renunt la chitara!”…

Azi…am invatat ca Begique sucks a lot din cauza unei nesimtite…si ca fiica mea E INTREAGA SI RESPONSABILA! (ceea ce conteaza mai mult decat orice pe lume…multumesc Doamne!) Am stat 2 ore la Politie…un om minunat, tata si el, neputincios in proportie de 80%, dar dragut! Copilul meu insa…made MY DAY! Love you my girl….

Leave a comment »

Intr-o lume fara ipocrizie….La multi ani Romanie!

Am o prietena care imi spune mereu ca ma citeste cu sufletul la gura si ca scriu pentru suflete si cu suflet! Anculet…azi vei avea putin de citit! Ca niciodata in ceea ce ma priveste! Intr-o lume fara ipocrizie Diaspora filosoafa, snoaba, plina de impresii legate de durata si scopul „vizitei lor prelungite pe meleaguri straine”  si paradoxal….ingrozitor de ipocrita ar spune DOAR …La multi ani Romania! Eu am ales sa fac astfel pentru a vreau sa fiu Diaspora aia sincera ! Eu aleg lipsa de ipocrizie! Eu vreau si pot sa-mi iubesc tara, atat cat pot si cat vreau …..fara alte argumente stupide!

La multi ani Romania!

Leave a comment »

Daca vrei caine..ia unul! Daca nu vrei…ia unul!

In tara numita Belgia…lumea are caiini! De regula sunt de rasa…pentru ca, prin natura legilor si lucrurilor nu exista maidanezi! Adoptii din strainatate, mai rar, pentru ca belgienii (de altfel oameni reci si distanti) nu au notiunea si nici structura prin care ar putea macar sa conceapa idea ca EXISTA (nota bene…nu ca ei ar face ci pur si simplu a exista) personaje care abandoneaza un animal DUPA ce si-au asumat responsabilitatea pentru el! Aceasta este tara in care faci puscarie  3 luni daca indraznesti sa-I faci ceva vulpii care vine in curtea ta, tara in care dai 30 de euro pe o consultatie de RUTINA pentru animalul tau de companie, tara in care exista veterinari specializati, pe anumite categorii de animale si da, tara in care esti fulgerat rau de tot cu privirea (uneori chiar admonestat verbal) daca NU ai punguta cu tine a sa strangi caca de catel! So what? Sunt o multime de oameni care NU respecta legile si aici, cu orice risc! Dap…uneori, pe talpa pantofilor mei e jale…DAR nu sunt o regula…sunt exceptii! NU am vazut niciodata in 6 ani un catel sau o pisica vagaboanda. NOI o avem pe Bijou! O catelusa luata din canisa belgiana, de sorginte slovaca! E un deliciu de caiine! Ca posesor de animale pe TOT parcursul vietii mele, unele dintre ele EXTREM de inteligente …va pot spune ca Bijou este superba si UNICA, dar nu este un caine easy! E incapatanata si razbunatoare, a avut tot felul de metehne (unele mai scarboase pentru preferintele unora, altele mai chinuitoare pentru stapan….) si desi tocmai a implinit un an…prin natura rasei ei….nu e nici acum un caine easy to live with! Ca om care a trait TOATA viata lui inconjurat de catei, pisici si alte animale pot sa spun ca nu  mi-a fost deloc usor cu ea…mi-a pus toate resursele de vigilenta la incercare…mai ceva ca un copil mic! Ceea ce pot sa spun este a mi-am dorit-o din INIMA…pentru mine, dar mai mult de atat, pentru CATI. Intr-un fel, sacrificiile pentru care platesc fizic azi..au meritat din plin! Ma jur ca NU exista o jucarie mai misto, mai de durata si mai rentabila ca un catel, luat la momentul potrivit (pe fi-mea chiar a responsabilizat-o din anumite puncte de vedere)! De departe insa…cel mai FUN nu este sa le privesti, pe Cati si Bijou….ci pe TATI si Bijou! E dragoste adavarata…o iubire aparte! Da, Cristi a acceptat sa ia acest caiine pentru ca …M-AM lasat de fumat (conditia era ca il ia dupa un an de zile ca sa fie sigur ca nu ma reapuc). Da, Cristi nu si-a dorit cainele si a comentat mult si bine la multiplele udari de covoare si kk facute prin casa! Da, cainele era o chestie naspa pentru el, o complicatie, o chestie chinuitoare si un compromis major! Stiti ce? NU exista pe lumea asta o fiinta la care BIjou sa reactioneze cum reactioneaza la el! NU exista pe lumea asta o bucurie pana la tremurat asa cum exista cand vine el acasa..

Catinca e bolnava…eu dorm cu ea…Cristi cu Bijou…care NU are voie in pat…nu atunci cand dorm eu acolo, dar DA cand doarme cu el! Cainele NU mananca decat regimul dat de doctor…si totusi …sunca…cascaval si cine mai stie ce…pe ascuns de la el! E innebunita dupa el si da…desi el recunoaste cu juma’ de gura…si el dupa ea! O tine in brate, o mangaie, vorbeste cu ea…nici macar nu se mai infurie cand exista „accidente” in casa! Ea…ca o muiere profitoare …il joaca pe degete cu ochii ei galesi si datul din coada! Copilul meu….happy la maxim! Sotul care nu si-a dorit-o…happy…cainele „meu” cica a devenit „al lui”! Eu …care mi-am dorit-o si care realmente ma ocup de 100% (inclusiv pieptanat zilnic, tuns si toate cele)+ 10 kilograme peste ca sa o pot avea pe ea (dap…m-am lasat de fumat a sa castig pariul si sa iauc aiine)….Stiti ce?

Daca iti doresti…ia un catel! Daca nu iti doresti…IA unul! Viata, mi-a demonstrat, o data in plus….ca nu exista un suflet mai frumos si un liant mai misto pentru o familie ca un catel! Bijou ne face pe toti fericiti…si credeti-ma…suntem ATAT de diferiti! Este IMPOSBIL sa dati gres!

Te iubim…BLONDO! (asa ii spunem noi…”blonda”+100 de alte apelative

Leave a comment »

Unul din acele momente, zile, clipe…

Unul din acele momente, zile, clipe… in care nu stii ce sa spui mai intai!

1.La multi ani Mihai, Gabi, Gabriela, Mihaela…unii de suflet…altii de conjunctura (pana la urma chiar nu conteaza, urarea e sincera si din inima pentru fiecare din ei!)..

2.Mi-e dor de voi, dragii mei colegi alaturi de care am petrecut ani, ani si ani…unii mai frumosi, altii mai frustranti! Unii dovediti si azi ca sunteti prieteni de suflet, frumosi, asa cum va stiu…altii sunteti la fel ca in liceu, naspa si frustrati pentru ca nu va place mutra mea! Eu tot va iubesc…de la mii de kilometri departare si „I don’t funcking care” daca va place sau nu de mine! Am CEL PUTIN O amintire placuta cu fiecare dintre voi pentru ca VREAU si nu pentru ca TREBUIE (daca nu e reciproc…ghinion….inseamna ca sunt mult mai pozitiva decat voi).In seara asta v-ati distrat fara mine( si zau ca nu e vina voastra ci a mea !)…imi lipsiti toti cu bune si cu rele! Pentru ca au fost niste timpuri, niste ani, in care unii v-ati bucurat de bucuria mea…si da, eu m-am bucurat, poate, de prietenia voastra! A trecut vremea ipocriziilor infantile! Au fost niste vremuri misto daca tragi linie…cel putin pentru mine care vad partea plina a paharului! Stiti sigur care sunteti cei pe care I-am iubit, adorat sau antipatizat…si eu stiu! Azi as fi vrut ca multi dintre voi sa fie capabili sa fie superiori pustismelor….no matter what! No problem! Au fost uniii…unul cel putin! Respect prietene, Ion Badescu! Sunt fericita ca, in tot acesti ani te-am considerat  si avut ca prieten al meu…pentru ca ESTI si…ESTI! Una peste alta…insa…mi-e dor de voi. toti..si da, daca nu aveam cea mai aglomerata perioada din ultimii ani…Georgeasca ar fi fost acolo, cu voi, sa va streseze! Ohhhh, da! Va pup pe toti…Chiar daca nu va convine! Sunteti tineri si frumosi….sincer, aratati minunat!

3. Azi, 41 de morti bilant….e trist si m-am infuriat citind niste postari stupide, fatarnice, politicianiste….am INCETAT sa cred in vreun partid, individ sau orice concept idiot, manipulant etc….DIN seara in care, cu sufletul facut ghem, privind in ochii mariti de panica ai copilului meu de 8 ani sunam disperata pe mobilul surorii mele, al prietenilor mei! IN acea noapte, copilul meu,  nu a putut adormi! A avut cosmaruri peste noapte si la 3 dimineata inca zacea treaza in bratele mele! De frica ca I-a murit matusa…de panica ca ne-au murit prietenii! Da…parinti nebuni…sa punem in astfel de situatie un copil de 8 ani?! V-as dori sa fiti in pielea mea…la mii de km  departare de familie, prieteni, sora….cu telefoane care suna si nu raspunde nimeni! Sa vezi orori la TV si sa nu-I gasesti pe cei despre care STII ca frecventeaza aceste locuri! Azi, pot spune ca Dumnezeu mi-a dat norocul, sansa sa nu am pe nimeni din cei apropiati ranit/mort in tragedia de la Colectiv! AM insa MULTI, FOARTE MULTi prieteni care au pierdut apropiati in acea noapte! Atata vreme cat am coloana vertebrala, nu am sa permit unor ipocriti, basisti cu haine vopsite sau manevrati politic de orice directie sau current….sa murdareasca memoria oamenilor care au murit, a celor care sufera, a celor care se lupta pentru cei care sufera, a celor care fac lucruri pe bune pentru cei care sufera! NU DAU DOI BANI pe concepte politice, pe idei, pe filosofii, pe cifre, pe judecati! VA ridicati voi, ipocritilor, in 2 picioare si va ganditi cate vieti curmate, 41, pana acum??? Cate vieti stigmatizate (arsurile sunt pe viata, cicatricile la fel) pentru totdeauna…cata intoleranta a societatiii…INEVITABILA intr-o societate needucata in acest sens!? Va intereseaza X, Y , Z?….NU!

Ma doare in cot de cine conduce tara asta, de cine face legi, de cine isi da demisia si de cine isi bate joc de banii mei! Ma intereseaza DACA SI CAND copilul meu va dori sa vina in tara lui, DACA SI CAND voi ajunge sa ma intorc si eventual sa mor in tara mea…daca si cand un Adrian Despot va face diferenta intre un filosof care „si-o trage” (scuzati limbajul vulgar) cu Raicu (spre deliciul publiculului) si concepte sanatoase despre familie, sacrificiu etc. Stiu…pentru unii dintre voi conteaza cifre, concept politice, vrajitori unsi cu toate alifiile…LA NAIBA, va treziti? Sora mea, copilul meu, nepotii mei si pana si eu, la aproape 40 de ani VREM altceva! EU AM plecat ca sa ofer copilului meu altceva, dar visez sa vrea sa se intoarca acasa la ea…si eu sa mor…acasa la mine…intr-o zi, intr-o tara misto, cu oameni, misto, fara tragedii si bataie de joc…Pentru moment…Romania nu imi ofera asa ceva!  Dar VREAU! SI SPER! Si … pe bune….nu o sa permit nimanui sa-si bata joc de visul meu! Vreau ca la 70 ani sa imi tarasc „parturile”, mergand ca belgienii, cu 20 pe ora, cu decapotabila de epoca pe strada…pentru ca pot…pentru ca vreau si pentru ca NIMENI nu imi zice de Dumnezei! Pentru ca pot sa las copiului  eu acea decapotabila de ceva zeci de mii de euro…daca nu sute! Pentru ca nu mor mancata e sobolani la Fundeni…ci mangaiata de dusuri si masaje Shiatsu la un camin privat! SUNT sigura ca cine are creieri functonali intelege unde bat!

Azi a fost o zi! O zi in care am plans si am ras! De tristete, de bucurie, de speranta, de oboseala, de dezandejde, de furie, de ipocrizie, de mandrie ca am  si de dezandejde ca n-aam! Azi a fost o ZI! Ziua in  care suflete dragi mi-au spus ca sunt acolo…lte suflete mi-au spus ca nu sunt acolo asa cum n-au fost niciodata! Azi a fost o zi in care, ca in multe alte zile, am invatat ca viata are valoare + adaugata….sau nu! Un peste alta merita! Azi…mi-am luat fata in brate….si m-am bucurat pentru fiecare milimetru de viata! Nu uitati….fiecare milimetru conteaza!

Leave a comment »

Despre romanii mei….respect!

E greu sa vorbesti despre tragedii…ba nu, e simplu: arunci cu noroi, in unii, in altii, in altii…si in final se ajunge la concluzia ca mortii sunt de vina! Ba nu! Mortii si aia vii care au incercat sa-I salveze: doctori, pompieri, prieteni, eroi fara nume!

In Bucuresti s-a intamplat  o tragedie! In prima ora dupa incendiu  am trait momentele de panica la intensitate foarte mare! Ma aflu la mii de kilometri de casa, de Romania! Am o sora studenta, prieteni care frecventeaza Centrul Vechi, nepoti care frecventeaza cluburi! In prima ora, postul romanesc pe care-l urmaresc NU a spus despre ce club este vorba…s-a spus doar ca este vorba de Centrul Vechi….Panicati, sotul meu si cu mine sunam pe toate telefoanele la cei mentionati mai sus si, evident, niciunul nu raspundea!

Am urmarit cu sufletul strans, ore intregi, transmisiile si nebunia de pe FB. Da, in final, sunt fericita (daca, intr-un astfel de context pot spune asa ceva!) ca n-am prieteni care au fost acolo! N-am nici macar un cunoscut (sau pana in acest moment nu am aflat asa ceva desi am studiat listele de raniti care circula). Prietenii mei insa au cunoscuti, prieteni, rude care au fost in club in acea noapte! Au…sau au avut!

Ieri seara, 27 de suflete s-au stins! In spitale sunt alte peste 180 de suflete care se zbat in suferinte groaznice si cand spun groaznice inmultiti ceea ce considerati voi groaznic cu 1000 (nu vorbesc tampenii, bunica mea din partea tatalui a luat foc si stiu din povestile ei pana unde merge durerea). Cine a calcat macar o singura data intr-un spital de arsi stie despre ce vorbesc.

Am dormit 5 ore (copilul meu nu vroia sa doarma deloc de teama si de panica ca s-a intamplat ceva cu matusi-sa)…MULT, stiu…altii n-au pus geana pe geana azi-noapte! Ma intreb insa…nenea patronu’ de la club a dormit bine? O sa mai doarma vreodata bine, in tot restul vietii lui?

Aseara, azi-noapte, in timp ce imi strangeam copilul speriat in brate si imi zvacneau tamplele gandindu-ma prin ce cosmar trec familiile oamenilor alora, oamenii aia care erau COPIII unor parinti, parinti ca mine….mi-am dat seama de ceva!

Pentru unii va suna stupid in contextul asta tragic, groaznic, cumplit! Mi-am dat seama si mi s-a confirmat si azi ca ROMANII mei merita respect! Mi-am dat seama ca Iadul genereaza solidaritate si „trezeste” ceea ce este mai bun in fiecare dintre romanii mei! Aseara, in grupul meu de prieteni a fost un om, un prieten,  Sorina care a plecat sa doneze sange! Printre primii! A mobilizat, s-a luptat, a trimis, a spus…a facut tot ceea ce a putut, din punct de vedere uman! Din ceea ce stiu,  nu a avut pe nimeni cunoscut sau apropiat acolo! Sorina mea are un nume! Aseara au fost insa multe femei si multi barbati ca ea!Au fost multi…unii care aveau prieteni acolo…alti care nu cunosteau pe nimeni din acel club! Au fost medici, pompieri, jandarmi…OAMENI!

AZI am postat pe FB niste poze cu o coada imensa la donat sange! REMARCABIL! Ma inclin in fata fiecarui suflet care a fost acolo…pentru alte suflete! MI-as fi dorit sa fiu acolo, sa pot si sa incerc si eu sa fac ceva!

Tot azi am citit marturia unei doctorite/ infirmiere! Sunt jurnalist si am vazut, trait, citit multe la viata mea! Asa ceva insa….nu-mi va iesi in veci din minte…declaratiile ei sunt parca dintr-un film de groaza, un scenariu facut de o minte dementa pentru suflete si minti ratacite!

Am vazut marturia unui tanar care raspundea la intrebarea reporterului! „Cum te-ai savat, cum ai scapat?” „Pai simplu…m-am catarat peste oameni!” Cinic, rece, cu o aparenta indiferenta! Cine crede insa ca omul ala o sa mai fie vreodata cu mintea si sufletul intregi dupa ceea ce a vazut….ei bine cine crede asta e in cel mai elegant mod…nebun!

Dupa ce am citit multe texte, unele contradictorii, altele disperate, altele dure, rele, veninoase, suparate, furioase….la mii de kilometri de casa, neimplicata fiind in mod direct,  doar emotional, pot sa spun doar ca….

Sunt romanca si ma mandresc! Ii iubesc si le multumesc pentru ca exista pe toti cei care aseara au facut totul: doctori, asistenti, pompieri, jandarmi, politisti, oameni de rand, Sorine, Mihaele, Ioni, Andrei….oricum v-ati numi! Ieri, azi, maiine…si atata vreme cat exista oameni ca voi…nu conteaza numele….”iadul”  va distruge, dar nu va invinge! Da, intotdeauna vor exista partile rele, oamenii fara creier, suflet sau constiinta…dar oameni ca romanii mei, cei care au facut ceea ce au facut ieri si azi pentru victime…ei bine….mai e o speranta!

As vrea sa le multumesc colegilor mei de breasla, jurnalistii, in mod special celor care stiu mereu sa fie primii, cei mai buni si mai ales cei mai informati…datorita lor, noi astia care suntem la mii de kilometri (si nu numai) de Romania….avem o sansa sa stim, sa simtim si sa fim cu voi!

Mi-as dori ca vinovatii sa plateasca….dar stiu ca plata va fi punctuala, infima fata de suferinta si pierderile de vieti! As vrea sa cred ca odata cu acest carnagiu va lua sfarsit orice risc de aceasta anvergura din Romania…dar stiu ca sper degeaba! Dupa 3 zile de doliu si vreo luna de lipsa de spagi…”programul” va reintra in normal! Din pacate suferinta, arsurile, mutilarile pe viata, moartea…vor deveni  doar „povesti” care, da, in mod tragic….vor fi aduse in prim- plan la urmatoarea tragedie! Stiti ce? Am varsta unora din cei care au fost in clubul ala! Copilul meu va avea…peste cativa ani 14 ani, varsta unui copil care a murit aseara! Sora mea are varsta unei fete care se zbate intre viata si moarte! Da, nu-mi place rockul si nu, nu are legatura cu Satanismul sau lipsa lui, cu „pletele lungi si creierul mic” (cum spunii inepti)..putea sa fie concert Julio Iglesias si zau ca daca sareau nenorocitele alea de scantei finalul era la fel!( Deschideti ochii, nu mai frecventati cluburi doar pentru ca sunt la moda, doar pentru ca sunt in Centrul Vechi sau oriunde! Nu mai intrati in locuri nesecurizate! NU VA protejeaza nimeni! De plans insa va plang multi! Nu numai familia si prietenii…ci si medicii, pompierii de care poate v-ati agatat disperati, arsi, goi, fara par…marcati viata unora care va vad cum va zbateti pe marginea dintre viata si moartea! Marcati si viata unora ca mine…la mii de kilometri departare…ma gandesc la chipurile voastre si la chinurile voastre si la aparatele care va tin in viata! E pacat de viata voastra si da, uneori nu va dati seama cat de mult conteaza sa fim Uniti in tot ceea ce facem! Acum..romanii s-au unit sa va salveze pe voi, cei care aveti o sansa! Uniti-va cu totii…pentru ca astfel de nenorociri sa NU se mai repete vreodata! Da cand veti scapa si va veti continua viata…..luptati-va sa nu mai traiasca nimeni ceea ce ati trait voi!

In seara asta ma gandesc la voi toti, oameni pe care nu va cunosc! Luptati! Nu spun rugaciuni pentru voi….ci catre voi! Va rog…. luptati ca sa traiti si ca sa-I invatati pe altii ca trebuie sa fie mai atenti decat ati fost voi…sa invete sa aleaga, sa selecteze si sa aiba pretentii…pretentie la viata si la respect pentru viata! Luptati! Din pacate…eu nu pot decat sa va tin pumnii si sa gandesc pozitiv pentru voi! Nu, Dumnezeu nu le face si nu le decide! VOI sunteti in spital…cu o sansa la viata…pentru ca niste oameni, niste romani s-au luptat si au facut lucruri pentru VOI! Le puteti multumi daca luptati sa traiti!  Dumnezeu sa-I odihneasca in pace pe cei care nu au supravietuit si sa le aline sufletele si viata celor care au ramas in urma lor sa treaca peste acest cosmar si aceasta tragedie!

Despre romanii mei respect! Despre cei care-l merita! Multi!

Leave a comment »

La anu’ fac 40….sa-mi dati una dupa ceafa daca…

Gata, am trecut de 39! Si sunt tot eu! Oauuu…ce chestie! Oameni buni, m-am saturat, rau, rau de tot sa tot aud ineptii de genul…”dupa 40 iti creste parul mai tare pe nas, burta e mai sus cu 5 cm, iei 3 kile pe saptamana si-ti apar negi ca la Baba Cloanta!” Serios!? De ce dupa 40 si nu dupa 41, 42 ,5 luni etc? Stupid, stupid….Studiile medicale spun ca exista niste schimbari in organism….niste modificari biologice, medicale etc, dar NIMENI nu a demonstrat ca ele se petrec fix cand ai facut 40. Sa fim seriosi. Cunosc ceva femei din viata mea care la  40 au cel mai tare corp din gasca mea de muieri de peste 40 (si zau ca arata mai bine decat alea de 20!) si, colac peste pupaza si-au „pus tate” (oauuuu..carcotasii striga „blasfemieee”)! Arata beton, au moral beton! Cunosc cucoane care la 39 s-au lasat de fumat si au luat 11 kile desi pana atunci aratau intr-un fel! Sunt cu moralul varza pt ca nu slabesc orice fac! EU sunt aia! Cunosc cucoane care arata la 40 mai bine decat au aratat toata viata lor! LA NAIBA! Lasati prostiile! 30-40-50…totul e in capul nostru! Totul e relativ! De ziua mea…la 7.20 dimineata m-a sunat cineva sa-mi spuna LMA…era in drum spre aeroport si nu a putut pleca fara sa-mi spuna ce gandeste!  Adormita si trezita doar de cateva minute….am retinut doar 2 lucruri: ca persoana aceea e speciala, chiar speciala si ca mi-a zis sa zambesc si sa-mi traiesc la maxim ziua, viata! Fara siropuri, fara platitudini, fara, fara…. doar cu 7 dimineata, in fuga spre aeroport, gandindu-se la mine…..si ZAU ca am facut asa cum mi-a spus! Mi-am trait la maxim ziua….si a fost una din cele mai misto aniversari din viata mea! A fost pentru prima data cand n-am avut asteptari, cand nu m-am gandit cine ma suna, cine nu, cine uita, cine nu…..chiar nu mi-a pasat! Am trait momentul si m-am bucurat de fiecare urare! Oauuuu…a fost un sentiment aparte! De ce? Am avut parte de urari speciale, altfel decat in toti anii, de la oameni pe care-I credeam „iesiti” din viata mea de ani multi…avut parte de urari calde, altfel decat demonstrative, in privat, de la oameni dragi,, din trecut si din vremuri frumoase mai noi sau mai vechi….am avut parte de urari de complezenta…doar pt ca FB spune ca e ziua mea….si zau ca ii apreciez si le multumesc din suflet si pe cei care mi-au urat LMA doar pentru ca I-a anuntat FB. Pana la urma….si-au rupt cateva zeci de secunde din timpul lor pentru a-mi scrie 2 vorbe pe wall! Stiti ce insemna cateva zeci de secunde?! Va spun eu…inseamna MULT, enorm! Insemna sa-ti imbratisezi „in fuga”, atat cat are chef, copilul tau ocupat cu jocurile lui! …Asa ca…da, inseamna mult ce au facut chiar si cei care au facut-o in acest fel!

La anu’ fac 40! Sa-mi dati una dupa ceafa daca ma auziti ca ma plang sau ca o iau razna si va vorbec despre varste care „nu se spun”! Sa nu vorbiti cu mine si sa-mi dati peste nas cu aceasta postare DACA voi indrazni sa sa ma plang vreun minut sau vreo secunda de faptul ca varsta are vreo legatura cu psihicul, fizicul sau moralul! Prostii! Ieri am facut 39 de ani! NU 20, nu 25, nu 35! 39! Sunt fericia sa va aduc la cunostinta acest lucru si da…”pudoarea” varstei e bullshit! Va jur ca ma simt la fel ca acum 5 ani! Poate nu ca acum 10 …dar sa fim seriosi, variabilele apar undeva la diferente de 5 ani si se reduc, pe bune la chestii fizice! In rest e totul legat de „caput”, „mansarda”! Concluzie: „Sunt Oana. Am 39 de ani si sunt normala! Am cel putin inca juma’ de viata de trait si un copil minunat! Sunt mandra de copilul meu, de mine si de ceea ce am realizat in viata! La anul voi avea 40…..so what? 20-30-40 sau + totul are legatura cu felul in care ne vedem noi in oglinda! Da, are legatura si de felul in care ta vad altii in oglinda….dar pentru asta s-au inventat prieteniii! Ei te ridica, nu te coboara!

Leave a comment »

” ‘Cause i’m happyyyy” …

Habar n-am..chiar sunt?! E totul super-relativ. In ochii unora sunt de invidiat, in ochii altora nu, in ochii mei…depinde de moment,sezon, copil, sot etc, etc! Ciudat este ca melodia asta o aud ZILNIC,  in drum spre scoala! Drumul spre scoala e pavat cu bune intentii si „cause I’m happy” la radio…dar uneori imi vine sa crap capul tuturor care-mi ies in cale! Pentru ca, pentru ca si evident, pentru ca!!!! Stiti voi….mai ales cele care sunteti mame! Apoi…vine finalul zilei si trag linie! Da, inlatur frustrarile, supararile, legile lui Murphy, horoscopul , astrograma, ceasul rau, pisica neagra, copilul care s-a trezit cu fundul  in sus, sotul caruia I s-a parut ca sunt tafnoasa, cainele care s-a scapat pe el pe covor (pentru ca e mic si prost!) si eu care m-am privit in oglinda, dis de dimineata, cu multe kile in plus pe care nu le-am luat din nesimtire ci pentru ca m-am lasat (pe bune) de fumat si pentru ca nu am timp si rezonanta pentru bagat sute de euro in stuff pentru slabit…etc…ajung la un rezultat: in urechi imi rasuna obsesiv „…cause I’m happyyyy”. De ce sunt happy oameni buni!?! Pentru ca SUNT pentru ca am si pentru ca exista EA! Dap…stiu..sunt o mama „dependenta, rupta de realitati, etc,etc..” dar o iubesc si da, zambetul ei ma face sa iubesc pana si melodia asta pe care o aud zilnic! Ma face sa ma identific cu ea chiar daca, in unele momente ale zilei, simt ca e doar un cantec comercial si stupid! Catinca este pentru mine ….potiunea secreta! A fericirii, a iubirii, a bucuriei…atat de patetic! Va vine sa credeti sau nu, cu toata iubirea asta infinita..o mai ia „peste ceafa” (la figurat desigur) cand si cand, imi mai pierd rabdarea si ridic tonul, stiu (mult mai mult si mai dur decat taica-su) notiunea de pedepse si interdictii, vad lacrimi, teatru, sarlatanie tipica pentru 8 ani, smecherie, mici minciuni…secrete ascunse adanc intr-un jurnal scris in franceza ei usor gresita…semnele incipiente ale  adolescentei suparate, soapte scapate ca din intamplare legate de admiratori ai ei, soapte pe care numai mie mi le susura….Ma scutur si imi doresc un singur lucru: SA STIU, SA POT, SA FIU ALTFEL…atat de diferita incat copilul meu sa spuna, sa fie si sa creada in mine, suficient de mult incat sa nu-mi ascunda lucruri, suficient de mult incat sa fiu acolo si sa o ajut, cat mai fin si imperceptibil, sa nu aleaga cai gresite, dureroase si totusi …sa nu aiba impresia ca face ce spune ma-sa! In putin timp este ziua mea…si, pentru ca fata mea este mare, gandeste si se framanta….mi-a pus intrebarea „ce vreau de ziua mea de la ea…ce-mi doresc!?” Cum nu am stiut ce sa raspund…am zis…un tablou….o pictura frumoasa, lucrata, cu detalii, cum imi place mie….

„Ti-ar placea munte verde cu cer albastru …sau mai bine…iubirea ta, marea albastra…cu stanci, ca in Sicilia?”

Au trecut 4 ore de atunci si mie inca imi vine sa plang….HABAR NU AM ce o sa fie pe viitor, habar nu am cat o sa ma infurie, cat o sa ma lupt cu adolescenta de fi-mea sau cat o sa ramana un copil „de poveste”! STIU doar ca „‘cause I’m happy…” e pe bune si ca fata mea, creatia mea si sufletul meu STIE, la 8 ani, ca Sicilia e iubirea mea ascunsa, marea e idealul si muntele e doar momentul in care respir si parca nu am suffcient aer! Si ca …EA… e totul! ” ‘ Cause I’m happy”!

Leave a comment »

subiectulDespre vaccin…unde dai si unde crapa! In mod sigur crapa acolo unde NU vrei!

Dupa atatia ani de polemici, citit si recitit zeci, sute si mii de pareri…am ajuns, din nou, la vaccin! Se presupune ca, atunci cand ai un copil de 8 ani….ai cam trecut de etapa asta sau macar ai ajuns sa discuti subiectul cu relaxare! Am doua vesti…una buna si una proasta! Vestea buna e ca, daca ai macar 2 neuroni functionali, te imunizezi la toate tampeniile si stupizeniile spuse de spalati pe creier gen Olivia Steer! Vestea proasta e ca da, povestea asta cu vaccinul e fara sfarsit …si se prea poate sa ajungi sa traesti  „lucruri” pe pielea ta!

Nu, nu am sa stau sa reiau ceea ce am spus in nenumarate randuri! Nu voi mai detalia parerea mea despre inconstienta unor parinti (pe care da, ii consider la fel de nemernici cum ma considera ei pe mine…eu insa ii cataloghez asa pentru ca-mi pun in pericol copilul…ei ma considera pe mine pentru ca nu intru in secta lor!).

Povestea de azi este…o frantura din viata mea!

Cine ma cunoaste stie ca I-am facut fetei mele, dupa documentari amanuntite, dupa vorbit cu medici padiatri renumiti, dupa „mancat” tone de pareri pro si contra…ei bine, I-am facut schema obligatorie in Romania+ un vaccin optional, ROR! Am ajuns in Belgia unde am aflat ca da, nu exista schema obligatorie de vaccinuri! Se uita lung la tine pentru ca nu faci vaccinul, se mai si stramba, dar da, nu-ti forteaza nimeni mana sa faci copilului un vaccin. Spitalul unde este afiliata scoala iti face recomandari, poate chiar insista uneori, dar da, nu te forteaza nimeni la nimic.

Intr-o dulce lene, combinata cu drumuri scurte in Romania, cu aglomeratie de programe in care nu mai stiam pe cine sa vad si ce sa fac mai intai…am decis ca la 4 ani sa nu-I fac Catincai DTP-ul (pertussis=tuse magareasca/convulsiva+antitetanic si antidifteric). Adevarul e ca mi-a fost frica sa I-l fac! Era vara, era prima data dupa multa vreme cand fi-mea nu era bolnava saptamanal din cauza virusilor belgieni, din cauza vremii belgiene, eram in vacanta….in plus, cativa dintre prietenii mei care aveau copii de varsta ei….imi spusesera niste povesti de groaza cu maiini umflate, clavicula intepenita etc…toate din cauza vaccinului. Pe scurt….nu l-am facut!

Au trecut lunile…una, doua…vreo 12…si in plus! De fiecare data cand mergeam la pediatra belgiana vorbeam despre subiect si ne propuneam sa facem vaccinul restant…care, in conformitate cu  schema belgiena (OPTIONALA!), era prevazut pana in 5 ani (nu 4 ca la romani). Atata doar ca fi-mea ba era mucioasa…ba nu era si nu calcam pe acolo! 🙂

Intr-o zi….cand copilul meu avea deja vreo 7 ani….si vaccinul rapel DTP nefacut….primesc o scrisoare de la spitalul Universitar (UCL, unul din cele mai mari din Bruxelles) care „gestioneaza” medical copii din scoala respectiva:

Scrisoarea….profi de altfel, avea un mesaj de genul: Draga parinte care esti…..te informam, cu regret, ca in scoala in care invata copilul tau exista cazuri de tuse convulsiva (atat la elevi cat si la profesori). Iata mai jos simptomele, pericolul, durata si tratamentul pentru aceasta boala. Cu mare regret te informam ca al tau plod a fost in contact cu asa ceva. Daca nu are inca simptomele descrise te rugam sa te prezinti de urgenta pentru a face vaccinul/rapelul. In cazul in care simptomele sunt deja prezente…va rugam sa va prezentati la medicul pediatru sau la cel mai apropiat spital pediatric.

In seara in care a venit scrisoarea am devorat totul pe subiectul tuse convulsiva! Concluzia a fost una singura: sunt o cretina ca am lasat copilul fara rapel la acest vaccin!

A doua zi dupa scoala m-am dus la pediatra si I-am facut vaccinul! Inutil sa va spun ca am stat o lunga perioada cu sufletul strans (cazurile de tuse convulsiva cresteau in scoala, iar Catinca, facand rapelul tarziu, nu avea garantie de 100% ca va fi protejata!)

  1. Nu mai fac NICIODATA asa imprudenta…sa ignor cu buna stiinta un vaccin! Copilasii aia au tusit luni de zile, s-au chinuit, au suferit! Pe langa ei…parintii! Parintele ala care nu STIE ce inseamna sa se trezeasca din doua in doua minute pentru ca al sau copil isi varsa matele de tuse….sa ma scuze, ori nu e parinte…ori are bone/bunici/sclavi care ii cresc copilul!
  2. Pediatra mi-a explicat ca epidemia de tuse convulsiva a izbucnit, pentru ca da, si in Belgia (mai putin ca in Romania), curentul anti-vaccin a crescut in ultima vreme! Belgia nefiind o tara unde exista vaccinuri obligatorii…adultii de acum au sarit ceva vaccinuri! Logic…circuland liber in lume (unde alti inteligenti nu s-au imunizat) au luat tuse convulsiva! Dap…nu copiii saracii sunt vinovati ci parintii! Se pare ca ei au transmis tusea convulsiva! Una peste alta…sa le mai aud eu pe vitezele si inteligentele care-mi explica mie ce rau fac vaccinurile! Voi si copiii vostri sunteti sanatosi pentru ca existam noi, restul care ne vaccinam pe noi si copiii!

Comments (5) »

Da mamelor, ipocritelor! Si voi ati fost bete!

Fata mea are 8 ani. Traieste in Belgia de la 2 ani si jumatate! Uimitor insa …a crescut cu Smiley, Moga, Loredana, Inna, Delia etc dar si cu Santana, Depeche Mode,   George Michael, etc. Prietenii stiu…ta-su a scris carti legat de muzica….deci chiar nu se poate spune ca este intr-un mediu in care nu are ce sa invete si ca nu I se face cultura muzicala, pe toate palierele. Problema 1: copilului ii place muzica romaneasca, asculta ZU si se uita la posturile tv de muzica romaneasca!  Problema 2: NU o intereseaza muzica difuzata in Belgia decat tangential …interes generat de faptul ca prietenele ei canta obsesiv anumite melodii.

IN vara, in vacanta, acasa in Romania, am auzit „Da mama sunt beata”. Nu e pe gustul meu, dar nici nu pot sa spun ca mi s-a ridicat parul pe ceafa de revolta….ba chiar am fredonat-o inconstient, la volan….o melodie…de consum…ca doar nu e Mozart! O saptamana dupa s-a iscat scandalul! De ce reactionez asa tarziu? Pai simplu…mi-a picat fisa ceva mai greu si azi mi-am amintit de niste chestii!

Scadalul, avea la baza faptul ca, vezi Doamne, melodia imprima niste chestii si niste lucruri rele, rele in mintea tinerilor! La momentul respectiv am vorbit cu fi-mea (auzind diverse comentarii) si, ca o mama responsabila, am incercat sa fac tampenia si idiotenia pamantului…sa-I explic copilului ca lumea se revolta pentru ca si pentru ca….Mintea simpla, curata, clara si concinsa a copilului mi-a spus, in cateva fraze…. la fel de simple: „Mami, dar nu inteleg…asta este doar un cantec…asa ca in Frozen…nu inseamna ca esti regina gheturilor …la fel si aici..! Nu inseamna ca e bine bei sau sa ajungi beata sau ca e bine sa faci asta asa…in general! Daca iti place cum suna melodia…e doar o melodie…nu e realitate, realitatea depinde de noi!”

La momentul respectiv….am ajuns la concluzia, o data in plus, ca mintea simpla si curata a copiilor e ceea ce avem noi nevoie, noi, adultii ciudati si incuiati…! A nu se intelege ca ignor potentiale semnale negative transmise prin sau de catre sau spre….dar la naiba, mamelor sunteti IPOCRITE!

VOI ati declansat acest scandal cu false pudori si revolte educationale nejustificate! I I wanna sex you all over,i wanna sex you up, i wanna be high si cate…cate altele……le fredonati cu ardoare in adolescenta si copilarie- nu ne rezumam la muzica de consum….pot sa merg la mamuti ai muzicii de mai mult de 5 -8 ani in urma!

Mai mult de atat ma infurie inca ceva: da, nu are legatura cu muzica, dar are legatura cu violenta si educatia si imprimarea unor chestii…..de genul mamelor care se fibrileaza profund, profund pentru ca o Delia (just a name!) isi permite aroganta sa SPUNA! Pe bune, voi „doamnelor perfecte”….preferati sa murmure… da mama, sunt beata…..uitandu-se la clipurile din ce in ce mai ciudate ale Deliei (dap…va vine sa credeti nu-mi place fata DELOC, dar ador echipa ei de creatie, de productie, clipurile ei bizare etc, etc!) sau ca citeasca Capra cu trei iezi (cultura, nu gluma…clasica si tot ce vrei) unde sunt invatati cum era cu capetele  decapitate cu dintii ranjiti? Unde e diferenta? Desigur…capetele ranjite…sunt clasice….Delia…e moderna si depravata! Pfuiii!

Exact: Delia nu propovaduieste moartea….doar chestii lumesti pe care, da, daca nu ati fost niste tocilare inchise in casa sau daca nu sunteti niste mincinoase….le-ati trait si voi in adolescenta   sau  tineretea voastra MACAR o data! So….doamnelor, lasati-o mai moale! Vreti valori….pai atunci inchideti copilul intr-o lume de Mozart si Dumas….pe bune acum…viata lui nu e in mainile voastre, va place sau nu!

Intr-o zi, cu soare sau nu, „da mama sunt beata” o sa fie un deziderat! A fost o vreme cand mama mea imi intindea tigara si imi spunea ca pot fuma cu ea numai sa stie ca nu ajung sa fumez/ sau fac  porcarii (toate sunt porcarii, dar ea se referea clar la tigari contrafacute sau droguri!) ! Cu toate astea ma feream de ea si credeam ca nu intelege!  In timpul asta aveam colegi si prieteni de suflet care SE DROGAU! Atitudinea mamei mele mi-a dat, incet, incet,  incredere si stabilitate! DA, am fumat pana acum un an, un pachet pe zi! Am fumat cu pasiune, am iubit tigara, nu a fost un viciu…DAR toleranta mamei mele legata de fumat a creat o plaja uriasa de incredere fata de ea si creierul meu a perceput mult mai clar si fara restrictii sfaturile ei contra droguri! NU m-am drogat niciodata, nici chiar atunci cand prietenii mei cei mai apropiati fumai „deja banala” iarba! O alegere pe care mama a facut-o! Puteam sa mor de supradoza intr-un anturaj de oameni care consumaru…sau sa ma decid, intr-o zi (asa cum am facut in final) ca nu trebuie sa mai fumez deloc! O strategie pe care unii nu o inteleg….dar mama a simtit-o! Multumesc mama pentru asta! Prefer sa stiu, in extremis,  ca fata mea va fuma (dar ca va fi deschisa si imi va spune asta si altele)…

Doamnelor iritate care injurati pe peste tot….vreti sau nu…NU puteti controla evolutia acestor generatii! Va trebui sa invatati sa faceti niste alegeri, sa renuntati la niste conceptii si la niste tipare!

Concluzia…”Da mama, sunt beata!” Delia….odata, demult, ai facut ceva urat,  foarte urat fara de sotul meu (si eu eram prin zona!)….totusi…EU, mama unei fetite de 8 ani care te place foarte mult….ma bucur de muzica ta, alaturi de copilul meu! Pastreaza-ti echipa de creatie, designerul si in general tot team-ul care „te construieste”….e de exceptie! Tu esti speciala!

Doamnelor, mame sau nu! Deschideti ochii si priviti dincolo de oameni, de muzica si mai ales de cuvinte….vreti sa ramaneti in lumea actuala si viitoare a copiilor vostri sau vreti sa fiti outside-eri?!

Comments (8) »

Doamne, Doamne nu e peste tot la fel!

Nu doamnelor si domnilor nu o sa ard in focurile iadului! Credeti-ma pe cuvant! Doamne, Doamne ma va iubi „for real” dupa aceasta postare! Pe langa el ma vor iubi cateva cunostinte – tocmai se lupta cu sistemul din Romania si probabil multe „necunostinte” care se lupta cu sistemul din Romania! Oana, o cunostinta „dintr-o bucata” pe care o stiu din tineretea mea/ a ei  (ma rogg…in adolescenta..ca  de abia acum suntem tinere!), si-a dat copilul la scoala pregatitoare…si nu vrea ca fi-sa sa mearga la religie! Scoala romaneasca insa…te pune sa semnezi sa faci cereri ca nu vrei…dar iti posteaza copilul in clasa de religie pentru ca da, scoala NU e capabila sa gestioneze o situatie de genul! Pe genunchi, ca orice chestie care se face la stilul smuls in Romanica!

Doamna, Oana, ia foc si vizualizeaza manualul plin de rugaciuni+ copilul care baga deja cruci multiple dupa prima ora de religie! E normal? Tata popa sau „duamna draguta de religie” ma injura deja cu ceva ura (necrestineasca) pentru ce scriu eu si Oana (dap, ne numim la fel!). Oameni buni….am auzit zilele astea de copii ai caror parinti au refuzat religia…e inspaimanatator ce se intampla: copiii stau pe culoar, parintii sunt chemati sa-i pazeasca (fac cu randul) sau copiii sunt tinuti in clasa si li se induce una alta pana ajunga sa „bata”  cruci si plang dupa o cartulie plina de rugaciuni neexplicate, habotnice, fara legatura reala cu ceea ce este credinta! De partea cealalta a baricadei…am prieteni invatatori care imi spun sincer (eu nefiind implicata – spre norocul sistemului de invatamant romanesc!!! 🙂 ) ca fixarea orelor de religie in mijlocul zilei NU este o strategie ci doar o necesitate (oameni de profil putini) si ca NU exista solutii pedagogice sau administrative pentru genstionarea situatiei ALTFEL decat este.

Dragi romani si mai ales ne-dragi decidenti care mi-ati marcat anumite alegeri si conceptii….iaca cum stau lucrurile:

  1. Am fost crescuta sa cred in Dumnezeu…nu sa fiu habotnica, nu sa ma tarai pe sub mese…sa pup toate icoanele pe care le-au mai pupat vreo 200 inaintea mea in aceeasi zi, nu sa ma tarasc pe genunchi in jurul bisericii….Bunica mea…care traieste si nu este o habotnica m-a invatat sa cred in CEVA! Eu cred in Dumnezeu si nu in biserica, eu cred intr-o putere si nu in institutii, eu nu dau doi bani pe sutane, carti, manual, cladiri….ci doar pe ceea ce cred eu si simt eu!
  2. Pe fiica mea am invatat-o despre Doamne, Doamne cand au murit cateii nostri de 20 si ceva de ani! BLASFEMIEEEE! Dap…dar credinta  nu are legatura cu animale, om…sau…da, are….daca esti habotnic…:) Avea 3 ani si i-am vorbit de o potentiala viata de „dupa” . O stie pe aia cu inger, ingerasul meu….si da…a spus-o CAND si DACA a vrut ea
  3. Copilul meu stie sa aprinda o lumanare la biserica pentru bunici, strabunici….fara cruci si matanii….si stie…la fel de bine, ca si fara lumanare se poate gandi la ei si ii poate avea in suflet! URASTE sa pupe icoane, refuza sa se spovedeasca (da, la presiuni repetate am cedat la un moment dat si am incercat…dar copilul a spus un NU hotarat si am terminat si cu asa ceva!)
  4. Cel mai important din viata copilului meu este faptul ca NU am fost nevoita vreodata sa-I explic ca a crede in CEVA inseamna sa mearga la biserica, sa bata cruci, sa se uite la popi burtosi (care mai si injura in timp ce cauta prin Biblie….va rog…sa nu aud comentarii…eu sunt cea care am fost marcata de acest lucru!). Copilul meu a avut NOROCUL sa poata intelege religia, sa poata  dezvolta dorinta de a crede in ceva…in ce vrea ea…intr-un Dumnezeu asa cum vrea ea sa-l perceapa! Pentru ea Biblia este o poveste foarte tare, foarte incitanta, plina de poze, de interactivitate! Cand am intrebat-o prima data de rugaciuni s-a uitat la mine cu o privire lunga, intrebatoare…..habar NU avea despre ce vorbesc si facea religie de vreo 3 luni! Profesorul ei era grec si le-a spus totul ca pe o Istorie a Religiilor, adecvata varstei de 7 ani! Faceau desene, imaginau, transcriau sentimente. CINE nu vroia religie…alegea morala….neutru, cu un concept de  buna crestere, de atitudine in societate, de bine, rau etc! NICIUN copil pe culoar, plangand sau batand cruci in contradictie cu structura religioasa a familiei.
  5. Catinca a avut colegi musulmani, protestanti, catolici etc.S-a intamplat sa fie proful de ortodoxa bolnav…si a fost dusa la sectiunea de ebraica….pentru ca nimeni sa nu fie prejudiciat in vreun fel….profesoara de religie a ales sa discute cu ei despre un subiect neutru-ca sa nu afecteze credinta vreunui copil.
  6. Azi citeam cu tristete comentariile de la postarile Oanei de pe FB….mai toti parintii explicau cat de prost e manualul cat de proasta e organizarea, cat de inutila e renuntarea sau adeziunea….cat de….M-am dus la scoala sa o iau pe Cati! Din acest an Cati este la scoala Europeana din Bruxelles. Cand a iesit de la ora, odata cu ea a iesit si profesorul de religie! Ma jur ca omul era din filme! Slabut, costum negru, camasa alba si o cruce minuscula la rever! Barba si par alb perfect pieptanate si o privire, subliniez…in pamant. Undeva la 60 de ani, o geanta neagra tip servieta! Catinca mi-a facut semn si mi-a spus: ” mami el e profu de religie…e genial! Azi am discutat despre zodii si despre faptul ca ele inseamna ceva din punct de vedere astrologic si nimic din punct de vedere al chestiei aleia cand se spuna ca se prevede viitorul”. M-am uitat lung…NU, m-am ZGAIT la omul ala…pentru ca apoi sa aflu ca „Biblia NU este obligatorie in scoala si ca absolut orice subiect din lumea asta se poate discuta, regasi in Biblie…fara sa fie nevoie sa stai cu cartea in fata”! OLE! Da….asta vreau pentru ea! Vreau sa poata sa aleaga! Vreau sa simta daca vrea si poate sa simta, sa creada! Vreau un preot cum este proful ei …un preot care  arata a preot si care nici macar nu le-a spus la ce biserica este el (le-a zis ca slujeste, dar nu „I-a invitat” ). Vreau un prof ca grecul de la scoala anterioara… prof care le-a povestit in mod unic, absolut unic, despre Cina cea de Taina, despre Adam si Eva, despre Isus care a mers pe apa..despre orice…copilul meu venea si imi spunea povesti…nu Biblie! Omula ala a facut-o pe fi-mea sa ma roage sa-i „iau meditatii la religie” (stiu…am ras o ora de una singura in bucatarie ca sa nu frustrez copilul!).
  7. Concluzia mea, lipsita de patos, ura sau infatuare, ….sau orice are vrea sa ma acuze carcotasii….oameni buni, invatatori, inspectori si factori de decizie VA BATETI JOC de copii! Nu de azi, nu de ieri….de ani de zile, de zeci de ani! Daca un  parinte NU-I vrea pe „tata popa” sau pe cucoana aleasa de voi sa „predea” in mod trist si prost structurat RELIGIA…duceti copilul la biblioteca si macar lasati-l sa citeasca o carte cat angajatii vostri „predau” pentru copiii ai caror parinti au ales altfel! Schimbati legea si oferiti Istoria religiilor! Schimbati legea si oferiti optiuni! Schimbati legea si NU mai imbuibati preotii sau pseudo profesori! Oferiti copiilor o sansa sa creada in ceea ce vor EI si nu in ceea ce vreti voi! Va place sau nu chiar EXISTA parinti care vor sa lase copiilor lor optiunea de a alege un anumit drum al credintei ! Religia este o alegere NU un DAT! E pacat ca in numele lui Dumnezeu sa stricati viata, sa o complicati, sa aduceti lacrimi in ochii copiilor si amaraciune in sufletele parintilor! Dumnezeu NU este despre asa ceva! Eu una, fara sa fiu o mare credincioasa…simt si cred totusi cu tarie ca Dumnezeul MEU e unul care ma lasa sa aleg, care ma lasa sa-mi indrum EU copilul in credinta fara a-l forta sa ia deciziile religiei alese de mine, care imi da voie sa cred asa CUM SIMT, fara sa fiu legata de cladiri, de manual agreat,de lucruri semnate, de preoti ca acela pe care nu-l voi uita niciodata….preotul care m-a facut sa nu mai frecventez vreodata ora de religie si sa chiulesc fara remuscari (mai mult….am avut o problema sa mai intru in biserica in care el slujea, biserica de fite, de Dorobanti! 😦 ).

E pacat si rusine ce se intampla in Romania! Parintii o vad, copiii o simt pe pielea lor, profesorii o vad, dar le e frica sa o recunoasca fatis! Inspectoratul si „angajatii” lui aleg sa predea religie….cica au frica de Dumnezeu….sau fac precum tata popa care imi preda mie religie in anii ’90…injurand  cu „dracu” in timp ce cauta o rugaciune pe care nu o gasea in Biblie!?

E trist….

Leave a comment »

Aceeasi eu, o Catinca mult mai mare! Ne-am intors!

Cochetez cu idea de ceva vreme! Lipsa de timp, viata agitata si mai ales multiplele schimbari din viata noastra m-au facut, la un moment dat, sa „subtiez” postarile mele …pana la 0. Ceva insa m-a impiedicat sa pun blogul pe privat si sa-l uit, vorba cantecului, „pe un colt de etajera”! Acel ceva este faptul ca, uimitor, nescriind nimic, nimic, luni de zile, ani de zile, am cel putin 300 de vizualizari unice zilnic si continui sa primesc multe comentarii, chiar si la postari vechi de ani de zile. Pentru cine citeste intamplator, accidental sau pentru prima data acest blog….el a fost creat pentru  bebe Catinca, Soarele de pe strada mea, iepurasul Bocanila.Catinca are acum 8 ani si o luna, 141 cm si 29 kg. E un copil nascut in Romania si atasat de Romania prin familie, prieteni si valorile pe care am incercat sa I le imprim. Catinca este insa, de peste 6 ani deja …si belgianca. Ne-am mutat aici cand avea 2 ani si jumatate si viata noastra, a tuturor, s-a schimbat! A crescut in paralel cu valorile noastre, ale romanilor, cu stilul nostru de viata si incercand sa se integreze intr-o lume multiculturala cum este cea din Belgia. Nu poate sa fie ca ei, sa gandeasca ca ei…dar vorbeste  ca si ei, la fel de bine ca si ei, citeste ca si ei (dupa spusele profilor …chiar mai bine decat multi dintre ei! 🙂  )…ea s-a integrat mult mai repede si mai usor decat mine! E mult de recuperat ca si povesti…Am decis sa revin si sa scriu acest blog pentru ca mi-e dor! Cine mi-a fot cititor in toti anii trecuti probabil va reveni…sau nu. Sincer…nu scriu pentru straini…scriu pentru cine VREA cu adevarat sa inteleaga si sa citeasca. Nu treuie sa fiti de accord cu mine, sa ma aplaudati sau sa ma certati…..dar daca tot cititi povestile si trairile noastre….incercati sa va ganditi mai mult de o secunda la ele…poate va spun ceva…

Acest blog va ramane, in mare parte DESPRE si cu Catinca…dar credeti-ma ca nu ma voi sfii sa abordez subiecte ascutite si controversate. Pentru ca pot, pentru ca-mi pasa sau tocmai….pentru ca nu-mi mai pasa! In general …dupa lupte pe diverse teme mamicesti, dupa lupte pedagogice grele, la nivel belgian,romanesc etc…. dupa ecuatii psihologice  ce pareau imposiil de rezolvat….am invatat sa nu mai dau doi bani pe atacuri, pe agresivitate si in general pe oamenii care au luat-o pe aratura si vor sa ma traga si pe mine in directia aceea! Ca atare….asteptati-va la adevaruri spuse incomod (yep….cine ma cunoaste….stie deja despre ce vorbesc), la povesti frumoase despre copii, despre locuri, despre minuni si despre impliniri si mai ales la franturi de viata frumoasa, grea, trista…viata implinita, ingrijorata….VIATA! Suntem 3 + 1 suflet mic de catel ! Trecem prin viata in felul nostru si da, eu sunt ghidul vostru prin viata noastra! Acesta NU mai este blogul unei mamici de Bucuresti (nu voi modifica intro-ul totusi)…ci blogul unei mamici care a vazut si alte fatete ale vietii europene! Eu…cu multe fire albe…Catinca frumoasa, inalta si …sper eu…fericita! Au trecut 8 ani si am reusit s-o fac maricica! Bine ati revenit in familia noastra!

Comments (7) »

Bijou, noul bebelus in casa noastra

IMG_1002

Stiu, n-am scris de foarte, foarte multa vreme! Acesta este insa unul din acele momente pe care STIU sigur ca fiica mea si-l va aminti toata viata: primul ei catel! Un catel pe care si l-a dorit din tot sufletul , la care a visat nopti si zile inca de cand a inceput sa vada catei pe strada! CATELUL EI! In plus, pe langa implinirea dorintei ei, acest catel are „semnificatii” aparte si pentru mine! In viata mea de copil, adolescent si apoi adult am avut catei, pisici, papagali, pesti, porumbei…..dar cainii, de departe, au fost favoritii mei! Ca sa fiu mai cinstita,  dupa ce Ike catelul meu de suflet (pentru totdeauna) a murit (avea 21 de ani), imi promisesem sa nu imi mai iau catel. Dorinta Catincai a fost ATAT de puternica incat da, nu numai ca m-a convins sa ii iau catel, dar m-am lasat si de fumat pentru asta! Sotul meu (stiu…e santaj si am cedat! :)) mi-a zis intr-o zi ca daca ma las de fumat (marea mea pasiune ..acum pot spune PASIUNE si nu dependenta) intr-un an de zile este dispus sa treaca peste toate problemele lui mentale si organizatorice si sa ia catel. M-am tinut de cuvant, s-a tinut de cuvant….a trecut aproape un an (in aprilie) de cand m-am lasat de fumat si am luat catelul! Putin mai devreme…. pentru ca, in aprilie, mergem acasa in Romania si pana atunci piticania trebuie sa fie suficient de mare si apta pentru calatoria cu avionul!

Pana sa merg mai departe cu povestea…va intreb (pentru ca sufletul meu este impartit si intr-o alta zona)- vrea cineva un catel magnific de talie mare???? Este un caiine superb, extrem de bland si minunat….detalii aici! Daca da, dati de stire. Mi-as fi dorit sa fie al meu, dar, din pacate nu am cum sa-l aduc in Belgia pentru ca nu am cui sa-l las (sau sa-l iau cu mine) de fiecare data cand vin  in Romania sau cand calatoresc (adica des). Este intr-un adapost de aproape 2 ani ..are conditii ok, ii platesc una alta…darrrrr, lipseste exact esentialul:o familie iubitoare!

Revenind la Bijou!

IMG_2718

Catelul trebuia sa fie cumparat de fapt azi, sambata, 28 februarie. Canisa a primit insa doar 4 catei  bichon (2 baieti si 2 fete) joi. Vineri urmau sa-i puna in vanzare deciiii….pana sambata aveam toat sansele sa nu putem alege. Exista varianta rezervarii pe email (pozele au fost puse pe site joi seara), dar incalcam exact cea mai mare dorinta a Catincai :” il voi alege pe cel care isi va dori cel mai tare sa fie catelul meu”…..

Intr-un final…Cristi a decis sa faca cumva sa plece mai devreme de la job, sa o luam pe Cati mai devreme cu jumatate de ora de la scoala (nu suntem parinti denaturati, dar vinerea, dupa orele de inot chiar nu mai fac mare lucru) si sa iesim din Bruxelles inainte de ora 16. Canisa este la 110 km de Bruxelles…darrrr vinerea, toate autostrazile sunt ticsite si sunt blocaje …timpul se dubleaza etc, etc si canisa se inchidea la 18. Catinca NU a stiut unde merge si nici nu a banuit. I-am spus ca mergem la o expozitie de mobila in afara orasului si ca trbuie sa plecam mai devreme pentru ca se inchide!

Prima ei reactie atunci cand a vazut panourile (stia numele canisei….) a fost:

” Oauuuuu…Houssin! Aici e canisa de unde vom lua catelul?” Cand taica-su a oprit masina si am coborat sa luam din portbagaj geanta catelului (care fusese pusa acolo inainte s-o iau de la scoala…..ei bine…Catinca mai avea putin si sarea in strada de nerabdare si de emotie! 🙂

Restul….priviti filmele si pozele!

Mai spun doar atat:

1. Din secunda in care tanti a luat catelul din tarc NU am mai avut putere si inima sa ma uit la ceilalti din tarc….daca faceti asa ceva (adica sa luati de la canisa…) trebuie sa fiti puternici sau ….sa nu facti voi alegerea…. FOARTE greu! Ii auzeam scheunand pe ceilalti doi si imi venea sa-i iau pe toti!

2. Bijou este minunata! Sunt un om care a avut caine 21 de ani….CHIAR e o minune! Deja face pipi si caca pe servete speciale, impermeabile. A dormit pana la 7 dimineata dupa care nu a mai vrut DELOC sa doarma in culcusul ei ci cu botul pe papuci (ai mei sau ai lui Cristi)= catel de papuc! 🙂

Eu stiu exact ce ma asteapta…bune si rele! Ei nu (Cati si Cristi)…DAR pe bune…sunt vrajiti (ps: la 7 dimineata Cristi se conversa cu Bijou si ii spunea ca nu o primeste in pat „nu inca” 🙂 ).

3. A meritat si va merita orice efort pe lumea asta pentru zambetul si modul in care am vazut-o ieri pe Catinca! Vreau cat mai multe zambete ca cele de ieri si ca cele de azi!

4. Catinca si Bijou sunt lipite una de cealalta! Cu lipici invizibil…numit dragoste!

 

Algerea

 

Am ajuns acasa

 

Prima dimineata…filmata de Catinca (in timp ce noi dormeam! 🙂 )

Comments (1) »

Sportul la copii…ce le place lor sau ce vor cei din jur sa le placa?

Mai are putin si face 7 ani. In acesti 7 ani am visat diverse chestiute….si am invatat sa nu mai visez atata si sa ma uit in ochii ei si sa inteleg din gesturi si mai ales din vorbe! Activitatile sportive au fost una din „chestiute”. Fi-mea nu este o mare sportiva. E inalta,slaba, alearga cam aiurea si nu se da in vant dupa nici o activitate fizica, preferand activitati ceva mai statice sau oricum mai…artistice. Am visat sa danseze super tare (dansul a fost marea mea iubire in copilarie si adolescenta). Nu tutu si nu balet… sa simta ritmul si sa il aiba in sange, sa fie capabila sa danseze pe orice muzica….ei bine, desi ii place sa danseze, imi este clar ca nu este una din chestiile favorite si nici nu are vreo aplecare speciala catre acest lucru desi ar vrea sa mai mearga la dansuri.
Cand eram copii…si eu si taica-su am rupt bicicletele in doua…Catinca merge pe bicicleta si merge bine, dar nu are entuziasmul ala pe care il aveam noi, copii fiind. Daca ii spui „hai cu bicicleta” merge…dar nu are ea initiativa aceea…sau o are foarte rar. Cand se suie pe bicicleta pedaleaza si cate 3 km odata….dar nu este acea sclipire si acea pasiune. La fel si cu patinele pe gheata si rolele. Alte mari pasiuni ale vietii mele (taica-su a fost doar cu cele de gheata, dar a fost maestru). Pe gheata merge, sa zicem…chiar cere sa mearga pe patinoar iarna (avem la coltul strazii unul). Rolele, mai deloc…o mare mirare pentru mine care in vacantele de vara aveam parca patinele lipite de picioare si bicicleta lipita de fund (simultan sau pe rand 🙂 )! Trotineta….un obiect pe care eu nu l-am agreat deloc in copilarie sau adolescenta, un soi de struto-camila cu roti care insa a facut furori printe copiii ultimelor generatii. A primit si ea una mai demult, chiar si-a dorit una inainte sa primeasca, dar acum o foloseste doar pentru ca bunicul ei o tot indeamna sa o foloseasca….adica aproape acelasi sistem cu cele enumerate mai sus. Daca nu I-ar mai propune nimeni sa le foloseasca, PROBABIL si-ar aminti o data pe an, in cel mai bun caz, de ele. Exceptie sa zicem ca face bicicleta si dansul…dar restul….garantat nu i-ar pasa daca nu le-ar mai vedea vreodata!
Si iata ca ajungi, parinte fiind, sa te intrebi….”ce naiba fac? Sa nu faca copilul deloc sport, miscare?” Ba, daaaaaaa…va raspund eu! Culmea este ca al vostru, al meu…sau orice alt copil vor sa faca sport…DAR nu ala pe care vrem noi, bunicii, unchii sau mai stiu eu cine vine cu vreo idee! Copilul va face exact sportul la care va asteptati mai putin..sportul la care v-ati gandit mai putin. Cum…pai simplu! Exemplul nostru:
Eu si sotul meu am invatat sa schiem cand aveam peste 30 de ani. EU declar sus si tare ca urasc schiul si singurul motiv pentru care am invatat sa schiez era acela ca nu vroiam sa stau singura in timp ce restul grupului nostru schia. NU imi place nici azi schiul. Nu ma incita senzatia, nu simt nici cea mai mica placere….dar o fac! De ce????? Pai simplu: In ziua in care am pus pentru prima data copilul pe schiuri am stiut: va adora schiul! Asa a fost! Catinca iubeste schiul mai mult decat iubeste orice activitate fizica pe lumea asta….anul asta in primavara a coborat cu scoala partie rosie si a coborat pe schiuri ore intregi. Ii tremurau genunchii de oboseala cand cobora cu mine si cu taica-su o partie si nu vroia sa recunoasca ca a oboist, doar ca sa nu ne oprim! Asta inseamna pasiune! Sa nu vrei sa te opresti desi iti tremura genunchii. Ca atare…nici cea mai mica legatura cu ce am sperat eu …mai degraba partial (un partial foarte mic) din ceea ce spera tatal ei ( in mod clar la anul nu voi mai tine pasul cu ei doi…e prea mult pentru una careia nu-I place acest sport)! A urmat surpiza 2…..m-am gandit, in trecut,ca mi-ar placea sa faca tenis. Cand am vazut insa ca nu este o fire foarte sportiva am renuntat la idee. Pana la meciul lui Halep din finala. L-a privit cu atentie, a pus intrebari etc. Dupa meci tatal ei imi spune: „Cand va duceti in vacanta in Romania intreab-o daca nu vrea la tenis”. Am intrebat-o (o mai intrebasem odata demult si spusese ca nu)si a vrut. Cu mult interes chiar!Eu IUBESC tenisul. Am stat zeci de ore pe arenele BNR, am dat si eu cu racheta in minge in mod amatoricesc, doar cu cateva cunostinte capatate de la un tenismen….fara insa sa fac cursuri sau sa joc in mod correct. Ca atare, imediat ce am ajuns la Bucuresti, m-am „armat” si am luat ore de tenis. Pentru Catinca…dar si pentru mine. Oricum se spune ca este total aiurea sa stea parintele pe margine si sa priveasca (copilul nu se mai concentreaza in veci). Timpul este scurt (stam doar putin in RO), diferenta de pret intre tenis cu profesor individual si curs de tenis in grup…este mica. Am ales variant individuala. Luni si vineri jucam tenis in strandul Studentesc. Eu pe un teren, ea pe un altul….ne vedem la final. Fiecare cu profu ei (uneori ii mai schimbam intre noi pentru variatie :))…fiecare cu sticla ei de apa si cu trairile ei! Ma credeti sau nu….copila mea s-a indragostit de tenis! Atat de tare incat azi a jucat 10 minute pe ploaie (bine, picura, dar a mea fuge si cand picura ca e obisnuita cu Bruxelles und picuratul inseamna
ca urmeaza obligatoriu rapaiala!). In seara aceasta m-a facut sa inteleg esenta acestei povesti cu sporturile. Esenta este asta: „Mami…imi place tenisul aproape la fel de mult ca skiul…de fapt la fel de mult!” Intrebarea mea a fost: „Si restul mami? Nu-ti plac?” Raspunsul ei incheie aceasta postare si va lasa pe voi sa va ganditi ce veti face cu copiii vostri…eu deja stiu!:)
„Restul sunt simpatice…cand nu ai mare lucru de facut sau cand vrei sa faci ceva pentru a-i face fericiti pe cei din jur. Mai putin dansul la care mi-ar place sa merg totusi dupa ce incep scoala! Restul imi plac, dar nu ca skiul si tenisul!”

PS: In categoria favorite intra si inotul pe care insa, din cauza unor probleme cu urechile nu l-am putut onora constant nici macar ca si materie obligatorie la scoala! Sper sa rezolvam rapid problema si sa il includem
si pe acesta pe lista,langa tenis si ski. In mod clar….tenisul va deveni un must in viata noastra (bine ca iau lectii si eu!!!)

Comments (4) »